8,717 matches
-
fantasticului din opera scriitorului. Între Kir Ianulea și La conac există, însă, câteva deosebiri frapante în privința formulei artistice chemate să pună în valoare tema fantastică. Intervine apelul direct la schema prototipului mitic originar, caracterul explicit al formulei utilizate în marele basm nuvelistic care este, totuși, Kir Ianulea, cedează acum locul insinuării, ambigue și sugestive, greu perceptibilă. Este un procedeu care în La hanul lui Mânjoală de exemplu, atinge performanțe extraordinare, dar a cărui prezență în La conac nu este deloc neglijabilă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
timp iar acum el a ajuns să-i spună că o iubește. (Care va fi finalul?) Cred că se vor căsători, vor avea copii și vor fi fericiți nu că vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți, nu ca într-un basm. Par a fi oameni obișnuiți. Interpretând povestea clientului, clinicianul poate nota calități copilărești, naive și romantice. Clientul prezintă un scenariu convențional dar cu teme morale și expresivitate emoțională. Clinicianul poate interpreta aceste tendințe ca parte a structurii de bază a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pagini scrise în cursul zilei, despre călătoriile în Italia și peisajul ideal. Excelent ca întotdeauna. Însă problema în sine îmi pare să aibă un plafon teoretic fatal. Noica îmi sugerează să răsfoiesc (el tocmai a făcut-o) recent apărutul Șăineanu (Basmele romîne), pentru problema peratologicului (inexistența limitei în spațiu și timp; circulația rapidă de pe un "tărîm" pe altul). Am să mă uit mâine la capitolele de descensio ad Inferos și de ascensiuni aeriene. Am uitat să iau cu mine, cum îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limitei generice constitutive. Tensiunea peratologică este astfel dublă. În Șăineanu, Noica a căutat confirmarea intuiției sale că formula "dacă nu ar fi nu s-ar povesti" (deci afirmarea inițială a faptului că povestea respectivă este adevărată) nu apare decât în basmele românești. "Inițial, mi-am închipuit că e vorba de o simplă formulă stereotipă invocată din motive de rimă. Pe urmă, am simțit nevoia s-o pun în legătură cu modulațiile lui "a fi" din limba română, care nu se limitează doar la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl storci, nu îl lași în urma ta vidat de substanță. Un text bine utilizat este un text pe care îl restitui culturii ca al tău. Asta mi se pare că am reușit prima oară cu Lysis, al lui Platon. Sau basmul Tinerețe fără bătrânețe; nu mi l-am însușit doar, ci l-am restituit culturii dîndu-i înțelesul meu, uneori poate chiar exagerând, îmbătat să-mi văd gândul peste tot. (Cineva îmi reproșa, pe bună dreptate, că e poate prea mult să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un moment determinat. Moartea, de pildă, este un universal, este a fiecăruia și nu a tuturor în același timp. Imaginea morții cu coasa în mână este falsă, spun eu. Moartea trebuie imaginată mai degrabă purtând un pumnal, e moartea din basmul Tinerețe fără bătrânețe, care îl așteaptă pe Făt-Frumos ca moarte a lui și care, trăind întîrzierea celuilalt, amenință să moară ea. La fel ca moartea, susțin eu, înțelepciunea e și ea a fiecăruia: nu e nici ea o realitate de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oameni nu-i interesează decât suprafața ta, că uneori nu fac decât să te aproximeze într-un chip ridicol. Într-o zi, cineva mi-a spus că i-a plăcut teribil de mult interpretarea pe care am făcut-o la basmul Harap Alb! Sau am comis odată imprudența să-l întreb pe un admirator care dintre cărțile mele i-a căzut în mînă: omul a început să se bâlbâie. Lui Eliade, când era tânăr, cineva i-a spus: "Vai, ce mult
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nervos": schizofrenizînd, ea laudă ceea ce trebuie să critice, și invers. Desigur, toată această imagine este împinsă la limită, oarecum "idealizată", pentru că dacă toate aceste relee culturale ar fi integral și definitiv atinse, răul ar obține puritatea de cristal a lumii basmelor. Ceea ce este încă viață, sănătate, valoare se instituie însă mereu agonic, firav, uneori aleatoriu, alteori prin fente și manevre excesive sau, pur și simplu, frizând nebunia - nebunia firescului. 10 octombrie 1980 Orice carte, o dată născută, ascunde în ea propria ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
data trecută, dragă Sorel, lui Andrei și lui Gabi, că de nemurire au nevoie oamenii care nu au nimic de făcut. Aceștia merită să trăiască pe câte o pajiște a "tinereții fără bătrînețe" și să vâneze iepuri, ca acolo, în basm. În schimb, cine are ceva de făcut și a apucat să facă trebuie să moară împăcat. Vreau să vă spun că la fel se întîmplă și cu câteva din popoarele mari ale lumii și, aducând în discuție problema limitei, disting
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
biata suferință care ne scoate de pe linia de plutire. Am să vă dau un exemplu de ce înseamnă a trece din spirit în suflet cu cele două variante ale Tinereții fără bătrînețe: cea românească și cea siciliană. Știți cum se termină basmul romînesc: învoit de zânele de pe tărâmul Ființei să se întoarcă pe pământ, Făt-Frumos își regăsește casa părintească, deschide thronos-ul părintesc și, într-o chichiță, se află moartea, moartea lui, care îi spune "bine că te-ai întors, că de mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Faptul istoric în perspectiva logicii. Aproape patruzeci de pagini dense, nu foarte la îndemîna cuiva nefamiliarizat cu lucrările de logică. Noica le citise în două ore, mișcîndu-se în ele cu ușurința și grația pe care le are când hermeneutizează un basm sau un dialog din Platon. Are în mână patru pagini de note cu un scris mărunt și înghesuit. Ceea ce se întîmplă este fascinant. Acest studiu de logică aplicată este trecut într-un registru epic și dramatic. Timp de două ore
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
părea să-mi spună. "Vrei să câștigi în două luni ce ai pierdut în nouă ani? O, mai ai un drum atât de lung până la inima mea!" La fel ca la vitrinele de la Printemps a reacționat și în fața lumii de basm care i s-a deschis la picioare când a ajuns în Champs-Elysées, străjuit de ambele părți de brazi uriași pudrați cu alb și sufocat de ghirlande și lumini. A aruncat o privire piezișă pe sub sprâncene, a mârâit și a declarat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imiți după el, căci, după părerea mea, terenul shakesperian pe care d-l Bolintineanu ar fi putut să-l calce mai cu succes ar fi fost acela al abstracțiunii absolute, cum sunt d. e. Visul unei {EminescuOpIX 86} nopți de vară, Basmul de iarnă, Ceea ce vreți etc., iar nu terenul cel grav și teribil, cu materia lui cea esactă, istorică, și cu pretensiunea cea mare de a fi înainte de toate adevărat. Sub 7 voi cita piese cari merită într-adevăr să se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1862) și Gramatica limbelor romanice (edit. III, 1872). Francezii și englezii au tradus această carte. În privirea limbei românești să se fi servit de Dicționarul de Buda. În privința limbei românești Diez are meritul de a fi nimicit pe cale științifică toate basmele despre originea slavă a limbei românești, precum acele erau susținute cu patimă de filologi de școală veche, slavoni, și combătute în acelaș mod nedibaci de școala veche a filologiei românești. [20 iunie 1876] SERBIA ["REPREZENTANTUL RUSIEI... Reprezentantul Rusiei și-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
natural decât ca eu să păzesc convenințele acelea față cu alții pe cari aș dori ca alții să le păzească față cu mine? {EminescuOpIX 453} STRÎNGEREA LITERATURII NOASTRE POPULARE 2257 E păcat cumcă românii au apucat de-a vedea în basm numai basmul, în obicei numai obiceiul, în formă numai forma, în formulă numai formula. Formula nu e decât manifestațiunea palpitabilă, simțită a unei idei oarecari. Ce face d. e. istoricul cu mitul? îl lasă cum e or îl citează mecanic în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ca eu să păzesc convenințele acelea față cu alții pe cari aș dori ca alții să le păzească față cu mine? {EminescuOpIX 453} STRÎNGEREA LITERATURII NOASTRE POPULARE 2257 E păcat cumcă românii au apucat de-a vedea în basm numai basmul, în obicei numai obiceiul, în formă numai forma, în formulă numai formula. Formula nu e decât manifestațiunea palpitabilă, simțită a unei idei oarecari. Ce face d. e. istoricul cu mitul? îl lasă cum e or îl citează mecanic în compendiul său
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
împreună, unul dintre acestea fiind și abandonarea trupească în voia celuilalt, și le laudă pe acele femei care consimt la acest lucru, chiar împotriva voii proprii, văzând în această supunere o formă de castitate.75 Târgoveața din Bath, atât în basmul despre tânărul cavaler și bătrâna care l-a determinat să o ia în căsătorie, cât și în Prologul autobiografic, era mai mult preocupată de obligațiile soților, decât de 71 Ibidem, p. 151. 72 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 73 Britton
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reale a experienței. Dacă există o astfel de alegorie trebuie să remarcăm că lumea în care tinerii își găsesc loc mai apoi, din turnul lor de fildeș pe aripile propriei lor fantezii, nu este o utopie sau un tărâm de basm, ci un cosmos natural, încântător. Așadar arta părăsește realitatea numai pentru a se întoarce la ea.”138 Tinerii alcătuiesc o lume aparte: „Intenția inițială de a portretiza o societate măcinată de ciumă, care și-a pierdut ordinea civică și morală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o dovadă de educație și cultură. Personajul feminin nu mai reprezintă un simplu obiect, o umbră, un accesoriu, ci devine o voce care își face cunoscute trăirile, se confesează, protestează, scrierea sa devine un document psihologic: „citind nu veți găsi basme grecești, împodobite cu nenumărate minciuni, și nici războaie troiene, năclăite de grozăvia sângelui, ci lupte izvorâte din iubire, ațâțate de mulțimea dorințelor” 240 . Tânăra Fiammetta reușește să realizeze, în manieră retrospectivă, un autoportret, subliniind originea aristocrată, dar mai ales educația
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cox, art. cit., p. 207. 118 exemplu pentru celelalte femei.410 Figura târgoveței aparține astfel și tradiției comice a epocii medievale, dar și celei satirice clericale.411 Povestirea pe care târgoveața o rostește ne introduce într-un timp mitic, de basm, când zânele locuiau pe pământ. Nota ironică și anticlericală nu lipsește: farmecul lumii precreștine, păgâne este risipit de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor și a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceea cavalerul violator este condamnat la moarte. Femeia intervine ca factor izbăvitor, căci regina pledează pentru grațierea vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane și a relativismului cunoașterii: femeile se pare că și-ar dori bogăția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atinge scopurile. Pentru personajul feminin religia este o armă folosită de bărbați în scopul de a le supune pe femei, asistăm la o dihotomie - lumea masculină, reprezentată prin spiritul religios versus lumea feminină, a zânelor, a miraculosului. Întoarcerea târgoveței, prin basmul rostit, în acele timpuri magice poate fi interpretată ca o încercare de a crea o lume ideală sau idilică în care puterea de exprimare a femeilor și independența lor pot coexista, nemaifiind supuse opresiunii masculine, reprezentate simbolic de violul cavalerului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
magice poate fi interpretată ca o încercare de a crea o lume ideală sau idilică în care puterea de exprimare a femeilor și independența lor pot coexista, nemaifiind supuse opresiunii masculine, reprezentate simbolic de violul cavalerului. Pierderea lumii miraculoase, de basm, reprezintă simbolic feminitatea deposedată de posibilitatea de exprimare și de manifestare a independenței. Rolul eroinelor din povestirile romanțioase cavalerești era acela de a-i atrage pe bărbați prin frumusețea fizică răpitoare, dar și de a se supune dorințelor acestora. Erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorințelor acestora. Erau mult mai delicate din punct de vedere emoțional, dar mai puțin capabile intelectual decât bărbații. Ele devin un fel de „arbitre ale dragostei și ale curtoaziei”, determinându-i pe bărbați să progreseze pentru a le cuceri.430 Basmul târgoveței nu înfățișează o poveste de dragoste obișnuită: lipsesc aventurile cavalerești sau militare, apare un personaj feminin cu un rol decisiv, care deține tainele cunoașterii. Bătrâna oferă acele informații în legătură cu ritualul iubirii și necesitatea unei moralități care vor duce la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 272. 436 G. Chaucer, op. cit., p. 307. 437 Ibidem. 438 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., pp. 404-405. 439 Susan Crane, Alison's Incapacity ..., p. 25. 124 nu a obținut nimic, a cedat bunurile acumulate lui Jankin, iar bătrâna din basm se exprimă elocvent împotriva bogăței; alteori suveranitatea este echivalentă cu puterea de constrângere, de dominare fizică. În cele din urmă poate însemna nevoia de încredere și de apreciere a propriei persoane pe care să o primească de la soți440: „Aliso, fată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]