5,033 matches
-
viață și în alte lumi, dacă ar dori. Ar putea exista mii de alte Pământuri, fiecare plin de creaturi; toate acestea stăteau în puterile lui Dumnezeu, fie că Aristotel era de acord, fie că nu. Nicolaus Cusanus a fost destul de curajos să spună că Dumnezeu trebuie să fi făcut astfel. „Zonele din jurul celorlalte stele se aseamănă cu asta“, spunea, „deoarece noi credem că fiecare dintre ele este locuită.“ Cerul era presărat cu un număr infinit de stele. Planetele străluceau în ceruri
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Lazăr Chanteau: "faire de lui l'homme et non le héros". Spre 1880, consemnează Jean Borie, non-eroismul a devenit garanția autenticității unei reprezentări [1999, p.201], realismul reflectă partea ne-eroică (populară) a realității. Zola nu a creat personajul tânărului curajos în filiația eroilor secolului, el consideră destinul tinerei fete și al femeii mai reprezentativ. Zola crede în rolul benefic al femeii bune și regeneratoare. Vectorul redirecționat de la grandoarea anticilor la ambițiile reduse ale personajului modern este ceea ce frânează mitologiile eroismului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în România postcomunistă" După 1989, desprinzându-se lent și convulsiv de orizontul mental al ceaușismului, făcut din „gândire captivă” (Czesßaw Mißosz), izolaționism și deprofesionalizare, limbă de lemn, „autonomia esteticului” și avatarul ei, „rezistența prin cultură”, cu foarte rare excepții de curajoasă reflecție alternativă articulată și relativ numeroase formule - de regulă, mutante- de expresie liberă, preponderent literare și esopice, intelectualii români au început să edifice în fine o sferă publică demnă de acest nume. Astfel, am reînceput să putem vorbi în România
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tare, sistemul comunist nu a negociat cu societatea; când a slăbit, eșalonul său secund s-a repoziționat printr-o abilă manevră (lovitura de palat legitimată de revolta maselor). Charta ’77 în versiune românească, eșuată din lipsă de aderenți la poziția curajoasă a lui Paul Goma, a eșuat și în postcomunism - dovezile sunt Piața Universității, Declarația de la Timișoara, Alianța Civică etc. și nici Solidaritatea (în accepțiunea poloneză de după 1980) nu a avut un corespondent românesc, nici măcar după 1990, când sindicatele, după un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a puterii, în care victimele și călăii colaborează) - doxa, habitus, episteme sau altele asemenea. De la pluralismul valorilor întemeiat de liberali pe autonomia individuală, s-a trecut, grație travaliului „deconstructiv” al postmoderniștilor, la relativism. În cel mai fericit caz, gânditori mai curajoși, care se expun astfel etichetării drept (neo)conservatori, propun ceea ce am numit „norme slabe” - locale, contextuale și ele, dar nu total străine de principiul unei normativități universalizabile. Se reclamă insistent, în special de către lumea academică americană „politic corectă”, singura care
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pământ, l-a răpit și l-a aruncat intrun beci, în castelul sau. Păsările au încetat să cânte iar copiii nu mai puteau să râdă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon. Într-una dintre zile, un tânăr curajos a decis să coboare în beci și să salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au însoțit, dându-i tânărului din puterea lor, pentru a reuși să învingă puternicul dragon. Călătoria să a durat trei anotimpuri: vară, toamna și iarna. La sfarsitul
Abilităţi practice şi educatie tehnologică Proiectare INVATAMANTUL PRIMAR by LAURA SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/768_a_1491]
-
sovietice înaintate și dați la rebut, deoarece spectatorul sovietic a crescut, cerințele și nevoile sale culturale s-au mărit. [...] Talentații actori sovietici au creat o întreagă galerie de figuri ale minunaților noștri contemporani. Oțelarul fruntaș și modesta învățătoare de la țară, curajosul aviator sovietic și vestitul savant patriot, colhoznicii din Cuban și tinerii eroi din Crasnodon, înfățișați veridic pe ecran, au devenit prietenii noștri, întipărindu-ni-se în minte pentru mulți ani. Spre cinematografia sovietică - cea mai înaintată și cu cel mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
-i o țigară în ultimele lui clipe. Mulți ani după aceea, „tovarășii” au însemnat în gândul meu forțele binelui. Tovarășul Toma nu ține predici despre vigilența revoluționară și rolul conducător al parti dului, el se mulțumește să fie inteligent, chibzuit, curajos, omenos. Și astăzi, după tot ce- am trăit în legătură cu comunismul, revăd Valurile Dunării cu aceeași privire proaspătă. De ce ? Pentru că excepționalul scriitor Titus Popovici a înțeles, primul, deosebirea dintre propagandă și manipulare. Propaganda înseamnă să impui niște idei prin forță și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
colegii mei să analizăm aceste filme și stînd de vorbă cu mulți producători străini. În general mi s-a răspuns cam astfel : cinematografia cehoslovacă și cea poloneză, care a început succesul ei cu filmul „Cenușă și diamant”, un film destul de curajos în perioada de după război și cinematografia cehoslovacă, care astăzi, așa cum afirmă toată presa mondială, prezintă filme, termenul exact al acestor filme îmi pare rău că- l pronunț aici, „sexi”, adică filme în care sexualitatea este prezentă într-un mod foarte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
noastră suferă de un rău fundamental. Îl spun cu tot riscul de a părea schematică. Acest rău se numește apolitism. Dar comparația cea mai frapantă îi aparține tov. Eugen Mandric : Am citit în Scînteia de azi dimineață mai multe chestiuni curajoase de cît se făceau în filme în 3 ani de zile. Tot Mandric este cel care enunță niște cauze vechi și actuale : La Institutul de teatru s-a înființat o facultate de cinematografie, la care au fost profesori bine intenționați
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
colectiva, propune să lucreze pe bază de contract la construirea unei stupării după proiectul lui, cerând să primească 20% din profitul afacerii. Deci el nu cere un salariu fix, asigurat, își condi ționează procentual câștigul de succesul întreprinderii. Corect și curajos. Ce- i răspunde nea Grigore (George Constantin), șeful CAP ? „Ideea e bună, mă Făniță, poți s- o pui în practică la cooperativă, da’ cu procentele mai vedem...” Din nou, conservarea individualității în raport cu colectivul este respinsă. „Bine, dar pentru ideea mea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Setea, Titus Popovici scenarizează celă lalt roman al său despre 23 august 1944, Străinul. Schema dramatică este în linii mari aceeași, aplicată acum în mediul citadin : țăranul sărac și tânăr Mitru Moț devine fiul de ceferist Andrei Sabin, și el curajos, hotărât, revoltat de strâmbătatea vechii orânduiri, dar lipsit de conștiință politică, pe care o va căpăta înainte de a se termina filmul, prin contactul cu comuniști experimentați. Imposibila iubire dintre Mitru și fiica de bogătan Iuliana o regăsim în aceiași termeni
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Pintile când devoalează echipa filmând în România contemporană : cum adică, toată mahalaua asta mizeră e acum, aici, la noi, nu în secolul nouășpe ? ! Sezonul pescărușilor cinematografiază un scenariu stan dard, văzut până atunci de zeci de ori : inginerul Popescu e curajos și inventator, inginerul- șef e carierist și impostor, cel dintâi pare că va fi învins, dar intervine Secretarul de Partid care lămurește lucrurile, punându-i la locul lor pe toți răii și urâții. Finalul e memorabil : Secretarul de Partid (George
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
le-ar putea trece prin cap să facă „prostii”. Propaganda prin filmul istoric rezistă până în noiembrie 1989, când apare Mircea, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Mesajul e același ca în Burebista (1980) : „Suntem singuri, Deceneu”. Mircea este conducătorul înțelept și curajos, dar înconjurat de dușmani puternici și lipsit de aliați - exact situația lui Ceaușescu în 1989. Mircea se bazează doar pe popor, Ceaușescu nutrește iluzia că poporul îl mai urmează în numele „neatârnării”. În ultima premieră dinaintea Revoluției, Există joi ? (5 decembrie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în ciua eforturilor de a- l salva ale comunistului interpretat de Lazăr Vrabie în Valurile Dunării, de Costel Constantin în Ediție specială. Agenții Siguranței, combinați și cu legionari, sunt cunoscuții psihopați ucigași și brute cinice standard. Comuniștii, la fel de standard, sunt curajoși și înțelepți. Ca să salveze schema artificială și facilă, Daneliuc duce totul într- un policier à la Sergiu Nicolaescu, cu împușcături pe echipe în peisaj variat. Rezultatul este inferior lui Cu mâinile curate. Deci, la proba de „figuri impuse” a propagandei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
crește, falsul, artificialitatea, penibilul scenei principale, cu ilegaliști eroici care se sacrifică, apar într- o lumină din ce în ce mai crudă. Firește, apar și „bemolii” în dialogul dintre siguranțistul Papașa și torturatul Marin Iosif. Papașa pomenește cu respect de un anume Roman, comunist curajos și dăruit, care „n-a vorbit”, iar, în final, insinuează că ilegalistul Marin Iosif nu e doar plevușcă, ar putea fi și cel care l-a vândut pe Roman Siguranței. Deci un trădător, nu un ilegalist de nucleu dur. E
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pâine cu sacul de la oraș, fenomen des întâlnit în anii ’80. Drept pentru care munca cu „sclavi” - adică elevi, profesori, soldați, funcționari - la strângerea recoltei era cât se poate de justificată. Redactorul-șef, un „încuiat” fricos, nu aprobă publicarea articolului curajosului Mirea și îl expediază, în schimb, să ancheteze un ciuruc : în cartierul x nu se găsește apă mine rală Hebe. Bineînțeles că de aici Mirea va trage de firul unei mari afaceri ilegale : vinurile lui nea Bachus. Personajul Bachus e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de la 23 august 1944 este deformat cu sânge rece, în zeci de pelicule : regele Mihai, partidele istorice, capi ai armatei nu apar deloc sau joacă roluri secundare, în vreme ce comuniștii sunt prezentați ca unici inițiatori și conducători ai insurecției ; înțelepți, vizionari, curajoși, ei sunt învingătorii care, în mod firesc, merită să conducă țara. - Depistarea și anihilarea spionilor infiltrați din Apus, adesea „foști” ai vechiului regim, aflați acum în solda imperialiștilor. - Închiaburirea, îmburghezirea unor membri ai noilor conduceri, stopată la timp de comuniști
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
când luptătorii erau prinși, interogați și condamnați, sunt învăluite într-o tăcere absolută. Mai târziu, doar o mână de studenți îndrăznește să se solidarizeze fățiș cu protestatarii de la Budapesta, la sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie 1956. Când acești curajoși au fost arestați, aceasta se întâmpla mai ales noaptea, unul câte unul, în liniște, fiind trimiși în lagărele de muncă pentru a construi canalul Dunăre-Marea Neagră și eliberați în 1963, 1964. Ordinea domnește, iar secretarul partidului, Gheorghiu-Dej, îi eliberează pe
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dar totul se ridică la rangul de excepțional, adică de excepție: 1. pioși; 13.severi; 2. înțelepți; 14. avari; 3. fideli; 15. generoși; 4. despotici; 16. veseli; 5. insolenți; 17. josnici; 6. majestuoși; 18. ucigași; 7. violenți; 19. slab; 8. curajoși; 20. aventuroși; 9. tandri; 21. fatali; 10. puri; 22. intelectuali; 11. geloși; 23. abili; 12. răzbunători; 24. trădători. - un personaj restabilește armonia anterioară, readuce lucrurile la normal; - cultivarea opozițiilor se face în așa fel, încât drama să fie rezultatul unei
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
acolo unde astăzi sunt situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la Nistru, și la Marea Neagră (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Dacii, locuitorii acestui stat măreț, erau "foarte curajoși", bravi, drepți, sobrii, viguroși, și "foarte independenți". "Ei preferau moartea unei dominații străine", fiind din acest punct de vedere "foarte diferiți de Moldovenii și Muntenii din vremurile moderne" (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Chiar dacă apariția lucrării lui Kogălniceanu reprezintă punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și aservirea) producției românești în sistemul sovietic, comuniștii români au ripostat prin emiterea Declarației cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Romîn în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale din aprilie 1964, cunoscută mai degrabă ca "Declarația de independență" politică față de URSS. Această curajoasă luare de poziție a fost favorizată și de faptul că, în 1958 trupele sovietice au părăsit teritoriul RPR. Odată cu Declarația de independență din aprilie 1964 se poate considera încheiat primul capitol al socialismului românesc. Începând cu anul viitor, construcția socialismului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a socialismului românesc, ideea națională a fost subordonată brutal ideii socialiste. În cadrul formulei "național în formă, socialist în conținut", conținutul socialist avea întâietate supremă în fața formei naționale. Pe măsură ce statul satelitar român a ieșit de pe orbita Kremlinului, un proces afirmat prin curajoasa "declarație de independență" a PMR prin luarea de poziție în aprilie 1964 și consacrat prin și mai temerara condamnare a invaziei Varșoviei pronunțată de către N. Ceaușescu în 1968, raportul dintre forma națională și fondul socialist s-a răsturnat: tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
programul de cooperare în vederea cooptării de noi membri. România a fost primul stat din fostul lagăr sovietic care a aderat la Parteneriatul pentru Pace - numele programului lansat de NATO; b) în al doilea rând, emergența unei prese libere, tenace și curajoasă în luările de poziție împotriva regimului a precipitat, de asemenea, consolidarea democrației românești; c) în fine, merită evidențiat rolul jucat de inițiativele non-guvernamentale din străinătate, printre care Fundația pentru o Societate Deschisă, finanțată de George Soros, a avut un rol
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sufletești, și care mai are și preocupări intelectuale, așternând pe hârtie tot ceea ce constituia până atunci o interdicție - mărturisirea unei iubiri în afara căsătoriei. Autorul este un fin cunoscător al femeii, al dramei ei domestice, al moravurilor epocii sale și proclamă curajos egalitatea dintre sexe: „De cele mai multe ori, bărbații înșiși iubesc, deși au nevastă: nu li se aduce prin urmare, nicio jignire, dacă li se aplică și lor aceleași legi pe care le aplică ei altora: nu li s-a dăruit niciun
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]