7,054 matches
-
omul de stele Și-n armonii de priviri ancestrale Această apropiere culeasă din ere E o îngemănare îngenunchiată-n pocale. SUFLET DE TIMP Iarna a venit ca o taină de soare Inima mea e un clopot de cer Ce-mi transformă despărțirea-n uitare Prin gândul de secol înserat de-un mister. Iarna a venit ca un nor de tăceri, Suflet de timp despletit peste-o noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și cu căminul meu. Și jur că era îngrozitor de dureros. Creierul mi se chircea la evaluarea fiecărui subiect. Asta era prima dată, de când mă uitasem la spatele lui James când plecase din salonul spitalului, când analizam toate detaliile practice ale despărțirii de el. De pildă: oare eu și James ar fi trebuit să ne gândim să vindem apartamentul? Oare ar fi trebuit să ne împărțim bunurile? Ar fi fost extrem de amuzant. De exemplu, ce-ar fi urmat? Să ne târâm în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și paracetamol și zicând că dacă se mișcă, vomită. Iar eu iar o comiteam. Adică amânam. Făceam tot ce puteam să evit să fac ceea ce trebuia să fac. Încercarea de a mă hotărî să mă gândesc la detaliile practice ale despărțirii de James era ca și cum aș fi încercat să mă uit direct la soare într-o zi foarte senină. Amândouă erau treburi foarte dificile. Și amândouă mă făceau să-mi dea lacrimile. Presupun că trebuia să mă gândesc la problema custodiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
concluzionat eu. Mă durea de moarte, dar a trebuit s-o spun. Nu puteam să mă întorc la James cât timp țineam aprinsă pasiunea lui Adam. Trebuia să fiu dură. Pentru că asta avea să ușureze situația. Pe termen lung, o despărțire totală și cinstită era mai puțin dureroasă. Dar speram să-l fac pe Adam să-mi mărturisească adevărul. Fiindcă nu eram deloc pregătită pentru ceea ce mi-a spus în continuare. Atunci nu putem să fim nimic, mi-a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Capul mi se învârtea. Mi-era frică și-mi pierdusem controlul. Mi se oferiseră două vieți posibile. Cea cu James. Și poate una cu Adam. Oare o aruncam la coș tocmai pe cea bună? Oare îmi înțelesesem greșit destinul? Oare despărțirea de James trebuise să aibă loc ca să-l pot întâlni pe Adam și ca să fiu mult mai fericită? Oare mi se dăduse o doză de durere ca să devin puternică? Oare înțelesesem greșit toate semnele? Oare stricasem totul? Dar era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
urmărea meciurile. Însă era un om bun. Îmi plăcea de el, iar soția lui, Aisling, era foarte haioasă. Toți patru ne îmbătaserăm împreună de multe ori. —Bună, George, am spus ușor jenată. Era prima oară când vorbeam cu el de la despărțirea de James și am descoperit că nu știam ce să spun. Ar fi trebuit să mă refer la separare sau nu? Sau trebuia oare să mă prefac că nu se întâmplase nimic? Că totul era în regulă? Sau poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să te schimbi, zicea James. E clar că te deranjează foarte tare că trebuie să te străduiești și să devii matură și sensibilă și toate celelalte... ăăă... lucruri pe care le-am discutat. Așa că, dacă renunți la ideea asta cu despărțirea, atunci și eu pot să te suport așa cum ai fost în trecut. Presupun că n-ai fost chiar așa de rea, mi-a declarat el cu dușmănie. Am simțit cum mă umplu de furie. Preț de-o clipă am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-l livrase Adam avusese un rol crucial în a mă determina să iau decizia corectă în privința lui James. Mi-ar fi plăcut să cred că și eu și Kate îl ajutaserăm pe Adam să facă față durerii provocate de despărțirea de copil și de prietena lui. Poate că-l ajutasem să-și dea seama cât de importante erau pentru el. Asta depinzând însă de circumstanțele despărțirii: dacă el le părăsise pe ele sau dacă ele îl părăsiseră pe el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și eu și Kate îl ajutaserăm pe Adam să facă față durerii provocate de despărțirea de copil și de prietena lui. Poate că-l ajutasem să-și dea seama cât de importante erau pentru el. Asta depinzând însă de circumstanțele despărțirii: dacă el le părăsise pe ele sau dacă ele îl părăsiseră pe el. Era minunat să simt cum amărăciunea îmi dispărea din suflet. Am început să fiu fericită că-l întâlnisem pe Adam. Am ajuns să cred că eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îi mărturisește că l-a mințit, nu e agent de asigurări, e Mundt, poate, nimic nu-i sigur În lumea asta, exceptînd faptul că unii Își bat joc de el că e prea gras, alții-l fac nebun și, Înainte de despărțire, Îi spune: „Tu nu ești decît un turist În hotelul ăsta, eu locuiesc aici”. Apoi Charlie deschide ușa camerei sale Înconjurate de vîlvătaia de pe palier și dispare Înăuntru. O clipă mai tîrziu, Barton, cu paltonul pe el și cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toate acestea, Îi cedează lui Păvălache Într-o seară cu lună, cu cămeșoaia pe jos. Prin cedare, se Înfiripă sentimentul de iubire. Însă În mod cu totul și cu totul straniu, Vasiluței nu Îi place Brahms. Piesa se Încheie prin despărțirea traumatică a celor doi. Rămînem cu un gust amar, aidoma văduvei pe scenă. Gustul e compensat de bucuria produsă Înainte de spectacol de maestrul Everac. DÎnsul explică că vom vedea, În sfîrșit, o piesă românească, țărănească, jucată lăutărește (spune lăutărește admirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elam, patriiarhul nostru. Ci, nu știu a spune, pre Elam, feciorul lui Sim, pomenesc, ori pre Hali, ginerile lui Mehmet, care au scornit legea turciască? Că și Turcii Halahu Mehmet, și Valahii Hua, și ungurii și Persii care au puțină despărțire de legea lui Mehmet, Halahula, strigă. Acesta este rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal, care dă săracilor de mîncare la cantină. Tot de cantină și literatură este și serioasa revistă a Societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Romeo și Julieta este inspirată din realitate - la Hollywood totu-i inspirat de-acolo. Adică Shakespeare Își găsește-n 1594 marea iubire pe care În existența lui medievală o găsea mult mai tîrziu, trăiește clipe de neuitat, scena balconului, crunta despărțire, și le copiază-n piesă. Reprezentația are succes. Cum pe-atunci nu se dădeau Oscaruri, se poate spune că s-a făcut dreptate abia acum. Regizorului John Madden i-a mai venit o idee: să intercaleze dialogurile shakespeariene printre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Karen Morrow și Joan Morrow. Karen, nu-i așa că oamenii ăștia formează un cuplu minunat? Karen aruncă un „Bună“, fără să-i Întindă mîna. Se Întîlniseră de șase ori și tot ce obținuse de la ea fuseseră niște pupături caste la despărțire. Loew se așeză lîngă Joan. Joanie Îl măsură din priviri. Probabil că Îl adulmeca, În căutarea semnalmentelor evreiești. — Eu și Ellis sîntem deja buni parteneri de convorbiri telefonice, nu-i așa? — Într-adevăr, zise Loew, punîndu-și În valoare vocea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
voia să meargă nicăieri. Auzea muzică de la vecini și din alte apartamente și la el în cameră era tăcere și fum. Se simțea singur. Era sâmbătă. Avusese întotdeauna oroare de sfârșiturile de săptămână. Ca de orice sfârșit. Ca de orice despărțire, nu suporta despărțirile, nu reușea să le învețe, i se păreau o repetiție a morții. Voia întotdeauna să adoarmă sâmbătă după-amiază și să se trezească luni în zori. Dar era imposibil. Se gândea la asta cu sticla în mână, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nicăieri. Auzea muzică de la vecini și din alte apartamente și la el în cameră era tăcere și fum. Se simțea singur. Era sâmbătă. Avusese întotdeauna oroare de sfârșiturile de săptămână. Ca de orice sfârșit. Ca de orice despărțire, nu suporta despărțirile, nu reușea să le învețe, i se păreau o repetiție a morții. Voia întotdeauna să adoarmă sâmbătă după-amiază și să se trezească luni în zori. Dar era imposibil. Se gândea la asta cu sticla în mână, privind pe fereastră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în indiferența din jur. Îl ura, dar îi era necesar. Era convins că la fel simțise și doamna Marga Pop în clipele ei lucide de dinainte de moarte. Asta era, cu el se petrecea ceva asemănător morții. Ura moartea și ura despărțirea. Bătrâna doamnă îi spusese că două experiențe - credea ea - ar fi identice în lume: iubirea și moartea. Din amândouă cel care le încearcă iese un altul, modificat. Și din moarte, și din iubire. Nimic nu mai e ca înainte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
două experiențe - credea ea - ar fi identice în lume: iubirea și moartea. Din amândouă cel care le încearcă iese un altul, modificat. Și din moarte, și din iubire. Nimic nu mai e ca înainte. Și acum se gândea că urăște despărțirea pentru că e o repetiție a morții. Numai că una e să împlinești un act firesc și alta e să-l repeți, să-ți obligi spiritul la a-l accepta dinainte în felul ăsta. Nu suporta despărțirile, nu reușea să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se gândea că urăște despărțirea pentru că e o repetiție a morții. Numai că una e să împlinești un act firesc și alta e să-l repeți, să-ți obligi spiritul la a-l accepta dinainte în felul ăsta. Nu suporta despărțirile, nu reușea să învețe nimic. Când se ducea să-și vadă părinții, totul era perfect până cu un ceas sau două înaintea plecării. Atunci devenea agitat, nervos, refuza mângâierile și vorbele calde de rămas-bun, își ridica brusc geanta și ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de fiecare dată, de parcă ar fi fost ultima oară când îi vedea. Refuza să fie condus la gară. Ura gările. Aștepta nerăbdător să-i revadă, dar niciodată oamenii pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să fie condus la gară. Ura gările. Aștepta nerăbdător să-i revadă, dar niciodată oamenii pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
proiect. În primul rând, a intervenit moartea tatei. Nu mai fusesem în contact direct cu părinții mei de câțiva ani, dar copilăria mea - o copilărie liniștită, fericită, netulburată de nimic -crease între noi legături umane și afective care făceau ca despărțirea noastră fizică să fie irelevantă. Tata avea doar șaizeci și unu de ani când a murit și pierderea lui m-a afectat profund. Am rămas câteva luni în Midlands, încercând pe câte puteam să alin suferința mamei, și când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
furie. — Nu citești ziarele, dobitoc ignorant? Eu și Tony aparținem trecutului. Suntem terminați. Kaput. — Îmi pare rău. N-am auzit. Și în acel moment Sid James respiră adânc, îi făcu cu degetul lui Thomas și îl expedie cu cuvintele de despărțire care încă mai erau proaspete în mintea lui treizeci de ani mai târziu, când chicotea cu fratele lui Henry amintindu-și de incident, lângă căminul cald și îmbietor de la Heartland Club. Probabil inspirat de vizita lui la studiourile Twickenham, Thomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi va vedea după foarte mult timp. Trebuie să stai cu urechea lipită de pământ. Ai putea scrie un capitol interesant în mica ta istorie. — Mulțumesc, am spus. Adică mulțumesc pentru tot ajutorul acordat. Se simți brusc un aer de despărțire și m-am pomenit încercând să țin un discurs. Te-ai străduit mult - sper să fi aflat ceva: orice ai dorit... — Satisfacție profesională, Michael. Asta-i tot ce vrea detectivul serios de la munca lui. Treaba asta mă sâcâie de peste treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din partea mea. — Atunci, nu vrei să rămâi la mine peste noapte? am Întrebat eu plină de speranță. — Numai dacă ai nevoie de ajutor cu Lily. Chiar că trebuie să ajung acasă și să corectez lucrările alea. M-a Îmbrățișat de despărțire, a sărutat-o pe Lily pe obraz și a pornit spre ușă. — Sună-mă dacă ai nevoie de mine, a zis el și a ieșit. — De ce a plecat Alex? a Întrebat Lily de parcă n-ar fi fost de față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]