5,244 matches
-
De aceea mi s-a recomandat: «Mai bine ai lucra la sol.» Era greu să mă țin după ei și să zbor la o distanță de aproape un metru. A fost un adevărat șoc pentru mine. «Trebuie să renunț. Dacă demisionez, nu mai am unde munci.» (râde) Asta era în 1974. După un an m-au numit în funcție. Prima slujbă a fost la turnul de control. Am muncit un an de zile la baza din Chiba. În trecut existau așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am transportat un coleg grav afectat la spital și pentru că, fiind în trecere, mi-am făcut și eu analizele. Mă gândesc că nu prea vă este de folos povestea mea... Colegul acela tânăr nu mai lucrează la firma noastră. A demisionat acum un an. Nu, nu are legătură directă cu atacul cu gaz sarin. Când a demisionat, era deja înzdrăvenit. Nu mai știu ce s-a întâmplat după. Cred că a fost un atac îngrozitor, dar, așa cum am menționat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și eu analizele. Mă gândesc că nu prea vă este de folos povestea mea... Colegul acela tânăr nu mai lucrează la firma noastră. A demisionat acum un an. Nu, nu are legătură directă cu atacul cu gaz sarin. Când a demisionat, era deja înzdrăvenit. Nu mai știu ce s-a întâmplat după. Cred că a fost un atac îngrozitor, dar, așa cum am menționat și mai înainte, nu am fost atât de grav afectat, așa că am aceeași părere despre eveniment ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
industria alimentară. Până la urmă toate au căzut. Al doilea an de după boomul economic a fost unul de criză. M-am angajat la firma X, producătoare de confecții, unde am muncit până în luna martie a acestui an. Motivul pentru care am demisionat, păi, era SPA, adică și producția și comercializarea se făceau împreună. Eu mă ocupam de vânzări, dar nu mă duceam pe teren să vând, doar mă sfătuiam cu angajații de la magazinul firmei. De aceea nu simțeam că fac ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era rău din cauza stomacului și mi se dădeau medicamente pentru digestie. I-am întrebat și de amorțeala aceea, dar nu au știut ce să-mi zică. Nu-mi vorbeau decât despre colinesterază. Nu eram în stare să muncesc deloc. Am demisionat de la firmă și am stat acasă o jumătate de an. Mi-au spus: «Nu îți da demisia. Să vedem cum îți merge o perioadă. E ca un fel de accident de muncă.» Mi-am zis că nu o să fiu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o jumătate de an. Mi-au spus: «Nu îți da demisia. Să vedem cum îți merge o perioadă. E ca un fel de accident de muncă.» Mi-am zis că nu o să fiu decât o pacoste pentru ei și am demisionat fără ezitare. Apoi am fost tratată la domiciliu. În acea jumătate de an, dacă ieșeam o zi afară, eram extenuată și pentru o vreme nu mai puteam să mă mișc. În luna mai starea amigdalelor s-a înrăutățit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
simțit-o la început s-a păstrat și acum, neschimbată. Nu e vorba că nu vreau să devin independent, dar aș pierde unele garanții. Mai era cum mai era, dacă eram singur. Sunt căsătorit și am doi copii, deci... Dacă demisionez, veniturile familiei nu mai sunt sigure. Nu mai primesc bonus. Am discutat cu soția mea și am apreciat că, până acum, ne-a mers bine. Și ea muncește la aceeași firmă. Știe foarte bine cu ce mă ocup eu. Plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deja depășit. Mereu apar alte sisteme, modele și e greu să ții pasul cu ele. Cei mai buni tipi din compania noastră au douăzeci și doi, douăzeci și trei de ani. Aceștia sunt cei mai mulți, numeric vorbind. Când depășești vârsta asta, demisionezi din companie. Ce fac după aceea? Nu știu. Probabil că se retrag la țară. Se satură și, pur și simplu, renunță. Nimeni nu rămâne aici o veșnicie. Își schimbă locul de muncă, se întorc la casa părintească. Nu prea există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am în stoc. Zvonurile acestea circulau prin Kansai. Mulți s-au dus să-și cumpere din Tokio. Și apoi... E o muncă dură. La cincizeci de ani am devenit independent. Tocmai mă făcuseră director, dar din cauza restructurărilor, toți directorii au demisionat. Am rămas pe dinafară. Apoi împreună cu alți cinci colegi am fondat firma asta. Unul după altul ceilalți au renunțat și, în cele din urmă, am rămas singur. Trebuia să mă ocup de toate problemele firmei. Chimonourile nu vor mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zece ani... Ei m-au salvat. Toți sunt căsătoriți, dar, din când în când, mai mergem la un grătar, la un bowling. După ce am terminat liceul, m-am angajat la Banca Shinkin, ca funcționar. La scurt timp după căsătorie am demisionat. Am lucrat acolo nouă ani și unsprezece luni. Încă o lună și s-ar fi împlinit zece ani. Aș fi primit concediu și bonus... Îmi plăcea munca. Aveam multe responsabilități, iar șeful meu asculta întotdeauna ce aveam de zis. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mea. Vreau să facă așa cum gândesc eu. Am impresia că intonația vocii mele e leită cu a mamei. Trebuie să fiu atentă. Mama a murit în urmă cu patru ani. Cancerul mamar s-a extins în tot corpul... Tata a demisionat și a îngrijit-o pe mama. I-a fost tare greu. Și atunci mă certam mereu cu el. A făcut un lucru admirabil, dar nu-mi dădea pace. Acesta era motivul discuțiilor. Poate că atunci am epuizat toate certurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am avut parte și de astea, treptat m-am obișnuit cu munca și, puțin câte puțin, am început să vând produse. A fost o experiență de viață foarte bună. Am lucrat doar doi ani acolo. Motivul direct pentru care am demisionat este faptul că permisul de conducere mi-a fost anulat. Nu voiam să le creez probleme celor din firmă și, cu prilejul acesta, îmi schimbam și locul de muncă. Pe atunci o rudă de-a mea conducea o școală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic din mine, ce puteam face era să renunț la mine petru sectă. În plus, de mult timp voiam să mă refugiez departe de lume. M-am întâlnit din nou cu directorul școlii și i-am spus că voiam să demisionez. Era destul de neplăcut să renunț la școală în mijlocul anului școlar. A încercat să-mi înțeleagă poziția, sentimentele, și m-a lăsat să plec pe caz de boală până la sfârșitul vacanței. În situația asta nu puteam să o mai tărăgănez. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi la modă, ura și altele. Am realizat că Aum este organizată exact ca societatea noastră. Și vorbe ca acestea: Omul acela este plin de ură» sunt tot răutăți. Vocabularul era diferit. Probabil că lucrurile nu se schimbă nicăieri. Am demisionat de la firmă. Am plecat cu forța de acolo. Am trântit o minciună cum că m-aș duce la studii în străinătate. Nu mă lasau să plec și m-am rugat de ei. Nu aveam cum să le spun adevărul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și asta îmi dădea ceva siguranță acolo, pe scenă. Nu știu exact ce se petrecuse. Esrig plecase din țară, sastisit de conflictele cu Horea Popescu, Dinică se enervase rău, trăsese niște beții de pomină și decisese să plece la Buftea, demisionând de la Național, iar rolul său, Arlechino din Trei gemeni venețieni, rămăsese liber. De aici și până la a mă gândi imediat că eu pot să-l joc nu mai era nici măcar un pas, așa că am făcut cerere la Ralea, directorul economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să nu răspund. —Ai de gând să le spui lui Shelley și lui Judith? m-a întrebat Harriet nervoasă. Nici nu-și pusese problema că pot să mă duc la poliție. Și am observat că nu zicea că urmează să demisioneze. Doar nu mai ai de gând să rămâi la galerie!? am întrebat-o neîncrezătoare. Părea un mielușel. Era evident că asta intenționa. —în nici un caz. Te duci mâine dimineață și îți dai demisia, am spus cu fermitate. Dacă nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă gîndisem la ele, sincer! Dar au noimă, ambele. Dar, tot Într un elan comparatist, mă gîndesc la Steaua fără nume și Rinocerii. Trebuie să le dezvolt, cîndva... Am un sentiment Împărțit, pentru directorii de teatru care nu vor să demisioneze, la propunerea coordonatorului de credit : era unul la Iași, altul e la TÎrgu Mureș, mai știam unul la Reșița sau la Cluj, la Bacău și Pitești...dar În care oraș nu am Întîlnit astfel de cramponari?! Poate nu am dreptul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dintre alea bune pe care le au ei acolo. Orașele mari au școli bune, Dave, iar eu voi avea destui bani ca tu să nu mai lucrezi și să-ți termini studiile. Mâine, spune-i domnului Williams că vrei să demisionezi. Am vrut să o întreb multe lucruri pe tanti Mae, dar n-am mai întrebat-o. Am vrut să o întreb ce-o să mâncăm, eu și mama, cât timp ea va fi plecată. În Nashville, cu Clyde. Clyde era bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
eu, de fapt? Când l-am văzut cu ea, nu se purta ca și cum ar fi bătrân și asta era tot ce știam eu. Nu vroiam să renunț la slujba pe care mi-a dat-o domnul Williams. Dacă aș fi demisionat, aș fi pierdut cam cea mai bună slujbă pe care aș putea-o avea oriunde. Și domnul Williams ar crede că nu apreciez ceea ce a făcut el pentru mine doar oferindu-mi slujba asta. Tanti Mae a trecut pe lângă scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și nu voiam deloc să mă apropii de ea. Tanti Mae mi-a făcut semn să ies din bucătărie, ca mama să poată mânca. Ziua următoare, m-am dus la magazin și i-am spus domnului Williams că trebuie să demisionez. La început, credea că glumesc. Apoi i-am spus că e adevărat și că trebuie, pentru că tanti Mae pleacă și mă lasă să stau singur cu mama o vreme. S-a uitat la mine cu acea privire întristată ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
atunci? Kitty se simți Încurcată. Oamenii erau invitați la astfel de Întâlniri pentru că puteau cumpăra artă, puteau vorbi despre artă sau puteau fi, Într-un fel sau altul, utili - sau măcar interesanți. Ce-ar fi putut spune ea, acum că demisionase? — Sunt o fostă actriță, transformată Într-un fel de scriitoare de necroloage. — Cum adică? — Scriu articole despre crime, accidente sau urmăriri cu mașinile. Merg la morgă, sun la spitale și la poliție și pun Întrebări despre ultimele decese. Câte au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
caloriferelor reci și a aburilor de la aragaz, până când proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de ciuperci n-a făcut, a înțeles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar-literar, și s-a îmbogățit în Piața Moghioroș, vânzând la tarabă până să intervină miliția). Revenind la discuția dinaintea parantezei, am să mărturisesc că versiunea mea e alta: de caftit, frati-miu a caftit insecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe Hodorkovsky, cerșiți bani de la noi și vreți să ne scuipați. Noi suntem demnitatea, democrația, justiția imparțială, hoții la pârnaie. Trăiască Băsescu! La muncă, nu la furat și leorbăiți mai puțin la antene, realități, creați locuri de muncă, daca nu demisionați. Iar voi, ăștia poporul, votați cu cei cu minte, au furat ceva, au câștigat din munca lor, nu de la buget, vedeți cum din o leafa de bugetar a făcut milionul , că e clar, a furat. În rest, daca nu va
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
A plecat și de la stat că șeful lui de la informatică universitate de medicină, care nu avea ce face cu el că avea destui încadrați, îl trimitea să îi plătească facturile, si căposul meu în loc să plece și de acolo acasă, a demisionat că e umilit. Ei, acuma e așa de umilit că stă pe banii mă-sii, care, repet, e tâmpit de bună, dar asta e altceva. Nu vezi, babă, ca toți sunt sătui de clasă asta politică, că se prezintă la
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
1933, tatăl meu și-a găsit numele tăiat din programul concertului absolvenților Școlii de Muzică. Profesorul său, Bram Eldering - ce fusese și profesorul celebrului Adolf Busch, în al cărui cvartet tatăl meu a cântat mai târziu - a amenințat că va demisiona dacă elevului său nu i se va permite să cânte măcar prima mișcare din Concertul lui Brahms. Tatăl meu a fost cel care a scris o scrisoare redactorului-șef de la «Völkischer Beobachter» școtidianul nazist al epocii; n.m. VEȚ, ca răspuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]