5,358 matches
-
cultură înaltă, specială. Câtă încredere și cinstire purta Aurel Leon revistei și slujitorilor Bisericii, ne o spune personal în „P reotul-parohʺ (15 octombrie 1990) când, mărturisind că publicația „Cuvânt și Sufletʺ lupta „nesubvenționată de nici un for , nu mai de cititoriʺ, conchidea: „să nu uite nici cel mai izolat preot paroh, nici cel mai pustnicit monah că are un prieten devotat în această revistă de religie a culturii și de cultură în religi e, i mpusă de jos în sus, adică de la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a concretizat astfel starea sufletească: „Cartea lui Ioan Costache Enache este prin excelență o carte frumoasă, frumoasă prin conținut, alături de un limbaj de epocă, care dă documentelor istorice un specific aparte.” Un specific aparte care îl determina pe profesor să conchidă indubitabil: „Monografia Boțești-Gugești îndeamnă la meditație.” La meditație și acțiune, adăugăm noi, care valorificând colaborarea pe text dintre Constantin Botez, atunci profesor la universitate, și Constantin Buzatu, directorul Editurii „Litera” din București, am reținut și părerile primului conviv: „Ioan Costache
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pagină, ceva mai jos, încă o precizare: „După 1944, mai ales însă după 1948, despre vechea „Academie Bârlădeană” nu s-a mai vorbit. Moartea lui G. Tutoveanu, în august 1957, a făcut ca acest „capitol” să p ară închis definitiv”, conchide autorul eseului. Dar tot dânsul notase rămânerea „în mentalul așezării Bârlad” a entității spiritu ale, iar la p.77, după ce enumerase membrii activi de la început ai Academiei (frații Iulius și Virgil Nițulescu, Donar Munteanu, Victor Ion Popa, Vasile Voiculescu, Mihai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de interes local. Directorul revistei era profesorul Constantin A. Stoide, apărea trimestrial, între anii 1941-1943, cu neregularități în timpii de apariție. Au fost scoase trei volume din publicația citată - îl caracterizează succint prof. Traian Nicola în monografia citată. „Un medievist” conchide „Enciclopedia...” lui Stănciulescu... care mai adaugă „Pretendența lu i Gr. Sturdza la tronul Moldovei” și „Contribuții la cunoașter ea l uptelor politice din preajma Unirii”, București, 1939. „Istoric literar și profesor... colaborator la periodicele „Buletinul Comisiunii monumentelor istorice”, „Gr aiul nostru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de la Nr. 1, 2 și 3, precum și Comisiunile speci ale de la Nr. 4, 5 și 6, fac propuneri de premiere a unei lucrări, sau în caz când niciuna din lucrări nu este la înălțimea scopului urmărit, de respingere. Propunerile care conchid la premiere vor fi supuse votului Academiei Române care cu majoritatea memb rilor săi, convocați în ședință specială, va hotărî în m od definitiv. Propunerile care conchid la respingere sunt supuse votului Academiei numai în ceea ce privește destinația ce trebuie să se dea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
când niciuna din lucrări nu este la înălțimea scopului urmărit, de respingere. Propunerile care conchid la premiere vor fi supuse votului Academiei Române care cu majoritatea memb rilor săi, convocați în ședință specială, va hotărî în m od definitiv. Propunerile care conchid la respingere sunt supuse votului Academiei numai în ceea ce privește destinația ce trebuie să se dea sumei rămase prin nedecerna rea premiului. Art. 8. — În primii trei ani, care urmează instituirii Marelui Premiu C. Hamangiu, în mod excepțional, se vor decerne câte
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nici dacă erau În uniformă. Apoi am trăit sumedenie de clipe de viață fără de moarte-n curtea școlii pe-nserat cînd le sărutam crezînd că pe gură. Pe urmă am luat primul meu șapte, la trigonometrie, din cauza clipelor fără de moarte. Am conchis că nu asta era calea de-a scăpa de țintirim (Între timp ne Înstrăinasem, nu-mi mai amintesc precis de ce, drumurile noastre se despărțiseră). Am deprins cîteva acorduri pentru ghitară rece, cum am povestit, reverberația unui do major dublat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
semăna câteva flori și lăsa o suvenire duioasă în inimi scumpe !» Greu e a putea înlătura cineva calomniile și invidia lumii. Femeia însă știe că nu ajunge a fi virtuoasă, trebuie să nu fie nici bănuită. Iar mai departe, scrisoarea conchide: «Cât pentru mine, domnul meu, mi‐ar plăcea să trăiesc într‐o republică de femei, unde ele să poruncească și noi să ascultăm. Crede‐mă că n‐ ar merge trebile mai rău». * Mama ca ființă care ne‐a dat viață
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în prefața cărții de care ne ocupăm, Constantin Parascan sau Constantin Dram, din a doua prefață, conchizând într-o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o literaturizare a istoriei”. „Vulturul deșertului” - ultima sa incursiune pe drumurile Moldovei străbătute de urmașii mușatinilor, cuprinde un vast teritoriu și o dramatică încleștare cu vecinii dornici de bogățiile ce au
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
la noi dacî Îl cautî pi unu’ șî nu vrem sî-l gasascî apâi nici dracu nu dă di el! După plecarea țigăncii, directorul a rugat-o pe secretară: ― Sună la centrală, să-mi facă legătura cu... Cu... știi cine - a conchis directorul, zâmbind ghiduș. În câteva minute, avea legătura cu securistul. ― Alo! La telefon este profesorul Tacitu, directorul spitalului. M-ați sunat la ora zece. Abia am sosit În cabinet. ― Și Hliboceanu a terminat operațiile? ―Tocmai asta e problema. Cred că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se poate, tati. Dar nu mă Întrebi de ce am venit la tine? ― Nu. Dar un șef de salon - ca tine - are mereu probleme profesionale și uneori Își calcă pe orgoliu și vine la „cel bătrân” să ceară un sfat - a conchis Nicu, cu zâmbet cald. ― Uite un nou motiv În plus să-l iubesc pe tati. Altul ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da’ nu cumva tu umbli cu lingușeli? ― Iar m-ai ghicit. Niciodată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mod deosebit. Se pune Însă problema să nu-și dea seama celelalte paciente, fiindcă abia atunci lucrurile nu ar fi cum trebuie... Vezi tu? Tinerică e. Frumoasă de pică e. Ce alte motive pentru presupuneri și șușoteli mai vrei? - a conchis profesorul râzând. ― Și cum vedeți rezolvată această problemă, domnule profesor? ― Trebuie să mă gândesc puțin și oi găsi eu o ieșire. Din această clipă, tu te vei retrage să ți vezi de finisarea lucrărilor În vederea confruntării care te așteaptă. Ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din țară în acel moment. Poți să-i spui că nu am fost surprinși de încercarea de la miezul nopții, cu două zile în urmă, pentru a sustrage echipamentul și că temerile lui cele mai cumplite în ceea ce privește soarta acestuia sunt justificate. Conchise: - E o mare ușurare să știu că cea mai mare parte a echipamentului său se află cu siguranță în mâinile noastre. Lydia nu spuse nimic. Propoziția "poți să-i spui" declanșă o adevărată reacție chimică în trupul ei. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fu cel care rupse tăcerea: - Capitulez - spuse cu ușurare - numai în fața ta, cu toate forțele, în credința că ai curajul și dreapta judecată să nu te eschivezi de la vreuna din noile sarcini în calitate de protector al sistemului solar. E un rol - conchise în mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe care am intenționat inițial să mi-l atribui. Într-o încăpere bine păzită, dintr-o suburbie îndepărtată din Linn, un miez de energie se rostogolea încoace și încolo de-a lungul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
debutată, cum îi place să zică lui lancu Păun despre prea multele poetesse pe care le-a debutat) prin forță proprie. Am avut de-a face cu oportunismul de stînga. Am avut de-a face cu oportunismul de dreapta și conchid: le urăsc pe amîndouă. Vreau să-i demonstrez lui Șichy (sper să pot) că opera e mai puternică decît legea care a interzis-o; că focul e mai puțin puternic decît cartea arsă, prefăcută-n scrum. Miss Deemple mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ascundea destul de brav. Harisma pentru micul ecran (asta nu se-nvață, surioară) a apărut mai tîrziu. Și știința că întrebarea trebuie să încerce a fi mai importantă decît răspunsul. Nu, interviul nu mi-a plăcut. Te-ai acrit, Rusalin, am conchis închizînd televizorul, ca să mă întorc la ale mele. M-am expus din nou obiecțiilor vocii vitrege: Ei, Iordana, nu ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
perfide, în dauna noastră, a tuturor. în Banul remarcă faptul că el e stăpânul tuturor, el dă măriri și glorie, că regele și toți miniștrii i se închină și-l recunosc de stăpân, el e începutul și sfârșitul, dar autorul conchide: „cel care a devenit puternic numai prin bani va fi totdeauna sărac și că înțeleptul sărac e mai bogat decât bogatul dement.” în Râurile spune că ele au soarta lor ca și copacii, ca și oamenii, ca munții și pădurile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
durerile mele și de aceea bucuriile ei sunt bucuriile mele. Mamă și țară sunt cuvintele înscrise în inima mea, iar cuvintele mele sunt alcătuiri de foc și răcoare, făcute să poată arde și să poată mângâia”. în Vânturi și valuri conchide: „Nu știu dacă prin cântec se vor potoli tăriile dezlănțuite, dar eu cânt să pot birui în această încleștare cu vânturile și cu valurile care mă copleșesc și vor să mă supună”. E datoria de onoare a scriitorului militant de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
număr, sunt numai ochi și urechi - ascultând taifasurile de taină ale celor mari, iar cei mari se tem pentru propria lor securitate. Copiii vor să afle noutăți fiindcă “una învățăm la școală și alta vedem și aflăm de la voi”. Unchiul conchide că “fiecare generație cu sacrificiile ei”, sfătuindu-și nepotul să învețe și să ajungă mare. Situația generală din țară e din ce în ce mai gravă pentru că “la întovărășire săracul țăran dă cotă, iar la colectivă va fi și mai jalnic”. Turnatul față de autorități
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vecini, dare ar Domnul să-i răstoarne, doar așa va începe și la noi”. (p.150) în discuțiile pe care le are cu membrii familiei, căpitanul se întreabă “la ce miau folosit avansările și decorațiile obținute pe câmpul de luptă, conchizând lapidar: comunismul mi-a distrus cariera, familia și viitorul.” Opiniile căpitanului sunt elocvente prevenindu-i pe apropiați să fie prudenți, îndârjiți, să nu uite cine sunt, că regimul imbecilizează tineretul obligându-l să învețe limba cuceritorului în detrimentul limbilor occidentale. Căpitanul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri vechi,/ Gură n-ai și n-ai urechi./ Când ți-i dor de unt și pită/ Dumici vorba răzvrătită.” în poezia Țăranii, această nobilă pătură socială atât de răbdătoare conchide lapidar: „Țăranii.../ Din când în când doar se răscoală/... Țăranii nu mai cer pământ/ Ci pâine să-și hrănească pruncii.” în poezia Vasile Covrig, ce-i dă titlul, numitul generic semnalând masa poporului, „Stă omul crucit și nu înțelege/ Cum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
timpului înnobilează stăruitor sensul, semnificația cuvântului ca element de construcție lingvistică devenind Meșterul Manole din legendă și se transformă prin forță creatoare proprie în Ziditor de Limbă Română pe care o consideră îndreptățit Moșia neamului și a sa proprie, când conchide: „Eu rămân un om liber/ nesupus altui om/ lucrător pe moșia sa/ nevânzătoare/ Limba Română.” Ultima propoziție ce consemnează vocația de Ziditor nu numai de cuvinte, ci și de Limbă Română, cred că este ca un meritat elogiu adus acestui
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a ieșit ca păduchii în frunte, să se vadă că pleava rusofilă n-a dispărut. Și vor să răsucească iar destinele Basarabiei spre Răsăritul cel hrăpăreț de pământuri străine. Pleava se crede bob și vrea să dea rod. În „Domnișorii”, conchide că: „Astăzi... se ridică dintre noi câte un îndrăzneț și... se năpustește împotriva scaunului domnesc al poeziei românești, vrând să-l lase fără stăpân. Câinii latră, iar Domnul (Eminescu) stă în scaunul său dobândit prin iubire, prin trudă și har
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și-au făurit bunăstarea. Oamenii erau exploatați ca niște robi, silindu-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau la sinucidere, pentru a pune capăt chinurilor insuportabile, dar nimic nu impresiona pe comandantul Fedianin, călăul cu suflet de șarpe. După moartea lui Stalin din 5 martie 1953, cei ce au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
intrare. Uimirea ei nu se putea cristaliza în cuvinte. Străbătu încăperile, deocamdată goale, dar care și așa respirau o eleganță demnă de opera unui inginer constructor. Era mândră de soțul ei. Când vor veni părinții să-i vadă opera, vor conchide că Alex a câștigat nu numai bătălia, ci chiar războiul, pentru că ceea ce i se înfățișa a fi noua lor casă era superb! Ieșind pe terasă, se alertară: copilul nu era nicăieri. - Unde o fi Mihăiță? îl pierduseră. În scurt timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]