6,271 matches
-
4, trad. Prof. Nicolae Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și prof. David Popescu, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 3, Edit. IBMBOR, București, 1981, p. 315. footnote>. Sfântul Simeon al Tesalonicului, referindu-se la pocăința și mai ales la canonul ce trebuie îndeplinit de o persoană care se face vinovată de avort, este de părere că, femeii ce a lepădat pruncul, să i se dea canon să crească un copil sărman, dacă, evident, dispune de mijloacele necesare; dacă nu, să
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
315. footnote>. Sfântul Simeon al Tesalonicului, referindu-se la pocăința și mai ales la canonul ce trebuie îndeplinit de o persoană care se face vinovată de avort, este de părere că, femeii ce a lepădat pruncul, să i se dea canon să crească un copil sărman, dacă, evident, dispune de mijloacele necesare; dacă nu, să dea pomeni, să facă milostenii și să roage pe Dumnezeu din tot sufletul să o ierte, ca prin aceasta să facă să înceteze strigătul pe care
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Breck, op. cit., p. 196. footnote> Dintru început, Biserica a susținut faptul că omul este o persoană unică încă din momentul conceperii sale. Sf. Vasile cel Mare (sec. IV) nu face nici o distincție între copilul născut și nenăscut. Cunoaștem aceasta din canonul 2 al Sfântului Vasile, validat de Sinodul VI Ecumenic, în care se exprimă oficial gândirea Bisericii: Cine strică fătul prin meșteșugire, suferă pedeapsa uciderii; iar cu privire la format și neformat nu este lămurire la noi<footnote Sf. Vasile cel Mare, citat
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
fie în afara sinoadelor, și care au valoare normativă pentru credincioși.<footnote Pentru o tratare mai amplă a hotărârilor canonice privind avortul și condamnarea lui vezi Preot Prof. Dr. John Breck, op. cit., p. 194, Jean-Claude Larchet, op. cit., pp. 113-118 și volumul Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortați, cap. Canoane, Edit. Bizantină, pp. 78-82. footnote> Potrivit mențiunilor canonice ale Sinodului din Ancira (can. 21), femeia vinovată de săvârșirea avortului era oprită pe viață de la împărtășire. Canoanele 91 Trulan
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
o tratare mai amplă a hotărârilor canonice privind avortul și condamnarea lui vezi Preot Prof. Dr. John Breck, op. cit., p. 194, Jean-Claude Larchet, op. cit., pp. 113-118 și volumul Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortați, cap. Canoane, Edit. Bizantină, pp. 78-82. footnote> Potrivit mențiunilor canonice ale Sinodului din Ancira (can. 21), femeia vinovată de săvârșirea avortului era oprită pe viață de la împărtășire. Canoanele 91 Trulan, 21 Ancira (inclusiv), 2 și 8 ale Sfântului Vasile cel Mare consideră
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
și volumul Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortați, cap. Canoane, Edit. Bizantină, pp. 78-82. footnote> Potrivit mențiunilor canonice ale Sinodului din Ancira (can. 21), femeia vinovată de săvârșirea avortului era oprită pe viață de la împărtășire. Canoanele 91 Trulan, 21 Ancira (inclusiv), 2 și 8 ale Sfântului Vasile cel Mare consideră doar un pogorământ oprirea femeii vinovate de avort pe o perioadă de zece ani de la Sfânta Împărtășanie. Canoanele 65 Apostolic, 5 al Sfântului Grigorie de Nyssa
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
săvârșirea avortului era oprită pe viață de la împărtășire. Canoanele 91 Trulan, 21 Ancira (inclusiv), 2 și 8 ale Sfântului Vasile cel Mare consideră doar un pogorământ oprirea femeii vinovate de avort pe o perioadă de zece ani de la Sfânta Împărtășanie. Canoanele 65 Apostolic, 5 al Sfântului Grigorie de Nyssa, 43, 54, 55 și 57 ale Sf. Vasile cel Mare caterisesc pe preoții care se fac vinovați de complicitate cu cei care săvârșesc crima de avort, fie dezlegând cu ușurință pe cei
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
cei care săvârșesc crima de avort, fie dezlegând cu ușurință pe cei care nu au responsabilitate de gravitatea păcatului săvârșit, fie că sunt vinovați ei înșiși de această crimă comisă în propriile lor familii.<footnote Arhidiac. Prof. Dr. Ioan Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, ediția a treia, Sibiu, 2005, p. 490 footnote> Aceeași pedeapsă canonică (oprirea de la Sfânta Împărtășanie) se aplică și persoanelor care reprezintă instrumentul în cauzarea unui avort: doctori și chiar politicieni, care în contrast cu predecesorii bizantini, facilitează executarea practicii avortului
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
aplică și persoanelor care reprezintă instrumentul în cauzarea unui avort: doctori și chiar politicieni, care în contrast cu predecesorii bizantini, facilitează executarea practicii avortului prin decizii și legislații juridice.<footnote Pr. Al. F. C. Webster, op. cit., p. 8. footnote> Sfântul Ioan Ajunătorul, prin canonul 33, recomandă ca femeile care strică cu meșteșuguri pe feți în pântece..., să fie oprite de la împărtășire cel mult cinci ani sau chiar trei ani.<footnote Arhidiac. Prof. Dr. I. Floca, op. cit., pp. 180-181. footnote> Referitor la aceste dispoziții canonice
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
pântece..., să fie oprite de la împărtășire cel mult cinci ani sau chiar trei ani.<footnote Arhidiac. Prof. Dr. I. Floca, op. cit., pp. 180-181. footnote> Referitor la aceste dispoziții canonice trebuie amintit faptul că important este a se surprinde spiritul acestor canoane, care recomandă o pedeapsă suficientă pentru ca remușcările sufletești să alterneze mereu conștiința păcătosului.<footnote Pr. Al. F. C. Webster, op. cit., p. 8. footnote> Pentru o pocăință adevărată este nevoie de sinceră părere de rău și mai ales, renunțare la păcatul săvârșit
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
tezei. Cînd eram tînăr, conveneam cu oarecare neplăcere la ideea relativității în timp a valorii. Preferam s-o cred absolută. Astăzi înțeleg că Lovinescu avea dreptate. Schimbarea codului - estetic, etic, religios etc. - afectează valoarea, deseori ireversibil, și, o dată excluse din canon, operele pot deveni obiect de studiu academic, dar nu mai sînt citite din plăcere. în schimb, țesătura de opinii, aprecieri, polemici din jurul operelor vechi își păstrează uneori o miraculoasă actualitate. Altfel spus, contextul operelor se dovedește mai puțin sensibil la
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
am putut porni într-un tren ticsit, că ședea lumea și pe jos pe culoare. Ca sa-și alunge urâtul și greul drumului, o ceată de călători și călătoare, toți dascăli și preoți, au început să intoneze cântecevesele în formă de „canon muzical”. Și așa trecu vremea mai repede și ne trezirăm în București - bineițeles, morți de oboseală. Aci ne primi frate-meu Romulus, care și el era logodit cu o duduie din Câmpina, care însă purta o descendență ilustră, fiind nepoată
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
fond, politica pașilor mărunți pe care, într-un excelent eseu, Ciprian Șiulea o resemantizează critic, făcând apel la îndemnul “înapoi la Maiorescu”. Calea aleasă de Maiorescu s-a dovedit a fi cea mai trainică și constructivă (“capacitatea de absorbție a canonului maiorescian e concurată numai de forța sa modelatoare, într-un interval de timp aproape indeterminat”), iar angoasa formelor goale a amendat la timpul potrivit orice inconsistență euforică. Exuberanțe de tip protocronist au existat de când lumea, or spiritul junimist punea înainte de
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
să ne vindem stereotipurile. De fapt, în literatură nimeni nu vrea să cumpere stereotipuri. Cînd am avut lecturi în Germania, am simțit clar că la început publicul se aștepta să le citesc poate ceva despre luptele noastre sîngeroase cu turcii - canonul nostru literar se învîrte în jurul unicității noastre: noi, bulgarii, un popor foarte vechi, care se trage din niște triburi foarte vechi, am inventat primul alfabet, cel chirilic, iar turcii au venit peste noi, să ne distrugă, dar noi am rezistat
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
în muzică, Leningrad, Editura Muzîka, 1981, p. 224. footnote> Cu alte cuvinte, această defoliere stilistică semnifică nu altceva decât relevarea tot mai pronunțată a stârii pluricanonice în sensul în care putem vorbi despre cele trei anoane ale genului de operă - canonul italian, canonul francez și canonul german, precum și despre cel puțin două canoane ale muzicii simfonice - cel german și cel francez. Figura lui Wagner reprezintă și o limită superioară a stilului romantic, similar lui Bach, a cărui moarte marchează sfârșitul Barocului
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Leningrad, Editura Muzîka, 1981, p. 224. footnote> Cu alte cuvinte, această defoliere stilistică semnifică nu altceva decât relevarea tot mai pronunțată a stârii pluricanonice în sensul în care putem vorbi despre cele trei anoane ale genului de operă - canonul italian, canonul francez și canonul german, precum și despre cel puțin două canoane ale muzicii simfonice - cel german și cel francez. Figura lui Wagner reprezintă și o limită superioară a stilului romantic, similar lui Bach, a cărui moarte marchează sfârșitul Barocului, chiar dacă Händel
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
1981, p. 224. footnote> Cu alte cuvinte, această defoliere stilistică semnifică nu altceva decât relevarea tot mai pronunțată a stârii pluricanonice în sensul în care putem vorbi despre cele trei anoane ale genului de operă - canonul italian, canonul francez și canonul german, precum și despre cel puțin două canoane ale muzicii simfonice - cel german și cel francez. Figura lui Wagner reprezintă și o limită superioară a stilului romantic, similar lui Bach, a cărui moarte marchează sfârșitul Barocului, chiar dacă Händel va mai trăi
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
această defoliere stilistică semnifică nu altceva decât relevarea tot mai pronunțată a stârii pluricanonice în sensul în care putem vorbi despre cele trei anoane ale genului de operă - canonul italian, canonul francez și canonul german, precum și despre cel puțin două canoane ale muzicii simfonice - cel german și cel francez. Figura lui Wagner reprezintă și o limită superioară a stilului romantic, similar lui Bach, a cărui moarte marchează sfârșitul Barocului, chiar dacă Händel va mai trăi încă nouă ani. Ca și în cazul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
existenței sociale și mutațiile implicite în planul imaginarului colectiv), constatabile doar prin alăturarea cât mai multor forme „punctuale”, reprezentative în plan istoric, ale gândirii stilistice. Nevoia implicării perspectivei temporale în relevarea mutațiilor în plan stilistic, precum și în edificarea și funcționarea canonului, reprezintă un argument suplimentar al importanței și utilității pe care o reprezintă tratarea sincronă a ambelor problematici, deoarece numai un asemenea tip de abordare relevă concomitența mutațiilor în planul fiecărei concepții luată separat. Devine vizibil faptul că se impun, drept
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sau rus (Ceaikovski, Scriabin) a ciclului sonato-simfonic. Nedumirește însă această unanimitate în alegerea modelului stilistic austro-ungar, într-o totală indiferență față de celelalte tradiții istorice, și recunoașterea la fel de unanimă a acestuia în calitatea lui supremă de referent canonic dominant în ierarhia canoanelor muzicale europene. Iată o altă interpretare a acestei situații, care include o explicație diferită atât a mimetismului și iradierii, cât și a sensului pe care îl deține statutul dominant al culturii austro-germane. Accentul de prioritate va fi transferat de la termenul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mimetism la termenul iradiere. Într-un mod pur ipotetic și în limitele extinse ale unei maxime generalizări, putem prezuma că această iradiere a reprezentat, de fapt, o tentativă reușită întreprinsă din direcția culturii canonice austro-germane (și în special din direcția canonului romantic austro-german) de a se replica prin amprentare sau impregnare în „corpurile” culturilor mai mici, deci mai maleabile și permeabile la o asemenea acțiune, în intenția de a supraviețui - chiar și în formele „calchiate” ale romantismelor etnice - amenințării unui colaps
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și prin entiziasmul și admirația fetișizantă a acestora față de referentul dominator; obiectivul explicit, decurgând din primul, urmărea acțiunea de energizare și potențare a elanului ascensional al culturilor mici înspre autoritatea unui membru deplin al comunității muzicale europene, statut pe care canonul romantic austro-german îl promitea într-un mod cert. Acest pericol al dispersiei (în termenii de pierdere a statutului de cultură-hegemon) îl reprezenta și energia contestatară față de grandilocvența și pretenția transcendentală a muzicii și, implicit, a culturii germane, venită din partea marilor
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
deja diferiți și luând în considerare prescripțiile canonice restrictive „uzate” moral ale stilului anterior deja canonizat. Spre exemplu, prescripțiile canonice ale stilului „monolitic” bachian au determinat nevoia unei reformulări cu atât mai radicale, cu cât mai restrictiv părea a fi canonul stilistic dominant. Iar puterea retorică a acestuia a fost într-atât de mare, încât doar Beethoven reușește să i se sustragă într-un mod real, Haydn și Mozart rămânând într-o bună măsură tributari stilului retoric al perioadei stilistice anterioare
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a fost într-atât de mare, încât doar Beethoven reușește să i se sustragă într-un mod real, Haydn și Mozart rămânând într-o bună măsură tributari stilului retoric al perioadei stilistice anterioare. Un alt exemplu îl putem observa în canonul stilului sintetic wagnerian, care îmbină cel puțin două tipologii stilistice - a operisticului și a simfonicului (ca identificative ale unei tehnici specifice de compoziție și, implicit, de scriitură), amândouă ridicate la puterea energiei retorice deținute de concepția dramei muzicale și a
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lui Berio și organicismul lui Schnittke este și mediul în care au existat și creat ambii compozitori. Comparația între atmosfera postmodernismului emergent în care trăiește primul și climatul tradiționalist profund impregnat de idealurile realismului socialist și a fidelității față de sacrosanctul canon al muzicii naționale în care locuiește al doilea, se articulează în termenii dualității libertate-constrângere și prezintă concepțiile ambilor compozitori într-o lumină mult mai încărcată de semnificații relevante. Concepția combinatorică a lui Berio poate fi înțeleasă în termenii unui „protest
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]