5,717 matches
-
mereu nedespărțit de atelajele cerute. Disciplinat a fost și când s-a pus problema intrării cu pământul În tovărășia agricolă ori În gospodăria colectivă pentru că nu voia să atragă mânia autorităților asupra lui Nica, singurul dintre copii porniți să se domneasca prin școală. Au existat firește și situații când a avut momente de respingere sau ocolire a poruncilor vremii. Țin minte că, Într-o vreme, ca și astăzi, era boicotata vită de vie autohtonă, nohanul. Zile de-a rândul, În faptul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și praful (colbul) metafizic al podețelor de lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba/ Neștiuți se musca ochii pătimași/ Luna Încălțata cu păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu, și-a dat cu părerea prietenul său Aurel Ștefanachi. Care Îi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vergi și sulițe întinse. Este evident că afecțiunea oamenilor pentru Agrippina nu se datorează decât în mică măsură popularității lui de bun general. Simpatia lor merge către nepoata lui Augustus, nu către nepotul Liviei. Ea e os din osul lui domnesc. La fel și micuții Neron și Drusus. Peste tot, cu orice prilej, Agrippina îi împinge în față și-i arată norodului. Lasă bărbia să-i cadă în piept. Cât s-au mai mâniat legionarii când le-a interzis să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altitudini mai accesibile). A doua împărțire este urmată de un episod important pentru istoria locală, și anume lupta împotriva boierului Iordache Ruset-Roznovanu, căruia Constantin Al. Ipsilanti Voievod i-a dăruit în mod abuziv ținutul Vrancei, pretinzând că acesta este posesiune domnească. În procesul lung care a urmat, reprezentanții Vrancei au reușit să demonstreze că Vrancea a fost „dintotdeauna” o comunitate de oameni liberi. Eforturile de strângere a fondurilor pentru proces și mărimea împrumuturilor luate în numele Vrancei au fost deosebite, iar următoarele
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
sau foloase ilicite de pe urma sa. În ordine cronologică, primele încercări au venit din partea boierilor care au încercat să transforme aranjamentul devălmaș în moșie. Prima astfel de tentativă a venit din partea boierului Roznovanu și a atras un proces complicat în divanul domnesc care a durat 16 ani. Această acțiune colectivă îndelungată a întărit în mod semnificativ coeziunea internă a aranjamentului și rolul nivelului confederativ. Alte încercări au venit din partea a diferiți cămătari, a negustorului unic și a foștilor delegați în procesul menționat
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
ales în mediul rural. Din 3000 comune, doar 1300 aveau școli iar fondurile nu erau repartizate în mod egal între școli, erau favorizate școlile urbane. De organizarea și îndrumarea învățământului se ocupă Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, înființat prin decretul domnesc Nr.415 din 4 iunie 1862.Legea a avut și efecte pozitive prin aplicarea sa, deoarece s-au înființat numeroase școli, atât la sate cât și la orașe, eliminând și diferențele dintre fete și băieți. În ceea ce privea gratuitatea, aceasta
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
an a funcționat cu 2 clase: clasa I și clasa V. În 1889, Titu Maiorescu a aprobat înființarea unui gimnaziu în reședința județului de pe Jiul de sus, la 11 ianuarie însăși Carol I aproba acest lucru, așa cum reiese din decretul domnesc pe care l dă la această dată și prin care obliga Consiliul județean să cedeze un teren Ministerului Instrucțiunii pentru a construe un gimnaziu real . Consiliul județean, cumpăra un teren, la 29 martie 1889 de la Grigore Mihulet, un proprietar din
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
înțelegerea unui organ de conducere presupune înțelegerea mecanismelor de decizie folosite în cadrul acestuia. De la Cantemir încoace se vorbește despre „Republica Vrancei”. Două idei sunt atașate acestei denumiri. Prima a exprimat-o clar Cantemir și privește autonomia acestui ținut față de autoritatea domnească: „Ei plătesc domniei în fiecare an o dajdie știută; altminteri se țin de legile lor și nu primesc nici poruncile și nici judecători de la domnie” (Cantemir, 2001, pp. 173-174). A doua constă în ipoteza că Vrancea era o republică țărănească
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În pâcla lui vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. În jurul Ceahlăului e nevoie să-ți pregătești sufletul și să veghezi la cele trecute; numai astfel, urcându-te în aerul pur al înălțimii, toate ți se vor înfățișa cu dulceață și ca o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu apare mai măreață ca în amfiteatrele înlănțuite, cățărate pe cele mai înclinate și amețitoare pante, cu totul neeconomice pentru alte culturi, cu excepția viței-de-vie. Podgoria Huși, consemnată în hrisoavele marilor domnitori, de la Ștefan cel Mare care avea cramă și vie domnească la Huși, și-a mărit faima în decursul vremurilor. Crama este cel mai vechi spațiu pentru depozitarea vinului din Huși. Oamenii locurilor au muncit cu trudă și suflet la realizarea vinului. Din primăvară până în toamnă, dealurile din preajmă: Coțoi, Pleșul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de lacrimi. Făgăduindu-i lui Dărăban cu jurământ să-l revadă cât mai curând, Metodiu și Iovănuț intrară în Moldova la ora cinci. O, dulce plai al Moldovei! Dacă din inima dealurilor Vasluiului o iei în sus pe lângă vechile podgorii domnești pe drumul numit acum „drumul forestier” și dacă ajungi pe culmea cea mai înaltă a muntelui Ceahlău, vei vedea o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pe pământ. Ea seamănă a fi un măreț și întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-i învețe cum se câștiga atunci o pâine. Cu un astfel de om trebuia să se întâlnească Metodiu și Iovănuț. Episodul 74 VISTIERNICUL XIMACHI Să tot fi fost ceasurile 4 după-amiaza când cei doi călugări ajunseseră în fața porților Curții domnești. Sus, pe parapetul zidului de la intrare, armașul Curții, preacinstitul Abăluță, se plimba moțăind cu buzduganul subsuoară. Când ajungea la capătul parapetului, Abăluță se îndrepta de spate, făcea mâinile pâlnie și striga: „Sunt ceasurile 4 și totul e biiine!”. — Preacinstite armaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
urmă, era Frederico Ximachi, fiul unei roabe genoveze și al unui negustor grec din Corynt, mâna dreaptă a lui Sima-Vodă, după ce, într-un anumit fel, îi fusese piciorul stâng, căci bătrânul, de când îl lovise paralizia și înainte de a primi buzduganul domnesc, obicinuia să se sprijine pe umărul mai tânărului său sfătuitor, pe care-l cunoscuse de multă vreme și-n care avea o încredere mioapă, mai văzând totuși, după cum pomeneam, cu un ochi. Fără să asculte de ochiul său valid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-vă totuși a pofti la masa ce Domnul, în milostenia lui, o dă boierilor, căci am multe a vă spune înainte de a purcede în greaua domniilor-voastre misie. Episodul 82 LA OSPĂȚ Ospățul începu la ora 5. Pe vremea aceea mesele domnești nu aveau încă opulența pe care o vor atinge chefurile fanariote, prelungite mult după dispariția fanariotismului ca sistem socio-politic de tristă amintire. Se consuma deci cu măsură, la început un fel de borș grecesc acrișor, fiert împreună cu oase de vițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neagră, permiteți-mi să ridic acest pahar în sănătatea dumneavoastră, și, dacă tot trebuie să intrăm în pământ, măcar s-o facem cu burta plină! La mulți ani! — La mulți ani, Măria-Ta! - strigară în cor boierii. Afară, în fața porții domnești, un trecător care mergea repede, zgribulit, se opri și ascultă. Nu se mai auzi nimic. Trecătorul dădu din umeri și plecă mai departe, fluierând. Episodul 86 MICI DISCUȚII LA MASĂ După toastul lui Vodă, cinstitele fețe boierești se lăsară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
en français vistiernic?” „Ministre de finance”, răspundea plictisită fata. „Et vel-logofăt?” „Je ne sais pas. Foute-moi la paix! Je suis fatiguée”. „Moi aussi”, răspundea trist vel-logofătul, gândindu-se la viața lui de necurmate bătălii. Și iat-o acum la masa domnească pe Despina, un boboc de fiică, nu foarte frumoasă, cum am pomenit, dar având acel je ne sais quoi pe care-l aveau în urmă cu 350 de ani tinerele fete de boier. în fața Despinei, peste masă, Iovănuț continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare sublimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pasul celor cu jalbe într-atât, încât, din loc în loc, aveau găuri prin care se vedea podeaua de lemn mâncat de carii. Perdelele de la ferestre fâlfâiau pline de molii în curentul ce se strecura pe sub obloanele prost închise. în afara jilțului domnesc, celelalte erau descleiate și desfundate, astfel că nimeni nu mai putea sta la taclale cu Vodă decât în picioare. într-o dimineață, trezindu-se ca de obicei mai devreme decât tânăra sa Doamnă Ruxăndrița ce sforăia încetișor alături, Sima-Vodă trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Da, mai avem, da’ și ele mai mult pleacă decât vin. Vodă căzu pe gânduri. După o vreme ridică mândru-i cap și spuse. — Bine, primesc. Boierii răsuflară întru mulți ani Măria-Ta ușurați. Episodul 198 INTRAREA îN IEȘI Alaiul domnesc al lui Barzovie-Vodă pătrunse în Ieși în duminica Floriilor, dimineața. Era o zi cu soare și prostime, cu mic cu mare, cu grec, cu turc, se bulucise pe ulițe, să vază noul Domn. în frunte, cuprins de-o firească emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apoi murmură: — Cum se schimbă Vodă, cum nu vă mai place cepșoara mea. Las’ c-o să ajungeți voi să plângeți după arpagic, fi-v-ar neamu’ de râs să vă fie! Episodul 199 LA PALAT Pe cât se apropia de curtea domnească, pe atât lui Barzovie i se strângea inima: cum îl va primi oare Râmza-Pașa? Va încuviința el această a doua suire în Scaun? E drept că doi boieri trimiși înainte ca să iscodească ce gândește turcul se-ntorseseră cu vestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreme locului, după numele lui Basarab I-ul, domn al Țării Românești, care l-a luat de la Moldova... - L-a luat... A trecut și el pe-acolo și, ca tot creștinul, și-a scris numele pe-o salcie, cu cosorul domnesc... - ...dar asta s-a-ntâmplat, hăt, În secolul al XIV-lea și nu pentru multă vreme. Noi, Moldovenii, nu vorbeam de: Basarabia - Moldova avea o Țară de Sus, acolo, sus, fără să se țină seama de Prut; la fel, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în voie pe câmpul cu grâne al mănăstirii. Lăsând calul slobod acesta a păscut și a făcut stricăciuni maicilor. Mânioasă, stareța de atunci, Xenia Sion, i-a confiscat animalul acela deosebit de frumos și, fără să se lase impresionată de veșmintelor domnești, nu l-a înapoiat decât după ce Cuza s-a rugat de iertare și a făcut canonul de penitență dat.
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
cuprinse în volumul de Poezii din 1983 apărute la editura Minerva. O congestie cerebrală îl va secera în 1945 și pe bunul, statornicul și vechiul său prieten Ion Pillat. Lui îi va scrie o stelă funerară: Am împlinit cu slavă domneasca mea povară Eu ce pe hrisoave semnai Ion Pillat; Am cârmuit poporul de versuri ca pe-o țară Și legiuiri de aur cu ritmul meu i-am dat, Acum nu mor și nimeni pe groapa-mi să nu geamă Ca
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
sale, folclorul său sau diferite alte teme. 1.5. GIMNASTICA ÎN ROMÂNIA 1.5.1. Introducerea gimnasticii în școală Preocupări pentru introducerea gimnasticii în școli au fost destul de frecvente și timpurii. În anul 1776, în timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti, regulamentul școlii domnești de la Sf. Sava cuprindea instrucțiuni asupra exercițiilor corporale dar fără detalii. Aplicarea lor a fost însă sporadică. Primul document în care apare cuvântul „gimnastică” este o cerere a pastorului luteran Serai din 1830, adresată generalului Kieseleff prin care solicită înființarea
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]