6,220 matches
-
învățământului, în contextul generalizării culturii în Europa, concomitent cu multitudinea bolilor, care pun la grea încercare populația și medicii. Au loc confruntări și căutări, apar novatori alături de tradiționaliști. între Renaștere și Secolul Luminilor, aparenta liniște a secolului de tranziție se clatină. Tradiționaliștii par mai siguri de Hippocrat, Galen și Avicena decât agitații căutători de nou. Chiar Facultatea de Medicină din Paris în conservatorismul său cultivat de clericii timpului, refuză tratamentul cu antimoniu, cu quinquina, respingând și teoria circulației sângelui. Dar tot
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vie, ai cărei mușchi stau cu toții gata să plesnească, plini de viață și de expresivitate, pentru a prefera să desenăm un cadavru grecesc sau roman, să-i colorăm obrajii livizi, să-i îmbrăcăm membrele reci, să-l ridicăm în picioare, clătinându-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt așteptate pe scândurile scenei? Cum se mai abuzează de manechin!" În Noul Eseu despre arta dramatică, Mercier narează o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cinste între procedeele discreditării se află ironia din paginile eseurilor de tinerețe ale lui Eugen Ionescu din volumul incendiar Nu. Dintre cele două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele lor bizar colorate; vedeți cum prin o mișcare d'o regularitate perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând cu încântământ opiul, ei își petrec inocent timpul! O, fericiți Chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei stins și sacadat, în loc de răspuns: - Antoane... să ai grijă de fată, să ai grijă de fată, pentru că eu..., și alunecă într-un somn adânc, fără capăt. Pădurarul, înspăimântat, se tot întrebă: „Ce‟nseamnă vorbele aestea?“, simțind cum i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-o zi, l-a întrebat dintr-o dată pe bătrân... - Bunicule, bunicule... tăț‟ copiii din sat de la mătușa Domnica, au mămăica lor... eu, di ci n-am, bunicule?!... El se opri brusc din pufăit tutun, simțind că mintea i se clatină și inima îi bătu mai tare. Rămăsese fără grai, la întrebarea fetei... și, totuși trebuia să-i spuie ceva... - Ba da... ai și tu mămăică... cum să n-ai!.. fu primul gând care-i veni în minte. - Daa... și unde
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lucios al lupoaicei,.. dar, izvorul lacrimilor secară amar, în ziua aceea lungă... nesfârșită. Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi învălmășiră mintea și iar apăru privirea în ochiul de geam. „Poate, o fost un semn..!“, își zise el superstițios. Cerul se clătină... se clatinară și stelele; luna se clătină și ea... și pământul se clătină... În lăstăriș se lăsă o tăcere dureroasă, grea, ca de cimitir... o tăcere în care se auzeau lacrimile curgând... Pădurarul, vânătorul neînfricat plângea... Pentru prima dată plângea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
amar, în ziua aceea lungă... nesfârșită. Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi învălmășiră mintea și iar apăru privirea în ochiul de geam. „Poate, o fost un semn..!“, își zise el superstițios. Cerul se clătină... se clatinară și stelele; luna se clătină și ea... și pământul se clătină... În lăstăriș se lăsă o tăcere dureroasă, grea, ca de cimitir... o tăcere în care se auzeau lacrimile curgând... Pădurarul, vânătorul neînfricat plângea... Pentru prima dată plângea pentru că ucisese. Un vânt subțire sufla dinspre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi învălmășiră mintea și iar apăru privirea în ochiul de geam. „Poate, o fost un semn..!“, își zise el superstițios. Cerul se clătină... se clatinară și stelele; luna se clătină și ea... și pământul se clătină... În lăstăriș se lăsă o tăcere dureroasă, grea, ca de cimitir... o tăcere în care se auzeau lacrimile curgând... Pădurarul, vânătorul neînfricat plângea... Pentru prima dată plângea pentru că ucisese. Un vânt subțire sufla dinspre răsărit drept în față, spulberând zăpada
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În plug, boii cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O mare liniște curgea prin ea, ca un râu de câmpie. În genunchi, cu mâinile pe mormânt murmură...- Mamă, mamă, care mi-ai dat viață, sacrificându-ți-o pe a ta, aș vrea să mă mai porți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive în paza Sa !.. Salcâmii se clătinau încet-încet, fără vreo adiere de vânt... așa se clatină ei mereu... fără vânt. Anuca se întristă când se gândi la toate lucrurile astea; la mama ei, la bunicul ei, la mirosul acela de crizanteme, care devenise atât de familiar atmosferei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive în paza Sa !.. Salcâmii se clătinau încet-încet, fără vreo adiere de vânt... așa se clatină ei mereu... fără vânt. Anuca se întristă când se gândi la toate lucrurile astea; la mama ei, la bunicul ei, la mirosul acela de crizanteme, care devenise atât de familiar atmosferei cimitirului, miros de lucruri trecute, de amintiri vagi și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s-o priceapă!.. Lisandru îl asculta încruntat ca să-i prindă înțălesul vorbelor. În crâșmă, se făcu tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Se pare că nu toți, spuse Darcey verificând din nou instrucțiunile și notându-le în carnet. Oricum, acum e în regulă. Danke und auf Wiedersehen. Îi înmână notițele lui Mike, care o privea uluit. —Vorbești foarte bine! exclamă el. Ea clătină din cap. Nu chiar. Ție poate îți sună bine, dar accentul meu nici nu se compară cu acela al unui vorbitor nativ. —Cu toate astea, ești o comoară, zâmbi el. Bună la mate și la germană. Îl privi surprinsă. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai multe informații despre persoana ei în aceste câteva clipe decât în tot restul perioadei de când începuse să lucreze aici. Altfel de muncă ai mai făcut în străinătate? întrebă Mike. —Cum ar fi? —Muncă de birou? Administrație? Contact cu clienții? Clătină iarăși din cap. Nu mă interesează. —Hmm. Mike continuă să o privească gânditor până ce Darcey simți că începe să se înroșească. La naiba, spuse ea arțăgoasă, poate că ar trebui să te apuci de ce îți sugera Dieter ca să obții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de casă și hăinuțe croșetate, ca o groază dintre vecinele mele. Și nici nu pot să-mi fac de cap ca o femeie celibatară. Trebuie să mă gândesc tot timpul la Meryl și, nu că nu aș vrea, dar câteodată... Clătină din cap. Spun prostii. O iubesc, viața mea e de fapt în regulă. De vină e nesiguranța preluării. —Știu, zise Darcey. E neliniștitor pentru toți. —O să te descurci de minune, o asigură Anna. Toată lumea știe că ești supereficientă și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cea care spunea nu. Partea cu sărutatul era în regulă, îi explica lui Nieve, însă atunci când nu se sărutau trebuia să vorbească și ea n-avea idee ce să le spună. —Vorbiți despre lucruri normale, o sfătuia Nieve. Însă Darcey clătina doar din cap și bombănea că nu existau subiecte de conversație. Când au terminat în sfârșit școala, Nieve a plănuit turul Europei cu restul Gagicilor Istețe, cu toate că, odată ajunse acolo și datorită cunoștințelor ei de limbi străine, Darcey se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ridică din umeri. Până acum n-a fost nici o schimbare drastică, zise ea. Niște tipi din Scoția au venit în inspecție, dar totul a mers ca pe roate. —Ai mai auzit ceva de Neil? o întrebă Amelie. Nu, zise Darcey clătinând din cap. Desigur, s-ar putea să nu aibă nici o legătură cu el. Poate că a depășit momentul. Ceea ce e, evident, perfect. Nu mai vorbești cu el deloc? — N-ar avea nici un rost. Și nu vreau să vorbesc despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care le prefera Minette. Presără niște scorțișoară pe deasupra, apoi puse ceștile pe o tavă și le duse în sufragerie. Poftim, spuse, luați și beți. Amelie și Tish luară fiecare câte o cană. —Grozav, zise Tish. Bea și tu, maman. Minette clătină din cap. Haide, mamă, stărui Darcey ferm. M-am întors tocmai din Spania ca să te văd. Ți-am făcut ciocolată caldă. Măcar atâta lucru fă și tu pentru mine. Minette tresări auzind tonul din glasul fetei și ridică privirea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întrebă mama lor cu un glas mai puternic. Ați vorbit cu el? Nu ne-a mai contactat de când a sunat în prima seară, zise Amelie stânjenită. —A sunat doar? Darcey era înmărmurită. — Nu a vorbit în persoană cu tine? Tish clătină din cap. A spus că totul e încă prea dureros și emoțional, zise aceasta. A promis că va veni să ne vadă când lucrurile se vor mai calma. —Dă-o naibii! Și-a pierdut mințile? Darcey trânti ceașca goală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea de ofertele cele mai avantajoase. Dar acum nu se mai deranja. Timpul ei era mult prea prețios ca să și-l piardă căutând pe eBay. —Mai doriți șampanie? Însoțitorul de zbor îi zâmbi și îi întinse o tavă. Nu mulțumesc, clătină ea din cap. Suc de portocale, dacă se poate. —Desigur, doamnă. Erau și mai politicoși la clasa întâi. Lucru de înțeles, din moment ce erau mai puțini pasageri, iar majoritatea, de cum se dădea semnalul de desfacere a centurii de siguranță, își deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
totul e foarte superficial. Și ce s-ar întâmpla dacă te-ai îndrăgosti de vreunul dintre ei într-o bună zi? —N-o să se întâmple. —Ești sigură? —Garantat, spuse Darcey. Am terminat-o cu iubirea. —Povestește-mi și mie. Darcey clătină din cap. —Partea aia e atât de neinteresantă! —Dimpotrivă, eu cred că e foarte interesantă, i-o întoarse Anna. Hai, Darcey, că doar suntem prietene. Nu-mi place să mă bag, însă... tu știi totul despre relațiile mele ratate. Povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
e foarte, foarte important să mă mărit. Aidan se însurase cu Nieve - sau cel puțin așa credeam - și mă gândeam că dacă mă așezam și eu la casa mea, m-aș fi... m-aș fi... împăcat mai bine cu situația. Clătină din cap neajutorată. Ideea e că și el era foarte de acord. Voia să se însoare cu mine. Cred că mă iubea sincer. Și tu de ce nu l-ai iubit? —Pe scurt? Nu cred că-l uitasem pe Aidan. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]