4,943 matches
-
Casim" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau români. În această localitate au trăit ultimele cămile din Dobrogea (și implicit din România). La recensământul din 2011, populația satului Belgun era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Belgun, Dobrici () [Corola-website/Science/330382_a_331711]
-
România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) ce se numea "Deli-Iusuflar" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Cernogor era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, cu o minoritate de bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Cernogor, Silistra () [Corola-website/Science/330386_a_331715]
-
amenințând cu intrarea în război de partea Șerbiei în caz că trupele bulgare nu se retrag. Nu au avut loc modificări teritoriale, dar conferință de pace a dus la recunoașterea internațională a unificării Bulgariei. Relațiile de încredere și prietenie dintre sârbi și bulgari, construite de-a lungul timpului în lupta lor comună împotriva dominației otomane, au fost însă iremediabil deteriorate.
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau găgăuzi. După 1940 a fost inclus în regiunea Varna. La recensământul din 2011, populația satului Gheneral Kantardjievo era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari. Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Gheneral Kantardjievo, Varna () [Corola-website/Science/330397_a_331726]
-
Vama Veche în România, continuându-se acolo cu DN39. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Mangalia" a județului Constanța, România. La recensământul din 2011, populația satului Durankulak era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Durankulak, Dobrici () [Corola-website/Science/330396_a_331725]
-
existat două așezări (azi dispărute) numite "Bâzârghian" în timpul administrației românești, "Miletich" în bulgară și "Papuccilar". La recensământul din 2011, populația satului Iskra era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, existând și minorități de romi (%) și bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Iskra, Silistra () [Corola-website/Science/330403_a_331732]
-
un punct feroviar și rutier de trecere a frontierei între Bulgaria și România, iar satul are o gară pe calea ferată Bazargic-Medgidia. La recensământul din 2011, populația satului Kardam era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Kardam, Dobrici () [Corola-website/Science/330404_a_331733]
-
județului Caliacra, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Surtuchioi" în timpul administrației românești și "Nanevo" în bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Sveti Nikola era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Sveti Nikola, Dobrici () [Corola-website/Science/330437_a_331766]
-
a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Arnăutlar" în timpul administrației românești și "Makedonka" în bulgară. Ambele sate aveau populație majoritară românească. La recensământul din 2011, populația satului Selțe era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Selțe, Dobrici () [Corola-website/Science/330435_a_331764]
-
parte din "plasa Traian" a județului Constanța, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Asănești" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Loznița era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Loznița, Dobrici () [Corola-website/Science/330426_a_331755]
-
mai existat o așezare cu populație de etnie română și turcă (azi dispărută) numită în timpul administrației românești "Durași" și în "Dryan" bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Rosen era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Rosen, Dobrici () [Corola-website/Science/330433_a_331762]
-
județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Duraclar" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Vodno era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, cu o minoritate de bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Vodno, Silistra () [Corola-website/Science/330439_a_331768]
-
Kubratovo, Kătina, Lozen, Lokorsko, Malo Bucino, Miroveane, Mramor, Mărceaevo, Negovan, Pancearevo, Plana, Podgumer, Svetovracene, Vladaia, Voinegovți, Voluiak. La recensământul din 2011, populația comunei Stolicina era de 1.178.331 locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (96,44%) erau bulgari, existând câte o minoritate de turci (0,55%) și de romi (1,55%). Pentru 0,61% din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Comuna Stolicina, Sofia-capitala () [Corola-website/Science/330446_a_331775]
-
boli a fost nevoit să se retragă în Kapfenberg (Stiria austriacă), de unde, după vindecare, în 1885, s-a întors la Zürich. După izbucnirea războiului sârbo-bulgar, în același an, Witold Rolla Piekarski a plecat cu un grup de prieteni polonezi și bulgari în Bulgaria, unde a activat alături de soția sa în cadrul serviciului sanitar al armatei. După război a rămas la Sofia unde a înființat primul ziar umoristic bulgar și a condus alte publicații, între care primul cotidian bulgar, "Glas", și ziarul "Narodna
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
E9E9E9" align=right|Număr locuitori !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Români !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Germani !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Ucrainieni !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Ruși !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Evrei !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Bulgari !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Tătari !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Polonezi !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Ruși-Lipoveni !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Alții Reședința județului Ovidiopol se găsea la Ovidiopol. Județul Ovidiopol era alcătuit din raioanele Balaevca, Frazfeld, Ovidiopol
Județul Ovidiopol () [Corola-website/Science/328539_a_329868]
-
punct de vedere (susținut printre alții de Kornél Bakay și Viktor Padányi) acceptă versiunea lui Anonymous și a cronicilor maghiare care i-au urmat. Un alt punct de vedere diferit este cel care susține că atacurile conjugate ale pecenegilor și bulgarilor i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și la Vărșand și Moldovenești în România, la Vukovar și Kloštar Podravski în Croația „Continuarea Cronicii lui Gheorghios Amartolos” conține primele referințe la maghiari care să fie demne de încredere. Cronica afirmă că războinicii maghiari au intervenit în conflictul dintre bulgari și bizantini în regiunea cursului inferior al Dunării în 836 ori 837. Primul raid cunoscut al ungurilor în Europa Centrală a fost înregistrat în „Annales Bertiniani”. Aici sunt descriși „dușmanii numiți unguri, necunoscuți până acum” care au jefuit regatul regelui
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
primele decenii ale secolului al IX-lea Primul Țarat Bulgar. Annales regni Francorum amintesc că obotriții care locuiau în „Dacia pe Dunăre”, (cel mai probabil de-a lungul cursului inferior al râului Tisa), au cerut în 824 ajutorul francilor împotriva bulgarilor. Armatele bulgarilor au invadat Panonia, au „expulzat căpeteniile slave și au numit în schimb guvernatori bulgari” în 827. O inscripție descoperită la Provadia amintește de comandantul militar bulgar Onegavonais care s-ar fio înecat în apele Tisei cam în aceeași
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
ale secolului al IX-lea Primul Țarat Bulgar. Annales regni Francorum amintesc că obotriții care locuiau în „Dacia pe Dunăre”, (cel mai probabil de-a lungul cursului inferior al râului Tisa), au cerut în 824 ajutorul francilor împotriva bulgarilor. Armatele bulgarilor au invadat Panonia, au „expulzat căpeteniile slave și au numit în schimb guvernatori bulgari” în 827. O inscripție descoperită la Provadia amintește de comandantul militar bulgar Onegavonais care s-ar fio înecat în apele Tisei cam în aceeași perioadă. Întărirea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a secolului al IX-lea. De exemplu, regele Arnulf al Franciei Răsăritene și-a trimis ambasadorii în Bulgaria în 892 pentru ca să „reînnoiască vechea pace și să îi roage să nu le mai vândă sare moravilor”. Această ultimă mențiune sugerează că bulgarii controlau în acele vremuri drumurile care legau Moravia de minele de sare din Carpații Răsăriteni. Autorul anonim al Gesta Hungarorum enumeră alți lideri și formațiuni politice din regiunea Moraviei Mari decât Svatopluk I și urmașii săi, nemenționați de alți cronicari
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
că au existat cronici mai vechi, care menționau formațiunile statale și liderii acestora care au existat în regiunea în care au „descălecat” ungurii sau pe care aveau să o cucerească mai târziu. Anonymus a scris pentru prima oară despre „slavi, bulgari, vlahi și păstorii romani” care locuiau în regiune, dar de asemenea se referă la „un popor numit "kozar"” și la secui. În mod asemănător, Simon de Keza îi numește pe „slavi, greci, germani, moravi și vlahi” ca locuitori ai regiunii
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Acest punct de vedere (susținut printre alții de Kornél Bakay și Viktor Padányi) acceptă versiunea lui Anonymous și a cronicilor maghiare care i-au urmat. Un punct de vedere diferit este cel care susține că atacurile conjugate ale pecenegilor și bulgarilor i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
activitatea în Salonic. Ca urmare, țarul Simeon I a invadat teritoriile bizantine și a învins trupele reduse numeric care au încercat să facă față atacului. Ca urmare, bizantinii au încercat să se alieze cu ungurii, pentru a-i ataca pe bulgari. Ambasadorul bizantin, Nicetas Sclerus, a reușit să semneze un tratat cu liderii ungurilor, Árpád și Kurszán și corăbiile bizantine au transferat războinicii maghiari în mai multe poziții de-a lungul cursului inferior al Dunării. Ungurii au atacat Bulgaria și l-
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
situație să ceară încetarea luptelor, dar și-a trimis ambasadori și la pecenegi, pe care să îi incite împotriva ungurilor. Pecenegii i-au atacat pe unguri, silind armatele maghiare să se retragă din Bulgaria. După cum consemnează Constantin al VII-lea, bulgari i-au atacat mai apoi pe unguri în regiunea Bugului de sud (Ucraina contemporană), ceea ce ar fi dus la plecarea definitivă a maghiarilor din stepele nord pontice. Pecenegii au distrus așezările maghiarilor. Supraviețuitorii acestui atac conjugat au hotărât să părăsească
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Cronica pictată descrie sosirea lor în Transilvania. După Anonymous, ungurii au ocupat teritorii între Dunărea și Tisa, iar mai apoi au luptat cu Menumorut, pentru ca apoi să cucerească Transilvania lui Gelu. Mai târziu, ungurii i-a atacat pe slavii șăi bulgarii conduși de Salanus, care ocupau teritoriile centrale dintre Dunăre și Tisa. Salanus a beneficiat de ajutorul bulgar și bizantin împtriva atacului maghiarilor. Simon din Kéza scrie însă că ungurii au luptat cu Svatopluk, după ce au ajuns în Bazinul Panonic. Conica
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]