7,296 matches
-
genele și mă-nfioară până-n tălpi... atunci nu mai văd ce frumoasă e... o negură neagră îmi întunecă ochii... atunci aș omorî-o... Asta nu-i trai, asta-i chin! Dar biata copilă - să fim drepți... ce știe ea că mă chinuiește... " 2286 ș-adesea, în nopțile-namorate ale Italiei or în diminețele pline de aromă, 64r o vedeai pin bolțile nalte de frunziș ale aleelor large pe acea melancolică Venere {EminescuOpVII 146} îmbrăcată bărbătește, și de sub marginele pălăriei nalte de catifea neagră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
s-o faci? Nimic mai natural. Vă veți învoi amândoi asupra prețului, ca doi oameni de onoare ce sînteți... dar, până nu-ți sunt femeie, am dreptul de a te ruga să mă scutești..., vei avea destul timp să mă chinui când îți voi fi femeie. Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe un bătrân mucalit silindu-se a tăia fețe evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
parcă-i o cireașă... și ochii! Numai de nu i-ar apropia de ai mei... îmi atinge genele și mă-nfioară. Atunci nu mai văd ce frumoasă e... o negură îmi întunecă ochii... aș omorî - o... Ce știe ea că mă chinuie. Și azi îmbla prin grădina palatului Bianchi. Asemenea unor aripi de vultur sălbatic cuprindea, ca un privaz, părul negru și uscat acea frumoasă și ostenită față de marmură. Pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vrei fata lui. Nimic mai natural. Vă veți învoi amândoi asupra prețului, ca doi oameni de onoare ce sînteți... dar, până nu-ți sunt femeie, am dreptul de a te ruga să mă scutești... Vei avea destul timp să mă chinui ești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesa îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un batrîn mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
atinge genele și mă-nfioară pîn-în tălpi. Atunci nu mai văd ce frumoasă e... o negură îmi întunecă ochii... atunci aș omorî - o... Asta nu-i trai, asta-i chin! Dar biata copilă... să fiu drept... ce știe ea că mă chinuie. Și azi îmblă prin grădina palatului Bianchi. Asemenea unor aripi de vultur sălbatic cuprindea, ca un privaz, părul negru și uscat acea frumoasă și ostenită față de marmură de Paros. Pleoapele pe jumătate lasate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mi cumcă ceea ce-a clocit capul meu nici dracul n-ar fi putut răscloci. Ei au omorât un copil - pentru că nu eu l-am omorât, bine poți ști. Decât să-l las mai mort în mâna lor, ca să-l chinuiască și să-și bată joc de el, mai bine l-am scăpat de toate. Nu știi, Tomo, că chinul trezește sufletele omului si pe murind chiar durerile cele cumplite îl fac să mai trăiască, darmite ce trai? Dar crezi tu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe lângă el... el s-aruncă la picioarele lui și-ncepu să-i sărute poalele rasei și-și ridică mînele plângând spre el... - Copii răutăcioși și fără de milă!... strigă franciscanul c-o voce tare și sonoră, nu vi-i rușine să chinuiți un biet idiot... un cerșitor... nu vedeți cum plânge, nu vedeți cum își ridică mînele uscat [e] de bătrânețe... o! blestemul lui D-zeu are să cadă pe voi!.... {EminescuOpVII 250} - Cucurigu! strigă bătrânul răgușit și tremurând de spaimă. Copiii speriați
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
De aceea s-a * fi ștergând icoanele, gândi el, pentru că vor să meargă-n lume să facă minuni". "Așa-i, sfinte Nicolaie? El nu răspundea. "Adică-i drept... ca * un copil sărac, mie nu-mi răspunde. Dar am să-l chinuiesc, poate că mi-a spune ceva". îi puse o muscă pe barbă, bătrânul parcă clipea din ochi... "îl supără, de nu răspunde". Dar ce-i trebuia lui să-i răspundă, numai să-l asculte. Și icoana-l asculta ș-ar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
legătură exclusivă o femeie, tatăl nostru, un artist celebru etc. Este îndeajuns ca un prieten, un tată, un vecin să întrețină o astfel de relație pentru ca ea să ne facă geloși. De ce el și nu eu? e întrebarea care ne chinuie pe cei mai mulți dintre noi ne-a lungul vieții. Sîntem prinși în cleștele incertitudinii încă din copilărie. Ne întrebăm neîncetat dacă părinții, învățătorii ne iubesc la fel de mult ca și pe ceilalți copii, ca și pe ceilalți elevi. Dar în același timp
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sale, fusese într-atât de maltratat, încât acceptase să devină (la cererea autorităților punitive) bătăuș al celorlalți anchetați. Individul respectiv a recunoscut el însuși toate acuzațiile (inclusiv termenul de „unealtă a securiștilor”), relatându-le colegilor săi felul în care fusese chinuit și mai apoi cum chinuise el însuși pe alții (Arsene, 1997, vol. 1, pp. 303-305). Individul respectiv, căruia nu i se nega nicidecum calitatea de victimă, nu comisese torturi atroce, dar simplul fapt că acceptase să lovească alți protestatari îl
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
maltratat, încât acceptase să devină (la cererea autorităților punitive) bătăuș al celorlalți anchetați. Individul respectiv a recunoscut el însuși toate acuzațiile (inclusiv termenul de „unealtă a securiștilor”), relatându-le colegilor săi felul în care fusese chinuit și mai apoi cum chinuise el însuși pe alții (Arsene, 1997, vol. 1, pp. 303-305). Individul respectiv, căruia nu i se nega nicidecum calitatea de victimă, nu comisese torturi atroce, dar simplul fapt că acceptase să lovească alți protestatari îl invalidase moral în fața colegilor săi
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
porecle care lăsau să se Înțeleagă că aceștia nu prea și-au făcut treaba („Larry Târâie-Brâu”, „Carol Hoinara”, „Sam Adormitul”). „Dacă lucrul cel mai bun la care te poți aștepta este o insultă”, spuneau angajații, „ce rost are să te mai chinui?”. În căutarea unei vorbe de Încurajare Bunica mea era o femeie deosebită. Venită din Germania, compensa lipsa de cunoștințe de limba engleză prin prezența sa impunătoare. În familia noastră, obișnuiam să glumim Întrebând-o În fiecare an ce-și dorește
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Q.T. Wiles, consultant În operațiuni de cumpărare și vânzare a titlurilor de valoare Claustrofobia poate crea haos, mai ales când cei din spațiul respectiv aparțin aceluiași departament. Acum câțiva ani, un grup de angajați pe care-l conduceam se chinuia să iasă dintr-o iarnă lungă și grea. Sincer să fiu, ne cam călcam pe bătături unul pe celălalt, ceea ce se reflecta și În performanțe. Cifra de vânzări scăzuse, plângerile se Înmulțeau și nu se Întrevedea nimic bun la orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care sunt implicați.” Sharon Kirkman Donegan, președinte al Boyle/Kirkman Associates Cu ani În urmă, grupul Kingston Trio a avut un hit cu titlul „Desert Pete”. Cântecul spunea povestea unui om care rătăcea printr-un deșert fără merinde sau apă. Chinuindu-se să meargă mai departe, a privit În depărtare și i s-a părut că vede o pompă veche de apă. La Început a crezut că este un miraj, deoarece căldura din deșert Îl face pe cel Însetat să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
este... Chiar și astăzi Îmi aduc aminte cum am ținut discursul cu pricina. N-am să uit emoțiile pe care le-am simțit când am intrat În micul club din orașul meu natal și am descoperit cât de mult se chinuiseră să-l dichisească pentru ca seara respectivă să fie deosebită. Unul dintre profesorii de liceu construise o scenă cu draperii negre În fundal, pentru a obține un efect de spectacol. Un reflector și un microfon transformau, În mințile concurenților, mica sală
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
tatăl meu m-a Întrebat dacă vreau să revizuim discursul chiar acolo, În mașină. În dimineața aceea, exersasem de câteva ori discursul În fața oglinzii și am rămas uimit câte lucruri uitasem. Îmi aduc aminte de emoțiile pe care le Încercam chinuindu-mă să-mi amintesc textul. I-am spus tatălui meu că nu mai era cazul să-mi rostesc discursul În mașină. Am pretins că mă simt Încrezător În șansele mele. Adevărul era că nu voiam să-mi asum riscul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dintre concurente mi-a șoptit: „Sunt sigură că ai să câștigi”. Știam că minte. Primilor trei concurenți li s-au oferit trofee. Eu am plecat acasă cu mâna goală. Meritați victoria visată Înfrângerea din acea zi la Lexington m-a chinuit mult timp, dar abia după 20 de ani mi-am dat seama de ce. S-a Întâmplat să fiu la Londra În 1986, atunci când s-a deschis pentru prima dată pentru public, ca muzeu, cartierul general pe timp de război al
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
intrarea În bine-cunoscutul serial Seinfeld, veți ști despre ce vorbesc! Omul a intrat În birou cu un mers apăsat și a Început să desfacă ceea ce credeam la Început că e o hartă rutieră. Mi-am dat seama, În timp ce acesta se chinuia să o despăturească, că era vorba de una dintre acele „afaceri extraordinare” prin care puteai să cumperi 50 de oale și tigăi cu un preț foarte mic, de numai 19,95 dolari. Omul s-a uitat nesigur la mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
un an și jumătate, în timp ce sora ei mai mare, care va fi numită Kamala, avea o vârstă estimată la 8 ani și jumătate. Amala și Kamala mergeau în patru labe cu agilitate, ca veverițele, iar Singh și soția sa se chinuiau mult să le prindă; coatele și genunchii le erau acoperite cu proeminente calozități și, în ciuda eforturilor, soții Singh nu au reușit să le facă să meargă. Refuzau contactul cu alți copii, își aratau dinții și, cu excepția momentelor în care încearcau
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mai direct liric și obiectul erotic mai bine determinat, vedem că poezia se constituie dintr-o suită de interogații care reprezintă tot atîtea aproximări ale sentimentului: „Spune, inimioară, spune Ce durere te răpune? Arată ce te muncește, Ce boală te chinuiește?...” Într-un loc (Zilele ce oi fi viu), Ienăchiță dezvăluie În acrostih identitatea hrăpărețului canar: Zoica, urmată de Îndată de un cuvînt ce traduce starea psihică a stihuitorului: mor. Poetul se hotărăște, așadar, să dea pe față lucrurile și să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură că nu poate trăi astfel: „Altfel că nu poci trăi, fără de-a mă chinui.” Există la Alecu Văcărescu, mai mult decît la alți poeți de Început, o perversitate a durerii În dragoste. Toate jurămintele sînt, evident, false, adevărată, sinceră nu este decît convenția. Însă repetată, convenția Începe să capete consistență. Focurile devin foc, ohtăturile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
semnează C.G., inclus În Spitalul Amorului, devine afazic, paralizează la vederea femeii iubite: „CÎnd sînt lîngă tine eu Încremenesc Gura mi-e-ncleștată, nu poci să-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
își pierde echilibru și o stea este ucisă de o flacără roșie și aruncată în abisul uitării. Și tortura începe deoarece îmbraci o coajă de portocală cănd de fapt tu ești o lămăie. Acea materie suflată în viață , sufletul, se chinuie, săngerează și țipă. De aceea îngerii bastarzi trec drept o cantitate neglijabilă, nu rezistă! Și pleacă umili către acea casă de nebuni roșie. Cei care rezistă sunt doar niște slugi ale Morții căci nu sunt nici atăt de buni să
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
de obidă și suferință, și cea de a-l lăsa să rămână acasă, după cum pretindea el. Putea să facă altceva? Încercase să-l convingă pe preot, nu-și ascunsese dragostea lui, ce mai rămânea de făcut? Și-acum Catarinella îl chinuia ca pe hoții de cai; inimile sângerau, dar toți din sat cine știe ce n-ar fi făcut ca să aibă o rudă în suita sau în slujba episcopului. Pradă tristeții, simțea că se sufocă, drept care se tot perpelea. Ca și cum o groază de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
două înfățișări, dintre care una este aparența. Ce se află sub aparență? Au vreun rost dealurile și râurile, munții și ierburile sau furnicile; care este înțelesul unui gest, al nașterii și al morții, sau al acelor păianjeni groaznici care îl chinuie-n somn? Părintelui duhovnic îi împărtășise, după multe șovăieli, prima parte a acelui vis. Duhovnicul se apucase să-i pună o groază de întrebări, despre viața părinților lui mai ales, dacă Geronimo se îmbăta la cârciuma din sat, dacă-și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]