KorAP: Find »[drukola/base=exclama & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...192 193 194 ...236 >

5,886 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

chinuit să te machiezi. 5. Sunt absolventă de literatură engleză. Poate părea neverosimil ca o fată obsedată de blugii Chloé, ca mine, să fi terminat la Princeton. Când i-am pomenit de școală unei fete de la petrecerea lui Mimi, a exclamat: „Dumnezeule! Vii din Ivy League! Ești un Stephen Hawking feminin“. OK, probabil că cineva cu facultate nu ar cheltui 325$ pe o pereche de blugi Chloé, dar nu mă pot abține, cum, de altfel, nu s-ar putea abține nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
putea fi fericită decât îndrăgostită și cu un logodnic la braț, în rând cu restul lumii. Am toate poșetele Vuitton pe care le-a creat vreodată Marc Jacobs, dar ce folos, dacă la celălalt braț nu am un logodnic? Uite! exclamă panicată, arătând sub masă spre picioarele mele. Porți ciorapi-plasă! Sunt la modă ciorapii-plasă? Mie de ce nu-mi spune nimeni? Cu un gest teatral, Julie își sprijini capul de masă și-și șterse lacrimile cu blana de nurcă, ceea ce mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
calmat și s-a înseninat brusc. Julie trece de la o stare la alta cu o repeziciune care mă face să mă întreb dacă nu cumva e schizofrenică. — Mi-a venit o idee. Hai să căutăm împreună și ciorapi-plasă, și logodnici! exclamă ea încântată. Fata asta crede că logodnicii se găsesc pe toate drumurile, ca și ciorapii. —Julie, de ce, Doamne, iartă-mă, vrei să te măriți? am întrebat-o. — Iâh! Nu vreau să mă mărit. Am spus că vreau un logodnic. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
granița celor douăzeci și cinci de mii de acri ale domeniului din jurul castelului Swyre. Pentru protipendada britanică, „în vecinătate“ înseamnă o distanță de douăzeci de minute de mers cu mașina. De când mă știu, de fiecare dată când treceam prin fața porților castelului, mami exclama de parcă chiar în clipa aceea îi trăsnise prin minte, „Micuțul conte e de vârsta ta! E cea mai bună partidă din Northamptonshire!“ (Vorbea despre vecinul nostru de șase ani, pe care, de fapt, nu-l întâlnisem niciodată.) —Mamă, nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Având în vedere poziția capului său în momentul acela, pe care bunul-simț mă împiedică s-o dezvălui, mi s-a părut très ciudată propunerea lui, ca un bărbat de origine latină să-și pună capul în același loc. —Chad! am exclamat. De ce-ai vrea să am un brazilian acolo în același timp cu tine? (Nu sunt rasistă, dar un străin îmi era de-ajuns.) — E prea mult păr aici pentru un newyorkez ca mine. Crezi că un brazilian ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
redus. Își tot făcea de lucru cu ciucurii de la pernițele de pe sofa. —Dumnezeule mare! Petrecerea-i mâine! M-am asigurat că vin invitați de supermarcă, prinți, milionari, producători de filme, moștenitori, arhitecți, politicieni! S-ar putea să vină și Bill! exclamă ea. Toată lumea bună din New York va fi aici mâine seară. — În sprijinul cui va fi petrecerea, Muffy? m-am interesat eu. Ei, salvăm una, alta. Salvați Veneția, Salvați Metropolitanul, Salvați Baletul! Cine mai știe? Sunt băgată în atâtea comitete - domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
logodești. E de-a dreptul copleșitor! Am văzut vreun film de-al tău? — Mă îndoiesc. Trebuie să le vezi de mai multe ori ca să-ți placă. —Sunt din alea cu pretenții de film de artă? l-am întrebat. Nu, comedii! exclamă el. Problema e că mie mi se par amuzante, dar nimeni altcineva nu consideră la fel. Cei mai mulți oameni spun că filmele mele sunt deprimante, dar eu cred că nu există comedie fără tragedie. Din nefericire, șefii marilor studiouri nu-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
să sărbătoresc dragostea, de-aceea am cumpărat câte-o inimă pentru fiecare. Avea un aer victorios, care însemna un singur lucru: o recentă cumpărătură reușită, din gama celor ilegale. —Julie, iar ai furat, nu-i așa? o întrebă Lara. Aproape! exclamă ea și înghiți în sec. Se uită pe furiș în jurul ei și șopti: Vin de la Expoziția Van Cleef cu vânzare über-über-privată-numaipentru-clienții-favoriți unde, practic, nimeni nu-i invitat. Am luat atât de multe chestii ieftine, nici nu vă vine să credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
conversație în timp ce traversam Fifth Avenue. —Vrei să vii la mare în weekendul ăsta? Aș putea să-ți pun la dispoziție casa de oaspeți. Tata o să se bucure să te revadă, spuse Julie. Sigur! am acceptat veselă. —Bravo, așa te vreau! exclamă Julie. O să-ți revii repede și în curând nici măcar n-o să-ți mai amintești. Dar iată cum stau lucrurile cu o inimă sfâșiată: chiar atunci când te simți un picuț mai puțin dărâmată, te săgetează în călcâiul lui Ahile, acolo unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
O IUBEȘTI. Primul acces de plâns al zilei m-a năpădit instantaneu. Oare de ce încercau cei de la De Beers să mă facă să mă simt groaznic? Nu știau că reclamele cu inele de logodnă sunt traumatice pentru populația părăsită? —Dumnezeule! exclamă Julie. Ce s-a-ntâmplat? Reclama aia la inele de logodnă mi-a amintit... Dar, iubito, tu n-ai primit un inel de logodnă, așa că n-are nici o importanță. —Știiiuuu! am hohotit. Închipuie-ți dacă p-p-rimeam un i-i-inel de logodnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
în lumea filmului părea destul de drăguț, cu personalitate, lucru rar, de fapt. Arătă repede spre o fată care stătea singură într-un colț. — Cred că ea s-a ostenit cel mai tare, decise Patrick. Jolene și Lara tresăriră. —Madeleine Kroft! exclamară la unison. Erau alarmate. Madeleine Kroft era exact persoana pe care ele nu ar fi ales-o. Era o fată dulce, cumințică, de douăzeci și trei de ani, care încă nu-și pierduse formele durdulii, de copilandră. Costumația ei părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
ordine în jurul ei. — Mulțumesc mult, îi spuse cameristei. Ești o drăguță, te iubesc! Ești cea mai bună. Poți să-mi aduci o cană de ceai? —Bine’nțeles, domnișoară, îi răspunse camerista serviabilă. Nu doriți și niște prăjiturele? —Aaah, te iubesc! exclamă Jazz. Bătu ușor în pilotă și îmi făcu semn să mă așez. Am să-ți spun totul despre noi, Fetele din Rândul Întâi, începu ea. Chestia e că-mi place la nebunie să fiu o Fată din Rândul Întâi. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
bărbat pe care de-abia îl cunoști și care încearcă, toată noaptea, să-și croiască drum spre propria ta plajă Ipanema. M-am trezit la unsprezece dimineața, simțind din plin diferența de fus orar. Amețită, am deschis obloanele. Ah! am exclamat uimită. De-asta vin toți aici, mi-am zis. Kilometri de peluză impecabilă, verde se întindeau până la marea Mediterană, care strălucea ca diamantele bleu, dreptunghiulare, care se vând la Fred Leighton de pe Madison. Cui îi mai păsa că n-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
voiam să mă așez pe un scaun, când cineva m-a strigat „Hei, aici!“ Era Jazz Conassey. Bine’nțeles. M-am dus spre locul unde era tolănită ca un covrigel bronzat pe o salteluță albă. Bună, i-am spus. —De-vas-ta-tori! exclamă ea, uitându-se la bikinii mei. —Poftim? Sunt devastată, zise Jazzy. —De ce? De bikinii tăi. Ce, e ceva în neregulă cu ei? Nu! Nuuuuu! Sunt devastată în sensul bun al cuvântului, sunt sexy. Îți făceam un compliment. —Mulțumesc mult, Jazz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
momente. —Și eu cum mă întorc la New York? l-am întrebat. Fără nici o îndoială, pilotul acesta încântător o să mă plaseze în G-V-ul altcuiva mai târziu. Vreau să spun, eram îmbrăcată pentru așa o ocazie. —Je ne sais pas, exclamă bărbatul, ridicându-și mâinile a neputință. Se întoarse brusc și plecă. Ținuta mea nu avusese nici un efect asupra lui. Când să iasă din sala de așteptare, mi-a făcut semn spre ușa de sticlă din față. M-am uitat într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
bună pentru un club de lectură, fiindcă niciodată nu se întâmplă nimic marțea. Încă ceva, domnișoară Bergdorf. Da? —Trebuie să hotărâm ce carte vreți să citiți. Deoarece trebuie s-o citiți toate până marți, ca s-o putem discuta. Iâh, exclamă Julie. S-ar zice că entuziasmul i-a scăzut când s-a văzut pusă în situația de a citi, cu adevărat, o carte de la cap la coadă. Dar de-aceea am nevoie de tine, să ne spui ce să citim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
nostim și, de-ndată ce divorța, putea deveni un potențial soț. Poate, i-am răspuns. Nu voiam să par prea nerăbdătoare. —Minunat, te sun să stabilim când. Apropo, poți să-mi dai numărul de mobil al lui Jazz? —Poftim?! am exclamat, nevenindu-mi să cred. — Și-a uitat pașaportul în avion. Mi-am rugat asistenta să i-l trimită, dar nu știm unde poate fi găsită. Poate că Patrick era sincer. Nu știam ce să mai cred. Am rămas tăcută câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Masa acoperită cu o față de masă de canava naturală! Până acum n-am folosit în Upper East Side decât pânză de in și crini. Asta ar putea zgudui puțin lucrurile. Ce-ați zice de un pește-luptător japonez în mijlocul mesei? — Minunat! exclamă Julie. Dar să nu fii prea creativ, Barclay, altfel o să ghicească toată lumea că n-a fost ideea mea. N-o să știe nimeni niciodată, îi răspunse și dispăru din nou. Julie se întoarse spre mine și-mi zise: „Oricum, Bradley spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
dus pe Barclay înapoi la birou, m-am dus acasă și am sunat-o pe Daphne. Mă gândeam că o fi într-un hal fără de hal dacă, într-adevăr, Bradley a făcut ce mi-a zis Julie. Fugi de-aici! exclamă Daphne când îmi recunoscu vocea. Mă bucur să te aud. Ce mai faci? — Eu sunt bine, tu ce faci? am întrebat-o. — Mă simt minunat! Pentru o femeie în pragul divorțului, Daphne suna îngrijorător de lipsită de griji. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
în oraș, am vorbit cu el mai devreme. Dar Julie, am crezut că v-ați despărțit. —Poftim? bolborosi ea. Acum era rândul ei să arate neîncrezătoare. Mi-a spus că v-ați despărțit la Paris. —Nu-mi vine să cred! exclamă ea. Când ți-a spus? Fără să mă gândesc, i-am răspuns: —Noaptea trecută. Julie se făcu stacojie la față. —Tu erai la telefon, nu-i așa? Erai cu el azi-dimineață. Nu-mi vine să cred. —Ce? am întrebat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
murmură. Apoi se repezi la Charlie strigând, „Ah, craiule!“ Îl sărută pe buze. După vreo cinci secunde se trase înapoi, cu privirea atrasă de tabloul din spatele lui. —Charlie, n-ai spus niciodată că ai pe undeva ascunse tablouri de Canaletto! exclamă ea. Uau, locul ăsta ar valora cam o sută de milioane de dolari dacă ar fi situat pe Gin Lane. Ce-ai zice dacă ai vinde totul și ai cumpăra Ibiza sau ceva de genul ăsta? — Bună, Julie, spuse Charlie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
surprinsă. Foarte bine, răspunse Julie cochetând. —Dar pe frumoasa mea fiică ai cunoscut-o? întrebă mama, trăgându-mă în fața lui Charlie. Știi, nu arată așa întotdeauna. E frumușică foc dacă se dă cu fond de ten și pudră. —Mamă! am exclamat. Suntem prieteni vechi, de fapt, spuse Charlie, ușor stânjenit. —Prieteni! Voi doi! Ce minunat!!! se bucură mama. Nici n-ai idee cât de bine se cunosc ăștia doi, spuse Julie, făcându-i cu ochiul mamei. Mai bine decât îți poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
proastă calitate, Charlie. Sunt o adunătură de indivizi necinstiți, în care nu poți avea încredere, spuse contesa fără patimă în glas. Vreau să te ții departe de ei. —Contesă! bolborosi mama. Parcă am fi într-un episod din Forsyte Saga! exclamă Julie captivată de scenă. Trebuia să pun piciorul în prag până nu degenerau lucrurile și mai mult. I-am explicat: — Acum vreo două sute de ani, Charlie, tatăl meu i-a vândut tatălui tău niște scaune Chippendale neautentice. Tata și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
fond de ten? mă interpelă mama. Nu, mamă. E prea cald, i-am răspuns. —Julie, arăți fenomenal, cine ți-a creat rochia asta extraordinară? se interesă mama. Înainte ca Julie să poată răspunde, mama se uită peste umărul meu și exclamă: Ah, contesssăă! Am simțit cum mă încordez toată. O să fie umilitor, mi-am spus. — Ce minunat să ne vedem din nou. Pimm’s? continuă mama. Când Julie și cu mine am întors capul, am văzut-o pe Caroline venind spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
noi, sper. Îți transmite salutări, Brooke, m-a rugat să vă spun tuturor cât de rău îi pare că n-a putut veni azi. A trebuit să plece înapoi la Los Angeles în dimineața asta. — Atât de curând după înmormântare? exclamă mama, fără să-și poate ascunde dezamăgirea. — Tocmai a terminat de regizat un film și se pare că cineva vrea să discute cu el despre un nou film. Trebuie să plec azi, mi-a spus. Știi cum sunt americanii când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]