5,796 matches
-
rapoarte despre fiica disidentului. Cele două poartă numele de cod „Andreea” și „Ioana”. Iată ce scria „Ioana” Într-o notă informativa, trimisă ofițerului de legătură, despre Alină Tăcu: „Sursă o cunoaște pe Alină Tăcu din clasa a V-a, fiind colege. Încă din clasa a VII-a a povestit sursei că are un unchi În America care a făcut chemare familiei sale. ...Este o elevă bună la Învățătură, dar Îndeosebi după moartea fratelui său s-a constatat o oarecare tendința de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o elevă bună la Învățătură, dar Îndeosebi după moartea fratelui său s-a constatat o oarecare tendința de obrăznicie manifestată - mai ales când i se făceau unele observații de către profesor, o obrăznicie exteriorizata prin gesturi care a intrigat pe unele colege (...) fără Însă a avea o opinie deschisă... Nu face comentarii politice. În clasă, cu doi ani În urmă, a adus revista „Cronică” În care erau poezii semnate de ea, tatăl și fratele său. În ultimul timp nu a mai adus
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În care erau poezii semnate de ea, tatăl și fratele său. În ultimul timp nu a mai adus reviste sau ziare literare la scoala. Intenționează să susțină examenul pentru treaptă a II-a la liceul „Eminescu” ”, raporta, În martie 1987, colega „Ioana”. Aceeași sursă, cu „deosebită abnegație”, informează În continuare: „Tăcu Alină Elenă, eleva În clasa a X-a B, profil industrie ușoară de la Liceul de Artă O. Băncilă, nu a fost semnalată În colectiv cu atitudini politice negative. Se cunoaște
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un unchi, scriitor, a cărui avere, prin testament, revine familiei Tăcu”. Instrucția Securității Aceeași „Ioana” scrie cu mâna ei, Însă la persoana a treia, conform procedurii, o frază care arată Încă o dată, dacă mai era nevoie, nimicnicia sistemului „...Sursă Ioana, colega de clasă, a fost instruită să se apropie mai mult de elevă Tăcu, să stimuleze volubilitatea ei, antrenând-o În discuții referitoare la proiectele sale privind modul În care Își va continua școală În SUA. Dacă nu Îi vine greu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
antrenând-o În discuții referitoare la proiectele sale privind modul În care Își va continua școală În SUA. Dacă nu Îi vine greu ei și familiei să se despartă de rude, prietenii din țară”, se arătă În notă informativa a „colegei”. Deși au existat mii de elevi care au semnat angajamente de colaborare cu fosta Securitate, se Încearcă a se induce ideea că foarte puțini au și trimis rapoarte informative. Cazul Alină Tăcu demonstrează că s-au găsit, chiar și din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
semnat angajamente de colaborare cu fosta Securitate, se Încearcă a se induce ideea că foarte puțini au și trimis rapoarte informative. Cazul Alină Tăcu demonstrează că s-au găsit, chiar și din rândurile copiilor, informatori cu bună știință. Este exemplul colegei Alinei care semnează sub pseudonimul „Andreea”: „...din clasa a X-a A este În relații foarte bune cu Alină Tăcu, aspect sesizat zilnic deoarece deși nu sunt În aceeași clasa Își petrec pauzele Împreună. Prietenia celor două eleve este determinată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prietenia părinților. În clasă... are o situație bună la Învățătură, este la specialitatea canto la clasa profesoarei... La orele de informare este atentă, dar nu are o contribuție deosebită”, raporta „Andreea” În primăvara anului 1987. Alină Tăcu: „Bănuiesc cine-s colegele” Nici după atâția ani, Alină Tăcu nu știe prea multe amănunte despre „colegele” care i-au purtat de grija În timpul școlii generale și al liceului. „Este greu să-mi dau seama cine ar putea fi Ioana ori Andreea. Am niște
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
canto la clasa profesoarei... La orele de informare este atentă, dar nu are o contribuție deosebită”, raporta „Andreea” În primăvara anului 1987. Alină Tăcu: „Bănuiesc cine-s colegele” Nici după atâția ani, Alină Tăcu nu știe prea multe amănunte despre „colegele” care i-au purtat de grija În timpul școlii generale și al liceului. „Este greu să-mi dau seama cine ar putea fi Ioana ori Andreea. Am niște bănuieli, dar nu mă pot hazarda să spun. Aș avea vreo cinci nume
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vârsta de 14 ani. - Aici este locul să-mi exprim admirația, să elogiez gestul Încărcat de curaj al Cristinei Petrariu-Costin, fostă elevă a Liceului de artă „Octav Băncilă”Iași, care a refuzat cu demnitate să furnizeze poliției politice informații despre colega să, Alină, caz discutat encomiastic la Colegiul bucureștean. Episodul se găsește În DUI nr. 4953 la CNSAS. Felicitări Cristina! Fără să-ți dai seama, faptă profund colegiala te capturase În teritoriile riscurilor paralizante. (ÎI) - Provin dintr-o familie macedoromâna de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de ochii lumii și În ceasul al doisprezecelea, Încearcă să repare greșelile trecutului, să intre Într-un făgaș de normalitate, pentru a nu mai fi absurdă, anacronica, aservita, anormală. De ce fac această afirmație? Pentru că la Începutul lunii septembrie, sub semnătură colegei mele de breaslă Adina Câșlaru, În „Ziarul de Iași” a apărut un cutremurător articol despre dreptatea tardivă pe care justiția postdecembrista i-o dă fostului deținut politic al regimului comunist Alexandru Tăcu, disident pe care „justiția” dictaturii roșii Îl condamnase
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
eram student ca voi... Dar să vă citesc!“... Și ne-a citit entuziast cele mai plicticoase poezii pe care le-am auzit vreodată... „Ei?!“, a întrebat autoadmirativ... Profesorul a vrut să citească din nou, dar chiar atunci a intrat o colegă întârziată. El s-a întors mâniat și-a răcnit: „La naiba, nu întrerupeți Poetul!“... Colega, spre marea noastră distracție, s-a retras descumpănită, neștiind cu ce-a greșit. În fine, subiectele erau ușoare, niște generalități, trebuia să fii prost ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
plicticoase poezii pe care le-am auzit vreodată... „Ei?!“, a întrebat autoadmirativ... Profesorul a vrut să citească din nou, dar chiar atunci a intrat o colegă întârziată. El s-a întors mâniat și-a răcnit: „La naiba, nu întrerupeți Poetul!“... Colega, spre marea noastră distracție, s-a retras descumpănită, neștiind cu ce-a greșit. În fine, subiectele erau ușoare, niște generalități, trebuia să fii prost ca să nu scrii ceva... După un sfert de oră, timp în care a continuat să-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
prioritate a sa a trebuit însă să fie împărțită cu Sarah Elizabeth Stewart (1905-1976), o cercetătoare de la National Institute of Health din Washington, care tot în 1953, lucrând independent, a pus în evidență același virus oncogen al șoarecelui.36 Împreună cu colega sa de institut Bernice Eddy (1903-1989), Sarah Stewart a studiat ulterior caracterele de infectivitate naturală și experimentală ale mai multor tulpini de virus polioma. Virusul Simian 40 (SV 40) Semnalarea existenței acestui virus vacuolizant, care infectează în mod natural mai
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de doctorat, solicită în mod repetat timp de patru ani la rând (1936-1939) un post la unul din liceele ieșene. Din motive „subterane” mereu este amânat, fiind îndrumat către alte orașe din țară. Între timp se căsătorește cu fosta sa colegă de facultate, Lidia N. Cojemeaco, ajunsă profesoară de geografie. Evenimentul a avut loc în data de 18 decembrie 1937. Din acest mariaj au rezultat doi copii Olga și Gheorghe. Copiii au fost înconjurați cu deosebită afecțiune și educați în spiritul
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Gugiuman, susținută în sesiunea iunie 1964. După terminarea facultății am profesat la mai multe școli din Moldova, ajungând la fosta mea școală de suflet, Liceul Agroindustrial din Huși, unde am fost promovat în funcția de director adjunct, alături de fosta mea colegă de liceu Corcodel (Ciumacă Eugenia, subalterni ai fostului nostru dascăl, profesorul Moleavin Vsevolod. O dată cu înființarea Județului Vaslui în urma reorganizării administrative din 1968 am fost inclus la Inspectoratul Școlar Județean, ca inspector de specialitate. În această calitate am fost solicitat de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
s-a întunecat deja. Negru profund. Camera și-a schimbat înfățișarea sau nu mai e aceeași. În dreapta patului, se află acum un colț-bucătărie unde se tot foiesc pretinsele infirmiere. În general, acestea își petrec majoritatea timpului pisând zahăr pe spinările colegelor din public, nule, după părerea lor, atât din punct de vedere profesional, cât și sexual. Pe peretele din față, de un galben ca urina, apar benzi luminoase atunci când mașinile ies sau intră în parcare. Poți urmări, de exemplu, din bandă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ascuțite care o fac să se trezească, tresărind brusc. Cu neputință să te odihnești. Plonjează în noaptea totală, lipsită de transparență. Două infirmiere pălăvrăgesc, spălând vasele în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de bursă ca să plece să se perfecționeze în Germania. "Și de ce vrei să înveți nemțește?", se miră colega ei. "Ca să-l citesc pe Heidegger în original." Pasiunea filosofică a tinerei blonde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de bursă ca să plece să se perfecționeze în Germania. "Și de ce vrei să înveți nemțește?", se miră colega ei. "Ca să-l citesc pe Heidegger în original." Pasiunea filosofică a tinerei blonde o face să creadă că i-ar putea cere un serviciu: " Ești amabilă să-mi dai ziarul? Soțul meu l-a lăsat pe masă." Tăcere uimită, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vomismentelor, au pricopsit-o cu o bucată de piele pe ceafă pentru a împiedica escarele să se întindă. Când i-o scot ca să-i taie părul de sub ea cu o forfecuță de unghii, ceafa rămâne goală. Tânăra care îi e colegă de cameră, o kabilă refugiată politic, îi propune o tunsoare care să remedieze acest inconvenient. Dalila (nume ce a avut totdeauna legătură cu părul) a învățat prin corespondență coafura, la ea, în Kabylia, dar nu a practicat-o niciodată. Are
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plăcea să meargă la școală. Profesoara ei era o femeie bărbătoasă, care mirosea a tutun și ai cărei plămâni fornăiau ca niște foale de fierărie. Copiii, care se cunoșteau toți între ei, o priveau ca pe o străină. Doar o colegă de clasă, Sofia, a vrut să fie prietenă cu ea. Avea o față drăgălașă, dar obezitatea îi dădea un aer bleg, lipsit de inteligență. Copilul unic al unui negustor bogat, de pe acum mândră de zestrea ei, Sofia credea că ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înflorirea artelor. "Ați văzut marea? Cine a văzut marea?" Nel ridică timid degetele. "Eu am văzut marea..." "Și ce poți spune despre mare?" Se gândi puțin: Este locul cel mai puțin pământesc..." Iar clasa izbucni în râs. În recreație, o colegă mărunțică se apropie de Nel, care stătea ca totdeauna deoparte, dar de data aceasta mai deoparte ca niciodată, rumegându-și confuzia. Era o brunetă drăguță, cu părul împletit în două cozi groase, din care scăpau șuvițe rebele. Se numea Dorina
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prezentarea elevelor celor mai merituoase și a buchetelor de flori, Nel ieși din sală ca să se ducă, clătinându-se, la infirmerie. Se afundă într-un pat și dormi câteva ceasuri. Când s-a trezit, s-a întors în clasă, unde colegele ei își făceau temele pentru a doua zi, și a intrat ca un automat în programul zilei care se îndrepta spre final. Într-o stare de cvasianestezie, Nel făcu o vizită călugăriței care era și lenjereasă. O găsi călcând. În
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dispună de timpul lor, elevele profitau după pofta inimii. Era clipa cea mai plăcută a zilei: prânzul venea abia peste o oră, duminica își ținea încă toate făgăduielile. Traversă coridorul și întârzie o clipă în pragul ușii ca să privească grădina. Colegele ei de clasă se plimbau în grupuri mici, flecărind și râzând cu distincție. Din când în când, se opreau ca să le admonesteze pe cele mici, care, prinse de joacă, li se încurcau printre picioare. Gabriela nu avea poftă să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe cele mici, care, prinse de joacă, li se încurcau printre picioare. Gabriela nu avea poftă să se închidă într-o clasă, afară era prea frumos, dar, ducându-se să se plimbe singură, risca privirile ironice, ba chiar și zeflemelile colegelor ei. Mai rău decât "nouă", era o intrusă. Spiritul casei, cu regulile lui nescrise și întorsăturile lui de frază, îi lipseau, iar franceza ei nu era fluidă. Majoritatea elevelor se exersau în asta din grădiniță, avea oare impresia că poate
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
adevăr sau îl rupsese, în orice caz, o făcuse ca să scape de reproșurile doamnei Dunin, ba chiar de o pedeapsă, având grijă ca dublura să fie conformă cu originalul. În fine, pe cât posibil. Trecându-i frica, își mărturisise șmecheria unei colege ca să se laude. Aceasta, fie ca să-i verifice povestea, fie ca să nu rămână mai prejos, a repetat experiența. Cu succes. Și s-a lăudat la rândul ei. Dintr-odată, toată lumea începu să împrumute acul doar din plăcerea de a-l
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]