5,938 matches
-
sat se află un sit arheologic în care specialiștii au putut determina o pluristratificare de ere începând cu Eneoliticul - cultura Cucuteni, perioada La Tène și feudalismul timpuriu. Situl are valoare de monument istoric cu codul: BT-I-s-B-01752. Satul Bajura este atestat documentar în anul 1547 sub vechea denumire de Voicăuți , el având configurația satelor cu vechime în Moldova , deoarece ulițele sunt întortochiate și nu sistematizate modern așa cum este specific pentru satele nou-înființate.Vechimea satului se pierde în negura vremurilor, prima așezare fiind
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
părți disctincte - Sat și Dâmb.Înainte de anii 60 râul avea un curs meandrat și sinuos fiind străjuit de arini și sălcii seculare. Culoarea pietrelor era și este negricioasă datorita algelor închise la culoare de unde și numele râului. Satul este atestat documentar în anul 1581 sub numele de Also Vale Nyagra condus de cneazul Michael Brebe. Satele văienilor sunt atestate indirect ca facând parte din cnezatul lui Ioan Uscat din Seghiște în a doua jumatate a sec.XIV. În 1600 la Valea
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
Telciu (în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Satul este atestat documentar din anul 1334, cu denumirea de Telekus. Vechea biserică greco-catolica, construită în stil neoromanic, este una din cele mai mari biserici rurale din țară și a fost sfințită în anul 1922 de Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla. Satul Telciu
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
de rodnicia solurilor din lunca Siretului, în frunte cu un cetățean de vază, pe nume Costescu, părăsesc satul Corni, se stabilesc pe vatra fostului sat Vlădeni (Săliște, conform legendei) și întemeiază satul Costești. Satul Costești din lunca Siretului este atestat documentar prin actul dat de Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615) Mănăstirii Solca (Anexa 3). La 18 martie 1615 Ștefan Tomșa dăruiește Mănăstirii Solca, ctitorită de el „satul numit Costești pe râul Siret și mori pe apa Siretului cu toate hotarele
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
șoseaua Botoșani - Ștefănești fiind deviat la 2 km de la această șosea. Este situat pe așa numitul Dealul Mare, având ca vecini la Nord - satul Vânători, la Sud - satul Ionășeni, la Est - comuna Albești și la Vest - satul Talpa. Este atestat documentar în anul 1628, prin zapisul din data de 5 aprilie, document păstrat în Documenta Romaniae Historica, vol. XIX (1626 - 1628), pag. 461 : „Eu Titea, fata lui Șoldan din Șoldănești, însă - mi mărturisesc cu acest zapis al mieu cum am dat
Șoldănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300926_a_302255]
-
Liveni este un sat în comuna Manoleasa din județul Botoșani, Moldova, România. Se află la 60 km nord-est de Botoșani, pe malul râului Prut în Câmpia Moldovei și 7 km nord de reședința Manoleasa. Liveniul este atestat documentar la 17 august 1667, acestea fiind unele din cele mai vechi așezări atestate documentar din această zonă. Originea și evoluția așezărilor din satul Liveni, după urmele materiale descoperite în zonă, deducem că și în acest teritoriu, omul și-a început
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
marcat cu triunfgi alb cu fond galben. A doua variantă este pe partea vestică, pe Fâneața. Se presupune că au existat biserici ortodoxe din lemn în acest sat încă de la întemeierea lui, insă primul lăcaș de cult ortodox este atestat documentar în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. A fost o biserică de lemn, în care a slujit preotul Bucur Cretu până în anul 1731 când acesta a fost transferat la Biserică Ortodoxă din Brașovul Vechi, iar la vârsta de
Purcăreni, Brașov () [Corola-website/Science/300958_a_302287]
-
veri răcoroase și ierni reci,cu temperatura medie anuală de 6-8 grade Celsius și precipitații de 600-800 mm Ținutul este locuit neîntrerupt din vechime; nu departe, în localitatea Negreni, s-au găsit vestigii din Epoca Bronzului. Localitatea a fost atestata documentar pentru prima oara în anul 1564, sub numele de Bwdwspataka. Alte atestări documentare au fost făcute în anii1566 (Bwdöspathak), 1567 (Beudeospatak), 1638 (Feczen alias Büdöspataka).Numele maghiar provine din cuvintele ungurești büdös (împuțit) și patak (parau), de la apele minerale sulfuroase
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
șirurile de dealuri. Thomas Nägler, în cartea dedicată așezării sașilor în Transilvania, înscrie numele satului Șmig ("Schmiegen") în lista sa, fără să ofere o explicație legată de originea oiconimului. Trebuie remarcat însă că primul proprietar cunoscut al moșiei Șmig menționat documentar, este nobilul Symon de Szalók, care deținea proprietăți și în comitatul "Somogyi" de pe teritoriul Regatului Ungariei, iar asemănarea dintre cele două denumiri ("Somogyi" - "Somogyom") nu poate să fie întâmplătoare. Este posibilă o apropiere toponimică între "Somogyi" și "Somkút" (Șmocuta Mare
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
Criștelec (în ) este un sat în comuna Măeriște din județul Sălaj, Transilvania, România. Este atestat documentar din 1257. Este situat în partea de vest a județului Sălaj la 11 Km de Șimleu Silvaniei și la de municipiul Zalău. Satul Criștelec este atestat documentar din 1257, cu denumirea de Keresteleke. Actuala denumire o primește în anul 1919
Criștelec, Sălaj () [Corola-website/Science/301789_a_303118]
-
este un sat în comuna Măeriște din județul Sălaj, Transilvania, România. Este atestat documentar din 1257. Este situat în partea de vest a județului Sălaj la 11 Km de Șimleu Silvaniei și la de municipiul Zalău. Satul Criștelec este atestat documentar din 1257, cu denumirea de Keresteleke. Actuala denumire o primește în anul 1919, nume care se crede că vine de la cetatea Kiris, menționată în unele monografii ale acestor locuri. La locul numit „Fântâna Feciorilor”, odinioară, feciorii satului își găseau loc
Criștelec, Sălaj () [Corola-website/Science/301789_a_303118]
-
Cizer (în maghiară "Csízér", popular: Țizer) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Cizerul este una dintre cele mai vechi așezări sălăjene, atestată documentar din anul 1219. În hotarele localității este cuprinsă din anul 1968 și așezarea Boianu Crasnei. Satul Cizer este situat la limita sud-vestică a județul Sălaj, ocupă zona marginală de contact a Depresiunii Crasna cu horstul lamelar al Meseșului și Plopișului
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,43%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,12%). Pentru 6,46% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul Pietroșani este atestat documentar la 17 decembrie 1569 și a devenit comună în 1861. Comuna Pietroșani s-a redus la satul cu același nume,cu excepția perioadelor 1925-1930 și 1950-1968,când a avut în componența sa și satul Pietrișu.În secolul al XVII-lea și
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
Nenciulești este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele Nenciulești (reședința) și Păru Rotund. Comună Nenciulești este atestata documentar de pește 480 de ani. La 2 iulie 1527, Radu de la Afumați „întărește lui Bojica și lui Oprea, cu frații și cu ceață lor, Ocina Nenciulești”. Se spune ca satul ar fi existat încă de prin sec. al XV-lea
Comuna Nenciulești, Teleorman () [Corola-website/Science/301816_a_303145]
-
Tiszapolgár”. Prin Codul RAN 141517.01 este repertoriata așezarea eneolitică cu numele „Așezarea Tiszapolgár de la Stupini - Dealul Stupinilor”. Tipul sitului este cel de „așezare”, categoria „locuire civilă”, reperul „în apropierea localității, pe un deal”, punctul „Dealul Stupinilor”. Localitatea este atestata documentar din anul 1366. Nu departe de localitatea Stupini, în localitatea Păduriș (fosta "Strâmba"), se află Mănăstirea Strâmba, reînființata în 1993, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Stupini, Sălaj () [Corola-website/Science/301835_a_303164]
-
în invaziile acestora din sec. XIII . Anul 1458, când apare prima informație scrisă despre existența satului Marin, coincide cu urcarea pe tronul Ungariei a regelui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. Cei dintâi proprietari latifundiari ai satului Marin atestați documentar au fost membrii familiei Bánffy . La 11 martie 1458, regele donează Marinul pentru „veșnicie” lui Bánffy Ștefan și fiilor acestuia (Ladislau, Ioan, Gheorghe, Andrei și Mihai); pe urmă, Martin de Nușfalău, fiul lui Mihai Bánffy primește moșia și satul Marin
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Florești este un sat în comuna Horia din județul Tulcea, Dobrogea, România. Se află în partea central-vestică a județului, la poalele sudice ale podișului Niculițelului. Situat pe valea superioară a râului Taița, sătul apare menționat documentar pentru prima dată că "Islam", în anul 1543, într’un defter otoman. De altfel, fostă denumire a satului este "Islam - Geaferca" sau "Geaferca Turcească". La mijlocul secolului al XIX-lea satul apare menționat în mai multe rânduri. Astfel, agentul polon Korsak
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
devin 7 în 1960, urmând ca în 1968 să fie construit localul actual al școlii). În prezent, în școala de la Maluri funcționează 4 clase simultan și grădiniță. În istoria satului au fost identificate mai multe biserici, cea mai veche atestata documentar fiind Biserică cu hramul"Cuvioasa Parascheva" din Maluri Moldova din 1802. Acum pe ruinele acestei Biserici a fost construită o capelă pe care o putem vedea și astăzi, decorată cu icoane vechi de sute de ani și cu o cruce
Maluri, Vrancea () [Corola-website/Science/301881_a_303210]
-
Tăcută este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Cujba, Dumasca, Focșeasca, Mircești, Protopopești, Sofieni și Tăcută (reședința). Atestata documentar de pe vremea lui Ștefan cel Mare, Tăcută este cea mai nordică comună din județ, învecinandu-se la N, la E și la V cu localități din județul Iași. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tăcută se ridică la de locuitori
Comuna Tăcuta, Vaslui () [Corola-website/Science/301917_a_303246]
-
Din vechea albie a Șiretului nu au mai rămas decât un șir de lacuri, care a ținut loc de hotar, după mutarea albiei din cea veche (Șirețel, Șiretul Vechi) într-o albie nouă pe langă Nămoloasa-Sat, la Huroaia. Este atestat documentar în anul 1704, printr-un document care atestă vânzarea unui teren, mai precis zece familii din Nănești, ținutul Putnei, vând lui Radu Dudescu, marele căpitan de margine al Țării Românești, după cum urmează: „"Noi moșnenii din Nănești din Țară Moldovei vindem
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
înființată în 1898 sau la cea din Mărășeni care-și deschisese porțile prin strădania preotului Constantin I. Manoilescu la 15 septembrie 1900. În anul 1971 s-a construit un local nou de școală cu clasele I-X. Prima bibliotecă (atestată documentar) s-a înființat în anul 1951 cu cărțile de propagandă specifice acelei epoci. În localul școlii vechi care a funcționat între anii 1924-1971, s-a mutat căminul cultural unde erau difuzate și filme o dată sau de două ori pe săptămână
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
sunt 3 km pe o porțiune de drum comunal - DC131, parțial betonată (varianta spre Gara Vișina) și circa 4,5 km (varianta sat Crușovu). Cele mai apropiate orașe sunt Corabia (20 km) și Caracal (30 km). Localitatea Brastavățu este atestata documentar la 5 iulie 1550. Are numele de origine slavă, însemnând "ulmișor", nume luat de la pădurile de foioase existente în zonă. Până în 1830 a depins administrativ de localitatea Crușov, astăzi sat din componenta Brastavățului, alături de Gara Vișina. Crușovul sau Crusia, însemnând
Comuna Brastavățu, Olt () [Corola-website/Science/301953_a_303282]
-
Are numele de origine slavă, însemnând "ulmișor", nume luat de la pădurile de foioase existente în zonă. Până în 1830 a depins administrativ de localitatea Crușov, astăzi sat din componenta Brastavățului, alături de Gara Vișina. Crușovul sau Crusia, însemnând "păr pădureț" este atestat documentar la 20 mai 1388, cu ocazia dăruirii acestei așezări Mănăstirii Sf. Treime din Călimănești, de către Mircea cel Bătrân. Până în 1830, Brastavățu a depins administrativ de Crușov, iar intre 1830-1928, cele două sate s-au administrat pe cont propriu. În urma legii
Comuna Brastavățu, Olt () [Corola-website/Science/301953_a_303282]
-
posibil ca unele fragmente să poată fi datate și în secolul XIII. Pe valea pârâului Hatnuța, în zona grădinilor de terasă medie, s-au descoperit fragmente ceramice arse oxidant, care pot fi atribuite secolelor XV - XVI. Satul Măriței este atestat documentar pentru prima dată într-un document din secolul al XV-lea, împreună cu Dărmănești. Pe la anul 1634, episcopul Evloghie al Rădăuților a cumpărat satul Meleșeuți și jumătate de jos a satului Mărăței, pe care le-a dăruit surorii sale, Ana. Din
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
legătură cu așa-zisul haiduc, un aventurier care a ajuns doar până la Mănăstirea Călui, pe care a prădat-o, denumirea respectivă fiind dată de conducerea comunistă a localității, în 1953). Cepturoaia - Ciuturoaia, adevărata denumire a localității, așa cum este ea atestată documentar, se pare că vine de la numeroasele fântâni cu ciutură, existente aici. Apoi a fost denumită "Știrbei", deoarece aici își avea prințul moșii întinse și un palat pe dealul unde acum este liceul. A mai rămas din toata averea prințului o
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]