7,234 matches
-
bucovinean, p. 142. 245 Mihai-Ștefan Ceaușu, Marius Chelcu (ed.), Domeniul mănăstirilor din Bucovina în secolele XIV-XVIII. Inventar de documente, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2007, passim. 246 I. Nistor, Vechile proprietăți din Basarabia ale Fondului Bisericesc al Bucovinei, în "Codrul Cosminului", vol. VIII, 1933-1934, Cernăuți, 1934, p. 481-488; Elena Moisiuc, Câteva date economice privind moșiile din Moldova ale fondului bisericesc bucovinean, în "Revista Arhivelor", vol. XXXV/1, București, 1973, p. 3-16. 247 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fond Mănăstirea Dragomirna, pachet II, doc. nr. 10/1810. 277 Allgemeine Verwaltungs Archiv, Wien, Hofkanzlei, Protokoll, Galizie, nr. 116 ex 1809. 278 Ibidem, nr. 90, 137 ex 1813; I. Nistor, Vechile proprietăți din Basarabia ale Fondului Bisericesc al Bucovinei, în "Codrul Cosminului", vol. VIII, 1933-1934, Cernăuți, 1934, p. 481-488. 279 Allgemeine Verwaltungs Archiv, Wien, Hofkanzlei, Karton 238. 280 Joseph Victor Aubernon, om politic francez, născut în 1782 la Antibes (Toulon), comisar de război al armatei franceze din Dalmația și Iliria, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Deși mitul lui Narcis invocă tema nostalgiei, tema neînțelegerii este și ea prezentă. Să vedem cum istorisește Ovidiu, în cartea a treia a Metamorfozelor, povestea lui Echo și a lui Narcis. Îndrăgostită nebunește, nimfa îl urmează pe Narcis în adîncul codrilor. Este însă incapabilă să ia inițiativa, căci Junona, ca să o pedepsească pentru că încercase să o distragă cu flecăreli în timp ce Jupiter umbla după aventuri galante, o osîndise să nu poată nici să vorbească prima, nici să tacă atunci cînd cineva îi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sunt câtuși de puțin favorabile... Și, de ce nu, tot pădurea trebuie să asigure scândurile copârșeului ori rugul pe care mi-l doresc. Doar că tăiem pădurea de când ne știm. À propos: acum două milenii, trei sferturi din această țară era codru; astăzi, ceva mai mult de un sfert. Dar niciodată cu atâta tenacitate, demnă de o cauză mai bună. Unii adună ceva dolari. Dar paguba o suportăm cu toții: oxigenul (mai precis lipsa lui), inundațiile și seceta, alunecările de teren, ca să amintesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pisici, și de jalea lui când a trebuit să-și părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici... „Meridian“, 5 ianuarie 2001, ora 10,53 14. Lacul codrilor... Ce-ai cu mine, Moti, de-mi tragi gheruța pe spinare? Păi nu vezi că stai degeaba cu cartea aia În față? Nici măcar nu citești, ca de obicei pe vremea asta, „Strigoii“. De altfel, cred c’o știi pe de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tragi gheruța pe spinare? Păi nu vezi că stai degeaba cu cartea aia În față? Nici măcar nu citești, ca de obicei pe vremea asta, „Strigoii“. De altfel, cred c’o știi pe de rost. Sau nu Înțelegi fila asta: „Lacul codrilor albastru/Nuferi gelbeni Îl Încarcă“... Te lămuresc eu. Miau! E vorba de un lac care, la Începuturile lui, când apa abia a apucat să umple o văgăună apărută Între stânci e, Într’adevăr, albastru și oligotrof. Lipsit de nutrienți, Moti
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acelea pomenite și vizibile. Chiar poetice. Miau Dar lui Eminescu Îi rămâne mereu prea puțină oglindă de ape pe care să-și mâne luntrea, cât de mică ar fi. Poate de asta și bagă de seamă că la pândă stă codrul, care acaparează, Încetul cu Încetul, malurile păpuroase și colmatate ale lacului, care devine doar un ochi de apă Într’o poiană. Până dispare și acela, Moti, pentru ca prietena ta, Felis silvestris, vânând pe acolo, nici să nu bage de seamă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a curma viața fraților - și nu exagerez de loc, căci țin seama și de codul genetic comun, dar și de dependența omului de ei - fraților deci cu scoarță: pădurea. Rezultatul? Doar România, care acum două milenii era acoperită de codru pe trei sferturi, Își acoperă acum doar un sfert din goliciune. Ce-are asta cu ploile interminabile, sosite după o secetă care părea cam tot așa? Păi apa ploii dintr’un loc vine din două surse: evaporarea apei Oceanului, respectiv
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în prag de seară. Casele înconjurate de garduri și copaci abia își ridică privirile, surâzând una alteia; drumurile șerpuite se întind până în depărtare, îngrămădite de garduri și livezi; dealurile înconjoară satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pe plan internațional, până la războiul Crimeii. După ce-au anexat-o la Rusia, țarul a păstrat în noua provincie a imperiului, aceeași organizare moștenită de la voievozii Țării Moldovei, extinsă acum și asupra Bugeacului, împărțirea acesteia în cele 12 ținuturi; Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Hotin, Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Căușani, Reni și Ismail, în cuprinsul cărora se aflau 17 orașe și 693 de așezări rurale, cu o populație de 43160 de familii, adică aproape de 300.000 de locuitori. La rândul lor
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și a bisericii, lupta pentru altarele vetrei românești de totdeauna. Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre. Ostași, Plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor. Înainte! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
al tinereții falnic și înaltul său zenit, Înserarea bătrâneții peste el a coborât... Împăratul CARP copiii lângă sine și i-a strâns Și cu lacrimi de tristețe le-a grăit cu glasul stins: Dragii mei copii, de-acum sunt cât codrul de bătrân Și nu știu cu voi pe lume câtă vreme mai rămân De aceea, dragii tatei, în acest din urmă ceas, Țara mea cea mult iubită grijii voastre am s-o las! Astfel a grăit bătrânul, apoi țara le-a-mpărțit
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
din Miazănoaptea aspră, până-n calda Miazăzi, Cu iubire și dreptate, fiecare-a stăpâni: Cel dintâi, ARDEAL, fiindcă era primul său flăcău, Cuvenitu-i-s-a dreptul de urmaș la tronul său. Prima fată, BUCOVINA, copilița cu chip drag, A primit drept moștenire Țara codrilor de fag. Și-a urmat apoi MOLDOVA, cu surâsul ei candid, Ce-a-nceput să stăpânească peste Țara de molid Iar frumoasa, visătoarea, BASARABIA, bălaia, Cu păr lung de aur moale, cu obrajii ca văpaia, A primit în stăpânire de la
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și Miron Costin, cel care, ca nimeni altul până la el, a trezit conștiința unității noastre românești și naționale, scoțând lumii la vedere obârșia neamului românesc, arătând că toți de un neam și odată descălecați sunt. La Lipnic, Cahul, Țețina și Codrii Cosminului, la Vaslui și Războieni, la Chilia și Cătlăbuga, Șchei și Baia, românii moldoveni s-au ridicat împotriva năvălitorilor, pentru neatârnarea Țării Moldovei și apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
moară iar, pentru-a renaște, În milioane de țărani ! (Adrian Păunescu) CAPITOLUL I Țăranii Cârțișoarei Motto: La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine; Voi singuri străjuiți altarul Nădejdii noastre de mai bine. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mândrei bolți albastre, Sfințiți cu roua dimineții Țărăna plaiurilor noastre! Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru,-al tuturora. (Octavian Goga) Din documentele cercetate de noi prin arhivele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
obținut se aplică pe locul inflamat. Se leagă cu lână neagră nespălată. Vara, cînd dă frunza de curechi, se poate întrebuința și aceasta. Oftică. Hrean amestecat cu miere de stup se unge pe pâine și se mănâncă pe săturate. Iarba codrului, fiartă cu miere, două lingurițe pe zi. Se bea trei fire de Jale într-o jumătate de litru de apă îndulcită. Murele fierte în untură, ceaiul de nalbă, coada șoricelului culeasă înainte de Sfântul Gheorghe fiartă înăbușit cu untură de vită
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să nu te rabde pământu’ Pân-ăi ajunge pe domn-to. De o fi de bărbat, să-i crape boașele, De-o fi de boreasă, să-i plesnească țâțele, Defi de fată mare, să-i cază păru’ De-o fi din codru, să-i cază frunza De-o fi din iarbă, să i se scuture florile... De cinci ori s-o deocheatu’ De zece s-o vindecatu’ în numele Tatălui și-al Fiului Și-al Sfântului Duh, Amin Alt descântec pentru bubă de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe luncă era risipă de cântece, care-l opreau pe om în loc să le asculte și să-l facă să vadă cu ochii minții, imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
după prea binecunoscuta răscoală a celor trei martiri ai neamului Horia, Cloșca și Crișan, unii dintre ciracii acestora au căutat, și au găsit adăpost aci în habitatul nostru primitor. Ne povestește marele scriitor istoric Dumitru Almaș, în cartea sa «Alei codrule fârtate» că în perioada în care haiducul Bujor bântuia la început de secol XIX coclaurile moldovene, încercând să-i apere, atât pe cât îi era posibil, pe locuitorii năpăstuiți ai acelor vremuri, de rapacitatea boierilor cu sau fără rang, unul din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dacă nu vrea nu va auzi cântecul tot mai pierit, plin de amar și de durere al Lonoaicii: Foie verde siminic, auzita-ți de-un voinic ? Foaie verde de secară, de Budac din Cârțișoară. El de tinerel băiat, tot prin codrii a umblat. Da-ntr-o zi pe înserat, Budac a intrat în sat. I-o vint dor de șezătoare și de crâșmuța din vale. -«Așa-mi vine câteodată dor de mamă și de tată, Așa-mi vine uneori dor de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de surori». Foaie vede foi mărunte, vine Budac de la munte Și intră la sora-n curte. Și din curte intră-n casă : -«Să-mi fii soră sănătoasă !» -«Și tu frate sănătos, de-unde-mi vii și unde-ai fost ?» -«Vin soro din codru des, și am vint să te mai văz, Vin din codru încheiat, jendarii nu m-or aflat. Vin din codru înverzit, jendarii nu m-or găsit. Sora lui din grai grăia : -»Du-te frate nu mai sta, Că jendarii-s cât
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
intră la sora-n curte. Și din curte intră-n casă : -«Să-mi fii soră sănătoasă !» -«Și tu frate sănătos, de-unde-mi vii și unde-ai fost ?» -«Vin soro din codru des, și am vint să te mai văz, Vin din codru încheiat, jendarii nu m-or aflat. Vin din codru înverzit, jendarii nu m-or găsit. Sora lui din grai grăia : -»Du-te frate nu mai sta, Că jendarii-s cât colea. Te-or prinde și te or pușca. Că și-asear-au fost
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-n casă : -«Să-mi fii soră sănătoasă !» -«Și tu frate sănătos, de-unde-mi vii și unde-ai fost ?» -«Vin soro din codru des, și am vint să te mai văz, Vin din codru încheiat, jendarii nu m-or aflat. Vin din codru înverzit, jendarii nu m-or găsit. Sora lui din grai grăia : -»Du-te frate nu mai sta, Că jendarii-s cât colea. Te-or prinde și te or pușca. Că și-asear-au fost în sat și de tine-au întrebat: N-ați
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Nefele, zeița norilor să-i salveze copiii, deoarece soțul ei, regele Atamos se căsătorise cu o altă femeie și această mamă vitregă voia să-i ucidă. Berbecele cu lâna de aur i-a luat în zbor, i-a trecut peste codri și mări salvându-l numai pe băiat, fiindcă fata mai fricoasă, uitându-se în jos peste o mare, a amețit, a căzut și s-a înecat. Băiatul ajungând într-un oraș din Colhida a adus jertfă puternicului Zeus berbecele de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și se ferește să stabilească relații directe între poem și un fapt din biografia poetului, mulțumindu-se să reconstituie, așa cum am spus, istoria din afară care însoțește scrierile lui Eminescu: istoria Ipoteștilor, istoria casei în care au locuit Eminovicii, împrejurările (codrul, lacul), personajele care au venit în contact cu familia Căminarului, istoria bisericii, întâmplări din viață care, într-un chip sau altul, se pot regăsi în ficțiunile lui Eminescu (de pildă, fuga unei frumoase vieneze, pripășită la Ipotești, cu un aprig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]