6,215 matches
-
fost posibil: A fost odată un om care avea acareturi frumoase în oraș și la țară, vase de aur și de argint, mobile cu broderii și calești cu totul și cu totul de aur. Dar, din nenorocire, acest om avea barba albastră 272. Imposibilitatea de a relua imediat o regină prin regina, atunci când primul termen nu are proprietăți care să-l determine se explică prin faptul că simpla afirmare a existenței unui obiect nu este de ajuns pentru a furniza circumstanțele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îi privea pe soldați. În spatele ei, de-o parte și de alta a scării, se înșira alaiul a două rânduri de oameni palizi, înfășurați în rochii albe, cu ciucuri roșii, care le atingeau călcâiele. N-aveau păr pe cap, nici barbă, nici sprâncene. În mâinile lor strălucind de inele țineau câte o liră mare și cântau toți cu glas înalt un imn de slavă către zeița Cartaginei. Erau preoții eunuci din templul lui Tanit, pe care Salammbô îi chema adesea la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-mi miros a bine ! Ah! Sunteți sâcâitor, răspunse Frédéric. Și împinși fără voia lor, intrară într-un apartament în care se întindea, până-n tavan, un baldachin din velur roșu. În partea de jos a tronului stătea așezat un proletar cu barba neagră, cu cămașa desfăcută, avțnd un aer hilar și stupid ca o maimuță. Alții urcau cu greu estrada ca să se așeze la locurile lor. Ce mit! spuse Hussonet. Iată poporul suveran! Măi să fie! cum se mai clatină! Corabia Statului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
filmat. Dacă cineva a făcut-o și difuzează filmul, s-ar cuveni să primim drepturi, dacă nu de autor, măcar de regie și interpretare. — Hei! Aveți nevoie de ajutor? E cineva rănit? Mai trăiește cineva? Trăiește toată lumea, am șoptit în barbă. I-am asigurat că totul e-n ordine. Destul de repede au apărut doi polițiști din localitatea Brețcu, care, după ce s-au mirat îndelung că suntem vii: Domnu’, aici e-așa, când cade o mașină, capul colo, o mână colo, un
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
seara zilei de sâmbătă, l-am cunoscut pe părintele Ulise din Tecuci. Stăteam întins pe pat, într-o stare de vacuitate sufletească. Ușa s-a deschis brusc și un bărbat masiv a năvălit în încăpere. Avea părul vâlvoi și o barbă lungă și neîngrijită. Fără să salute, s-a dus la fereastră, a scos un fel de șnur de care atârna un crucifix și a întins în plan orizontal brațul în a cărui mână se afla șnurul. Când acesta a început
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
negru al melancoliei n-aveam ce să-i opun. Cât privește apelul la metafore gen soleil, cou coupé, caricaturizată în soare, căpățână însângerată, făcut în câteva rânduri, agrava și mai mult situația. Ușoare compensații aduse de infantilul desen: mustăți și barbă din mătase de porumb, ochi din cărbuni, gură strâmbă din așchie carbonizată, nas dintr-un morcov și urechi din ciuperci, suprapus ficțional și într-o dispoziție jucăuș- umoristică peste imaginea reală de pe cer. A doua operație de extirpare a tumorilor
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
arde de multiplele lumănări aprinse de pe morminte, iar după amiaza zilei de Paști, la toacă, ciocneam o sumedenie de ouă vopsite multicolor cu prietenii mei de joacă. La ora 24, la Înviere, când preotul apărea în ușa altarului, înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
trăsură de Viena, nouă și arătoasă, șade o doamnă tânără, îmbrăcată după ultima modă a Parisului. Tenul și trăsăturile feței îți arată totuși că nu e vorba de o franțuzoaică. Lângă doamna cea elegantă se află soțul ei, boier cu barbă și cu mustăți, purtând o giubea largă, iar pe cap un ișlic monumental. Cum se poate duce pe creștet o asemenea povară? se minunează oaspetele nordic. Răspunsul îl va obține ceva mai târziu, intrând într-o prăvălie cu ișlice: greutatea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
aceeași trăsură, unde vezi femei care, prin toaletă și maniere, se străduiesc să imite cât mai bine eleganța și cochetăria vieneză, poți observa și fracul negru, reprezentant al tinerei Valahii, așezat în fața nobilei și venerabilei figuri a unui boier cu barbă albă și cu ișlicul ca o boltă, modă greoaie introdusă de grecii Fanarului. Pe capra trăsurii șade grav când un vizitiu îmbrăcat rusește strâns în lungul lui caftan, când un turc cu un larg turban sau un arnăut cu fusta
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
muzici ungurești. Dansurile europene ar fi fost învățate de la ruși, în timpul ultimei lor ocupații (1806- 1812). La un bal oferit de Grigore Ghica-vodă în 1824, diplomatul danez Clausewitz remarca la rândul lui sincronizarea coregrafiei cu Occidentul, în intens contrast cu bărbile lungi ale boierilor și mai ales cu caftanele lor, neasemuit de incomode la joc. „Când era să înceapă danțul - ne informează Ion Ghica -, boierii cei tineri își lepădau giubelele și papucii, rămâneau numai în meși și alergau de luau fetele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de a părăsi terenul, cea competitivă îi ia locul. În sânul vechiului regim, spațiul de manifestare al imitației competitive era, practic, anulat de normele stricte ale ceremonialului. Ce boier de starea a doua ar fi cutezat, bunăoară, să-și lase barba să crească în voie, într-o vreme în care portul ei era apanajul celor de starea întâi, de la agă și spătar în sus? „În ziua când cineva îmbrăca caftan de boier mare, era trimis acasă cu alai, călare pe cal
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în sus? „În ziua când cineva îmbrăca caftan de boier mare, era trimis acasă cu alai, călare pe cal domnesc. Acolo îl aștepta berber bașa al curței, care-l rădea, însemnând cu briciul pe unde să lase să-i crească barba“ (I. Ghica, Introducțiune). În 1831, când Obșteasca Adunare a Moldovei urma să dezbată Regulamentul Organic, iar un tânăr ofițer controla în pragul sălii documentele participanților, logofătul Teodor Balș, ridicându-și cu o mână barba albă ce-i trecea de brâu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
unde să lase să-i crească barba“ (I. Ghica, Introducțiune). În 1831, când Obșteasca Adunare a Moldovei urma să dezbată Regulamentul Organic, iar un tânăr ofițer controla în pragul sălii documentele participanților, logofătul Teodor Balș, ridicându-și cu o mână barba albă ce-i trecea de brâu, a exclamat măreț: „- Iaca biletul de intrare!“ Odată cu intrarea în criză a sistemului feudal, imitația competitivă se dezvoltă puternic și adoptă două căi distincte. Una dintre ele exprimă aspirația de a-i egala pe
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
capitularea Silistrei, episod însemnat al noului război ruso-turc. După ceremonie, marii boieri ai țării Românești, veniți să-l felicite pe guvernatorul Jeltuhin, vor primi din partea acestuia neașteptate sugestii privind ținuta lor exterioară: să îmbrace haine europene și să-și lepede bărbile. În luna octombrie a aceluiași an, strașnicul Jeltuhin va muri de ciumă, lipsind procesul modernizării de zelosul său aport. Oricum, lucrurile porniseră pe făgașul cel nou, iar cursul lor va deveni ireversibil. O savuroasă recapitulare a perioadei încheiate, cu desele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
alții): „Coconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari, adevărați cameleoni a societății, care-și prifac sufletul și portul după vreme și împregiurări. Așadar, pănă acum de cinci ori își schimbă hainile. Întăi, la 1812 și-a ras barba și s-a îmbrăcat europenește. Pe urmă, în vremea domnului Calimah, luă iar costiumul lung. La 1821 bejănărind, îmbrăcă iarăși fracul și își rase și mustețile. Înturnându-se, iar luă șlicul. Apoi, la 1828, apucă din nou fracul, își lăsă favoriți
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din lăuntru, Curierul românesc din 17 august 1830 -, ca să dea dovadă a veacului în care ne aflăm și a simtimenturilor sale celor civilizate și nesupuse la prejudecăți, la 15 ale aceștii [luni] lepădând hainele cele purtate până acum, au ras barba și au îmbrăcat hainele Evropii cei civilizate.“ Într-un raport expediat din Sibiu la 4 septembrie, consulul austriac Fleischhakl semnala și el evenimentul: schimbarea vestimentară a boierilor Valahiei trecuse de rândul celor tineri („ja selbst einige alte Bojaren vom ersten
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
boierul în anteriu, care-și saltă cu amândouă mâinile voluminosul calpac - iată emblema epocii! În 1837, vizitând Obșteasca Adunare a Valahiei, contele Demidov remarca prezența în sânul ei a câtorva boieri bătrâni, care-și păstrau veșmântul larg și impunător, împreună cu barba și ișlicul. O litografie a lui Auguste Raffet, care însoțea expediția lui Demidov, înregistrează plastic impresia: prezidată de mitropolitul țării, care șade într-un jilț cu baldachin, adunarea e un expresiv conglomerat de costume europene și orientale. Dintre boierii de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
tranziție, s-a născut gândul cărții de față. Șederea lui Demidov în București a inclus și participarea lui la un bal, în casele agăi Iancu Filipescu. Contele va rămâne impresionat de înfățișarea nobilă a gazdei: un bătrân falnic, cu o barbă lungă și mătăsoasă, înconjurat de un roi de femei tinere și elegante, ale căror chipuri încadrau armonios blânda figură a amfitrionului. Din blocul de schițe al lui Raffet lipsește imaginea balului, omisiune remediată câțiva ani mai târziu prin gravurile lui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a fost cel întâi boier care a lepădat binișul și ișlicul pentru frac și pălărie“ (Trompeta Carpaților, 1866, nr. 437); alții trec la letopiseț pe cei din urmă cavaleri ai vetustății: „Boieri mari ca banul Iordache Filipescu și Alexandru Ghica «Barbă Roșie» au purtat până la moarte, sub domnia lui Carol I, vechiul costum cu anteriu, brâu și, în loc de ișlic, o șapcă rusească“ (Constantin Moisil, Bucureștii vechi). Să fi însemnat însă părăsirea veșmântului boieresc și lichidarea mentalității aristocratice? Proclamația de la Islaz înscria
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Elena - se indignează un personaj al romanului Manoil - o fi având multe merite, o fi învățat ca Guizot și viteaz ca Napoleon, dar tot viță de gios este! Tată-său abia era clucer și nu avea voie să poarte nici barbă! Familia Parascovenilor este cea mai veche din Valahia; baroni de Ilfov, conți de Râmnic, marchizi de Craiova au stat în neamul nostru, precum genealogia, ce am dat să-mi facă la Paris, mărturisește.“ Șarja lui Bolintineanu este poate prea apăsată
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și impactul lor asupra publicului, căruia îi ofereau posibilitatea de a regăsi în spațiul ficțiunii propriile sale dileme, simpatii și aversiuni. Jucând la București, în 1851, o piesă intitulată Tuzu calicul, Matei Millo aducea în scenă „un respectabil boier cu barbă albă și cu giubeaua de samur, care a făcut să râză numerosul public cât poți să socotești pe seama clasei privilegiate“ (Gr. Alexandrescu, scrisoare către I. Ghica). Asemenea lucruri se vor fi întâmplat și mai înainte, ca să justifice, între indicațiile date
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și cel inferior al corpului >1, raport între anvergura brațelor și înălțime = 0,96 și musculatura pectorală și a umerilor bine dezvoltată. Tesutul adipos este dispus predominant troncular, pectoral. Pielea manifestă o secreție sebacee abundentă. Pilozitatea sexual-dependentă are distribuție caracteristică: barbă, mustăți, pretragian, pe toracele anterior și urcă în romb de la pubis spre ombilic. Este evidentă recesiunea pilozității capilare în zona frontală. Laringe (voce) normal. în hipogonadismele prepubertare vocea prezintă timbru înalt. Comportamentul sexual trebuie să fie normal în raport cu vârsta. Evaluarea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
din peștera Trois Freres, gravură incizată pe peretele peșterii și măsurând 75 centimetri înălțime. Desenul lui Breuil îl arată pe "Vrăjitor" cu un cap de cerb purtând mari ramuri de coarne, dar cu față de bufniță, urechi de lup și o barbă de capră sălbatică. Brațele sale se termină cu gheare de urs și o lungă coadă de cal îi atârnă la spate. Numai membrele inferioare, sexul și poziția sa de dansator indică faptul că avem de-a face cu o figură
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religioase, două statuete feminine și câteva altele figurând animale indică un cult al fertilității. Unii autori au acordat o semnificație particulară resturilor a trei imagini în ipsos descoperite de J. Garstang în anii '30: ele ar reprezenta un om cu barbă, o femeie și un copil. Ochii sunt marcați cu scoici. Garstang a crezut că a putut să identifice în aceste resturi cea mai veche triadă divină cunoscută, comportând probabil o mitologie analoagă aceleia care va domina mai târziu Orientul Apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trei aspecte: femeie tânără, mamă dând naștere unui copil (sau unui taur) și bătrână (întovărășită, adeseori, de o pasăre de pradă). Divinitatea masculină apare sub forma unui băiat sau adolescent - copil sau amant al zeiței - și a unui adult cu barbă, călărind uneori animalul său sacru, taurul. Varietatea picturilor pe pereți este uimitoare; nu există două sanctuare care să fie similare. Reliefuri ale zeiței, adesea înalte de doi metri, modelate în ipsos, în lemn sau în argilă, și capete de tauri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]