6,113 matches
-
neinspirat, datul foc. În sfîrșit, un mijloc la fel de atroce, este înghițitul sodei caustice, acidului clorhidric și altor derivate ale acestor produse. Sinuciderile nu sînt mai frecvente în Cuba decît în România, iar cauzele sînt aceleași. Numai că nu toți oamenii disperați, necăjiți, chinuiți, înșelați în amor, recurg la sinucidere. Unii au caractere foarte puternice și găsesc alte soluții pentru disperarea lor. În Cuba, divorțul se obține foarte ușor. Unul dintre soți se duce la un fel de notar, declară că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rup parîme, pînze, catargul central, dar ei nu vor să moară. Țin cîrma cu mîini încleștate și izbesc nava frontal în valuri furioase. Prin urgie văd intrarea în golf. Văd salvarea arătată de Dumnezeu. Cu puterea speranței în sufletele lor disperate îndreaptă coaja de nucă înspre intrarea salvatoare. Liniștea pare nefirească și nava, sleită de puteri, saltă peste valurile domolite. Oamenii se îmbrățișează și aduc laude lui Dumnezeu. Promit, care și cum, daruri pentru sfinte lăcașuri. De după stîncile din stînga apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
complet aiurit și bîiguie speriat: Dar n-am vrut să spun nimic... Cum n-ai vrut? Ai început să zici "buenos días señora", nu? Am vrut să răspund la salut, atîta. Păi, mai spune o dată. Hai, spune! Cubanezul se uită disperat la Mioara și cum aceasta are de lucru cu preparatul cafelei, se sperie și mai tare. Doamnă, eu n-am vrut să jignesc pe nimeni, aș vrea să plec... Dar te rog, mai spune o dată. Ai mai puține vibrații cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
distrugerea cu foc de armă a încuietorilor de la intrarea principală, rănindu-l pe Popescu Vasile aflat în curtea bisericii iar oamenii au intrat în panică. Nu cunosc motivele care au determinat deschiderea focului în jurul bisericii. Am auzit împușcături și țipete disperate. Eu eram acasă cu surorile, mama plecase la grădina de zarzavat iar tata la biserică. În urma deschiderii focului, trei persoane au fost răpuse și mai multe rănite. Printre persoanele care au decedat s-a aflat și scumpul meu tată, iar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
risipă de tandrețe, de „talentul“ esențial de a fi aproape, alături, împreună. Ar mai fi de spus și că disperarea nu trebuie nici disprețuită drept „slăbiciune“, nici condamnată drept „păcat“. Omul are dreptul (și destule motive) să fie, la răstimpuri, disperat. Nu trebuie să-i fie rușine de disperarea lui, s-o trăiască sub stigmatul derapajului solitar, al unei „nelegitime“ patologii. Și Iisus are momentul lui de disperare, când se simte abandonat de Tatăl. Evident, se poate rezista disperării, se poate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
demobilizează și, în final, ucide. Apuseanul Hamlet e mai agitat în lehamitea sa. Rusul e static și inofensiv. Ceea ce el amână mereu nu e lichidarea netrebniciei înconjurătoare, ci lichidarea de sine. Oblomovismul e o sinucidere amânată. Și e o încercare disperată de a evita „frigul“ lumii. Cât despre Ilia Ilici, el întruchipează, în același timp, farmecul și dezastrul mentalită ții răsăritene. O mentalitate care se năruie în relativism din cauza unei supra licitări a absolutului. Răsăriteanul nu știe să fie rezonabil. Contemplativitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sloganurile de campanie. Žižek nu vine cu o interpretare proprie solid articulată, dar admite, totuși, că „nu te poți afirma cu adevărat prin violență“ și că avem de-a face, în fond, cu o „revoltă fără revoluție“, cu o manifestare disperată a celor care nu-și găsesc „rostul în propria lor comunitate“, nu au un program autonom și își ca muflează „invidia“ în „marș triumfal“. Termenii „rost“ (a-ți găsi rostul), „invidie“, „disperare“ nu fac parte, de regulă, din vocabularul „științific
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mărturie a vieții de după moarte. Dar mai e ceva : atunci cînd strămoșii indienilor actuali s-au stabilit în sfîrșit în satul lor, katchina veneau, potrivit mitului, în fiecare an să-i viziteze, iar cînd plecau luau cu ele copiii. Indigenii, disperați că își pierdeau urmașii, au obținut de la katchina ca ele să rămînă în lumea de dincolo, făgăduindu-le în schimb să le reprezinte în fiecare an cu ajutorul măștilor și dansurilor. Așadar, copiii nu sînt excluși de la misterul acestor katchina în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fel ca în cazul ecoului, este vorba tot despre prezența insolită a identității acolo unde ne așteptam să găsim alteritate. O versiune a mitului lui Narcis afirmă că acesta se îndrăgostise de sora sa geamănă. Ea a murit, iar Narcis, disperat, încerca să-i revadă imaginea contem plîndu-și propria reflecție în oglinda apei. Or, unele mituri americane atribuie dorințe incestuoase unui personaj asemănător cu ecoul prin faptul că, în loc să răspundă, repeta întrebările. Aceste conduite au fost blamate ; și, conchide mitul, de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o păstreze pentru el, spre ofensa majestății noastre.” Prin acest document, regele Ungariei recunoștea indirect independența tânărului stat Moldova, dar și neputința regatului său de-a mai aduce sub ascultarea sa această țară a Moldovei, cu toate eforturile și încercările disperate pe care regele maghiar le-a făcut în acest scop. Bogdan Întâiul, Întemeietorul, a domnit șase ani, până în anul 1365, perioadă în care a dat Țării Moldovei neatârnarea, i-a asigurat apărarea împotriva regatului maghiar, prin organizarea teritoriului și a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
într-un vagon de calea ferată. Pleacă și ajunge imediat în gară, unde trenul tocmai se punea în mișcare. În ușa unuia dintre vagoanele de vite în care fuseseră urcați sașii ce urmau a fi deportați, Remus a sesizat semnalele disperate ale iubitei. A mai apucat să strige la ea, și să-i ordone : -«Sări imediat din tren !» Trenul prindea viteză, fata foarte curajoasă a făcut gestul. Ghinionistă, a sărit din tren exact în momentul când acesta intra pe un pod
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lipsei de vești de la cei dragi de-acasă, de la iubită și de la prieteni. Să-l ascultăm și pe un alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin de amintiri
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
gura dulce-a altor vremi 89. Îi rămâne doar să reflecteze, iar plânsul îl îneacă, invocând sfârșitul: Să mă culc cu fața-n sus/ Și să dorm, dormire-aș dus...90. Se ridică însă și de această dată. Face eforturi disperate să împrumute bani ca să salveze moșia. Cuprinzând partea cea mai frumoasă din existența sa întâia iubire Ipoteștii trebuie să fi fost scumpi lui Eminescu, care, toată viața, s-a temut ca bătrânul să nu-i înstrăineze 91. Banii îi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Sighișoara (iulie 1848). Precis că a fost vorba de o cabală și de un asasinat politic! Parcă-l văd pe bocciul ex-teleast Gheorghe ținând în palmă creerul lui Petöfi... * I storia României are înscrise în file (prea puțin cercetate) spectaculoase, disperate, discutabile și uitate tentative de "salvare națională", care și-au avut eroii lor. Cu toții sfârșind tragic: de la Horea la Vladimirescu, de la Zelea Codreanu la Ion Antonescu. În urmă cu 93 de ani, un astfel de episod a avut parte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se poate Țara-o vindeți în parte, Pământul scotociți Aur să mai găsiți Ca voi să-l împărțiți. Căci secole de-a rândul Bătrânii au luptat Și aur ne-au lăsat În pământ îngropat Pe care-l căutați Ca niște disperați Să-l vindeți, să-l furați! E drept, sunteți puțini Care furați din plin, Fără să vă gândiți La cei mai amărâți Care-i vedeți bine Caută-n gunoi pâine. Dați-ne înapoi Ce-ați furat de la noi ! Si alături de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
frumoase scrise de Adrian Păunescu, mare poet, publicist, conducător de revistă și om politic, născut la 20 iulie 1943 în Copăceni, Basarabia, mort la 5 noiembrie 2010 în București: Ce frumoasă ești Ce frumoasă ești în prag de iarnă, Ninge disperat asupra ta, Cerul peste tine se răstoarnă, Țurțurii în plete vor suna. Hai să fim doi oameni de zăpadă, Ridicați de brațe de copii, Care-n frig și ger mai știu să creadă Că se pot iubi, se pot iubi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
1513-1523), profitând de pretextul transmiterii unei diplome papale, de excomunicare a lui Sten Sture cel Tânăr, vine în 1520 în Parlamentul Suediei și taie capetele a 82 de înalți clerici, nobili și orășeni. "Baia de sânge" de la Stockholm marca gestul disperat al regelui danez de-a zădărnici încercarea marilor clerici și nobili suedezi de-a înlătura Uniunea de la Kalmar el însuși ignora și voința poporului suedez care era decisivă. Dar, departe de a-i intimida și anihila pe cei nemulțumiți, gestul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
căldare și pescui ca un pumn de gângănii oceanice pe care apoi le presără și răsfiră, în mod egal, în brânza clocotindă din mijloc; unele din acestea se înecară pe loc, altele n-avură vreme decât să facă două-trei mișcări disperate și rămaseră ca niște bâzdâgănii electrocutate, în timp ce pizza gata pentru servit răspândea niște miresme destul de ciudate. Mai văzusem astfel de preparate cu brânză și vietăți de mare doar într-un film, "Mondo cani". L-am întrebat pe bărbatul despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oricât de sumar, prin câte-a trecut Omul acesta, modest, tăcut și solitar ce viață sinuoasă, vitregă și potrivnică a avut, câți ani de calvar a suferit, cum și cât a fost, uneori, de umilit și adus, câteodată, în situația disperată de a-și pune capăt zilelor rămâne pentru cei mai mulți o mare enigmă, o întrebare: prin ce modalitate miraculoasă, tainică, și-a păstrat un cuget limpede, echilibrat și cum a descoperit, cultivat și utilizat bucuria scrisului ca pe un elixir al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
spus: Ai grijă, băiete: ia-o pe căi mai puțin umblate! Ocolește centrele localităților! Cată drumurile pustii sau cu lume mai puțină! Să nu carecumva să se afle cineva în treabă, să te rețină...! N-are să uite niciodată această fugă disperată! După ce-a ocolit și depășit zeci de localități, a trecut, în sfârșit și de Chișinău, capitala Basarabiei: Din vârful ultimului deal scrie el, în continuare priveam după apusul soarelui, valea largă a orașului. Autoritățile române, funcționarii și ostașii fugiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru propriile-i decizii. Voia să-i antreneze, să-i mobilizeze pe oameni cu vorbă bună, prin convingere. Ura de moarte orice formă de comandă cazonă. Ura dictatura. Nu-i plăceau cuvintele lui Napoleon, care, odată, într-o situație oarecum disperată, declarase că "Omul e un animal, care nu ascultă decât de bici!" Avea de la acest neîntrecut strateg și comandant un alt aforism, care-i plăcea. Se și potrivea în construcție chiar dacă era vorba, în cazul său, de drumuri și poduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să mergi la sigur adică, dacă nu cumva or fi fost puși și ei În funcțiune de un curaj al disperării asemănător cu al nostru. Ba să-i ia dracu’, că se vedea cu ochiul liber că nu erau niște disperați și nici te miri ce ageamii. Ce făceau acum făcuseră poate de zeci de ori și până una-alta n-aveau ce pierde. Trăgeau de preț, până unde adulmecaseră precipitarea lui Andrei și nerăbdarea mea de a elibera cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-o beznă a neputinței disperate de a articula prin care șuiera un vifor de Înjurături. Era o voce necunoscută și am Înghețat amândoi auzindu-l spunând ceva de miliție, că o cheamă, și pe urmă am auzit mai limpede, ca să vadă cu ce vă ocupați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dezbărat de vechile năravuri, de vreme ce am tras de pâine În loc s-o fi cerut. Lumea s-o fi schimbat cât de cât, iar eu am rămas același până și-n felul cum m-am Îndopat cu pâinea asta ca un disperat de foame ce sunt. Prea repede am mâncat-o. Abia de mi-am Întărâtat foamea. Mă mutasem la o masă din restaurantul gării și mă uitam din nou la ei prin geamul vitrinei. Priveliștea poporului făcea să-mi alerge mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele refugiu al Moldovei începuse... Oamenii fugeau de moarte... Resimțeau doar panica și dorința disperată de a trăi. O țară se afla din nou în pribegie... În fluierăturile locomotivei, inima a început să-mi bată mai tare. Priveam pe geam în goana trenului, cum lăsam în urmă pe dreapta și pe stânga orașe, sate... dealuri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]