10,108 matches
-
ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra pervazului... Sfinte Sisoe, casa era în renovare! Ușa întredeschisă către coridorul de unde venea lumina era tapetată toată cu ziare vechi. Camera pe care o avea în fața ochilor era golită de mobilă și o scară dublă, pătată cu var, rămăsese de la zugravi în mijlocul camerei. Ziare vechi fuseseră întinse și pe jos, peste
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care o avea în fața ochilor era golită de mobilă și o scară dublă, pătată cu var, rămăsese de la zugravi în mijlocul camerei. Ziare vechi fuseseră întinse și pe jos, peste parchet... Era oare cineva acasă?... Sigur că da, altfel lumina pe coridor n-ar fi fost aprinsă. Marilena și Melisa trebuie că se aflau pe undeva prin apropiere, poate chiar și fostul magistrat Onofrei, pe care Dănilă nu ardea câtuși de puțin de nerăbdare să-l vadă... Se auzeau oare voci din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pervazul proeminent, dar poziția era atât de incomodă încât în antebrațe aproape că i se puseseră cârcei. Canaturile interioare ale ferestrei erau și ele căptușite cu ziare vechi dar, din fericire, stăteau larg deschise, imobilizate în cârlige, așa că vederea spre coridor era liberă... Avea oare să se ivească cineva în cadrul acelei uși?... Dănilă simți că începe să alunece în jos. Își aruncă cotul drept pe pervaz, apăsându-și antebrațul și pentru o clipă se uită la mâna sa care n-avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care n-avea de ce să se mai agațe. Iar când își înălță din nou privirea, ea era în cadrul ușii. Goală până la brâu. Dumnezeule, ce noroc pe capul lui! O vedea din profil vorbind cu cineva care se afla undeva pe coridor, în afara cadrului ușii. Ea, cine? Marilena sau Melisa? Îl izbi firescul acelei tinere, aflată la ea în casă, stând de vorbă cu altcineva de-al casei. Sau poate că nu cu cineva de-al casei. Poate că vorbea cu tânărul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apoi drumul s-o plesnească peste piele? Nu, cealaltă voce era tot feminină. Ba chiar, în chip straniu, desluși ce spunea cealaltă voce: Nu sta în dreptul ușii, Silvia!... Fata care fusese strigată Silvia aruncă o privire fugitivă și indiferentă de pe coridorul luminat spre fereastra dindărătul căreia pândea Dănilă. Îi răspunse vocii nevăzute: Stai liniștită, Petra, lumea doarme la ora asta... Lui Dănilă gâtul îi tremură de încordare când făcu ochii mari și se uită cu și mai multă atenție la fata
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răspunse vocii nevăzute: Stai liniștită, Petra, lumea doarme la ora asta... Lui Dănilă gâtul îi tremură de încordare când făcu ochii mari și se uită cu și mai multă atenție la fata cu sânii goi din cadrul ușii ce dădea în coridor. Ea era, Marilena... sau Melisa? Nu putea fi vorba de nicio confuzie. Era ea. Îi recunoștea chipul, părul blond ondulat, gâtul robust, umerii și brațele puternice, de sportivă, și totuși atât de feminine! Până și sânii grei îi recunoștea: erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
avea aceasta să apară după ce renovarea avea să fie gata... Silvia? Petra? Alte nume?... Nu, era ea! Erau ele! Dănilă își aruncă privirea la ziarele lipite pe canaturile interioare. Când își întoarse privirea înapoi, fata nu mai era în lumina coridorului... În ziare se puteau vedea titluri cu litere foarte mari și poze cu chipuri hidoase. Dănilă nu mai voia să știe de ele... Gata, luneca în jos. Nu se mai putea ține. PUNCTUL MATEMATIC Toată lumea știe că domnului Panciu, profesorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am de gând să-l abordez. Așa că reiau. Cum puteam pătrunde într-o încăpere încuiată? O puteam face pândind momentul când însuși proprietarul intra în respectiva încăpere: când el descuia ușa (și asta se întâmpla neapărat seara, când luminile de pe coridor erau aprinse), eu mă strecuram cu agilitate, nevăzut, pe lângă el. Și mă întrebam: oare prezența cuiva invizibil în preajma ta poate fi percepută? Cum? Prin căldura pe care o degajă corpul? Printr-un alt simț?... Aveam să le joc feste cunoscuților
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca aspect, foarte mic în comparație cu celelalte trei, trăgându-și numele de la lecțiile de fizică atomică pe care le ținea, la microfon, cu o voce aproape șoptită, profesorul Horia Hulubei. În amfiteatrul "Bacaloglu" era recreație și aproape toți studenții ieșiseră pe coridor. Eroul nostru, cel cu invențiile amânate până după absolvirea facultății, tocmai se strecura ultimul, printre două rânduri de scaune pentru a ieși pe culoar în urma colegilor săi. Se afla la foarte mică distanță de nișa boltită din fundul amfiteatrului. Deodată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate de distinctă, totuși nu-i deslușise înțelesul. Jenat, se grăbi să iasă din zona nișei-antenă pentru a nu fi obligat să asculte o conversație strict privată. Ieși pe culoar, pe care îl coborî pe gânduri și deschise ușa spre coridor. Îi văzu pe studenți, adunați în grupulețe, sporovăind în voie și râzând. Ieși pe coridor și închise ușa în urma sa. Coridorul era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nișei-antenă pentru a nu fi obligat să asculte o conversație strict privată. Ieși pe culoar, pe care îl coborî pe gânduri și deschise ușa spre coridor. Îi văzu pe studenți, adunați în grupulețe, sporovăind în voie și râzând. Ieși pe coridor și închise ușa în urma sa. Coridorul era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să asculte o conversație strict privată. Ieși pe culoar, pe care îl coborî pe gânduri și deschise ușa spre coridor. Îi văzu pe studenți, adunați în grupulețe, sporovăind în voie și râzând. Ieși pe coridor și închise ușa în urma sa. Coridorul era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cenușie, cu balustradă de fier forjat și mână curentă de lemn lăcuit, închis la culoare. Ăsta e internatul. Iar ca să ajung la camera în care locuiește ea, evident nu singură, urc acea scară și o iau la dreapta pe un coridor despărțit de casa scării de un grilaj... Să fie oare de-ajuns? Ce lucruri au rămas în urma ei? Un set de ace de cusut, un breloc cu degetar... Medicamentele, care între timp au expirat, dar eu nu m-am îndurat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz? Dar totul se-ntoarse cu susu-n jos în ultimele minute de dinaintea plecării, când coridorul, și așa strâmt, se întunecă de atâtea paltoane deja îmbrăcate, în timp ce voci multe la număr își luau cordiale rămas-bun și muzica tăcuse pentru totdeauna. Mama deschisese ușa ce da spre scară și, în prag, se săruta pe obraji cu mătușa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
colectivului, nici chiar atunci când în discuție e un colectiv restrâns cum era clasa lor. Asta, bineînțeles, dacă domnul Postolache avea să se țină de cuvânt și să continue subiectul început. Dinspre ușă venea rumoarea presărată cu stridențe a glasurilor de pe coridor. Dar nu numai rumoarea. Cineva îl striga. Dragoș!... Dragoș! Hei, n-auzi? Ești căutat! C-o privire conspirativ-zeflemitoare, Patriciu, stând într-o parte lângă tocul ușii, arăta spre coridor și îi lăsa cale liberă să iasă. Un fel de atracție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
început. Dinspre ușă venea rumoarea presărată cu stridențe a glasurilor de pe coridor. Dar nu numai rumoarea. Cineva îl striga. Dragoș!... Dragoș! Hei, n-auzi? Ești căutat! C-o privire conspirativ-zeflemitoare, Patriciu, stând într-o parte lângă tocul ușii, arăta spre coridor și îi lăsa cale liberă să iasă. Un fel de atracție se simțea venind dinspre coridor prin ușa întredeschisă. Însă Dragoș nu putea să treacă de prag fiindcă, surprinzător, exact în ușă îi stătea în cale Viviana. Îl fixa drept
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cineva îl striga. Dragoș!... Dragoș! Hei, n-auzi? Ești căutat! C-o privire conspirativ-zeflemitoare, Patriciu, stând într-o parte lângă tocul ușii, arăta spre coridor și îi lăsa cale liberă să iasă. Un fel de atracție se simțea venind dinspre coridor prin ușa întredeschisă. Însă Dragoș nu putea să treacă de prag fiindcă, surprinzător, exact în ușă îi stătea în cale Viviana. Îl fixa drept în ochi și îi zâmbea prietenoasă. Ești ocupat? îl întreba cu glas dulce. Putem să stăm
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
găsea tocmai atunci să se strecoare pe lângă ei, intrând în clasă c-un rânjet la fel de stupid. Hai să nu stăm în ușă. Era sigură că Dragoș avea s-o urmeze. Se răsucea în loc și o lua înainte de-a lungul coridorului, sfidând toate rânjetele neobrăzate din jur. Acolo unde coridorul era mai puțin înțesat de elevi, Viviana se întorcea spre el, toată numai zâmbet. Dar sâmbătă seară? îl întreba. Sâmbătă seară ești liber? Vrei să ne faci o vizită? Dacă n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în clasă c-un rânjet la fel de stupid. Hai să nu stăm în ușă. Era sigură că Dragoș avea s-o urmeze. Se răsucea în loc și o lua înainte de-a lungul coridorului, sfidând toate rânjetele neobrăzate din jur. Acolo unde coridorul era mai puțin înțesat de elevi, Viviana se întorcea spre el, toată numai zâmbet. Dar sâmbătă seară? îl întreba. Sâmbătă seară ești liber? Vrei să ne faci o vizită? Dacă n-am să-ți spun cu ce ocazie, te superi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
liber? Vrei să ne faci o vizită? Dacă n-am să-ți spun cu ce ocazie, te superi? Un nod chinuitor în gât aproape că îl sufoca. Nu vrei să vorbești cu mine? Deja în zona asta unde se termina coridorul, la numai câțiva pași de cancelarie, elevii aproape că n-aveau ce să caute. Sub tavanul boltit al holului ce venea imediat după coridor stăruia un aer îmbătrânit și cenușiu de biserică. Trebuia să-i răspundă aici, înainte să facă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că îl sufoca. Nu vrei să vorbești cu mine? Deja în zona asta unde se termina coridorul, la numai câțiva pași de cancelarie, elevii aproape că n-aveau ce să caute. Sub tavanul boltit al holului ce venea imediat după coridor stăruia un aer îmbătrânit și cenușiu de biserică. Trebuia să-i răspundă aici, înainte să facă cei câțiva pași până în hol, înainte de a fi prea târziu. Clătină din cap cu disperare înverșunată dar mută, privind în pământ. Nu vrei să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era un scop comun? Se întrajutorau în vreun fel unul pe altul? În recreație Viviana se oprea la ușa întredeschisă a clasei, dar nu îndrăznea să intre. Îl ruga pe Patriciu să-i transmită lui Dragoș că îl așteaptă pe coridor. Coridorul se golea încet-încet și, în așteptare, ea făcea pași încoace și încolo. Se apropia de fereastră și își arunca ochii în stradă. Dar de fapt n-o interesa strada, unde băltea primăvara umedă și mohorâtă. Antonia Se întorceau în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un scop comun? Se întrajutorau în vreun fel unul pe altul? În recreație Viviana se oprea la ușa întredeschisă a clasei, dar nu îndrăznea să intre. Îl ruga pe Patriciu să-i transmită lui Dragoș că îl așteaptă pe coridor. Coridorul se golea încet-încet și, în așteptare, ea făcea pași încoace și încolo. Se apropia de fereastră și își arunca ochii în stradă. Dar de fapt n-o interesa strada, unde băltea primăvara umedă și mohorâtă. Antonia Se întorceau în oraș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
însemne că în grupul cel gălăgios se petrecea de minune. Ba chiar se întâmpla să se îmbete unii dintre ei, astfel că le stricau cheful tuturor celorlalți. Erau și întâmplări neprevăzute: o colegă nou-angajată la o altă secție trecea pe coridor privind cu un interes insistent prin peretele de sticlă, se oprea și, neîndrăznind să intre, îi trimitea vorbă lui Dragoș că ar vrea să schimbe cu el câteva cuvinte. Dragoș își învingea reținerea și ieșea pe coridor, fără să cunoască
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]