4,895 matches
-
tip problematizant, interogativ, căutător, gymnastikos, iar nu dogmatikos, ne oferă Origen. Cosmologia lui este o celebrare a universalului diversificat în toate făpturile lumii. Pentru teologul alexandrin, lumea aurorală nu are ierarhii obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare dintre aceste ființe e unică, participă cu o ardoare specifică la Focul polar, constituie un organism singular în care intelectul, sufletul și corpul eteric sînt în mod specific și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
condiția lor originară, fiecare dintre aceste organisme unice, perfect ajustate în componentele lor, contemplau aceeași înțelepciune divină, aspirau să se contopească cu același Foc, să-și potolească dorul insațiabil după Același transcendent. Ceea ce diminuase sau distrusese condiția universală în majoritatea făpturilor, ceea ce făcuse să apară ierarhia obiectivată a lumii îngeri, oameni, demoni fusese o posibilitate pe care ființele aleseseră liber să o actualizeze într-o măsură sau alta. Recurgînd la o etimologie care deriva cuvîntul suflet (psyché) din psychros (rece), Origen
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ele ne încurajează, ne oferă peisajele deja vizitate ale transcendenței, ne pun la dispoziție un dosar prețios, pregătitor în ce privește drumul pe care îl avem de parcurs noi înșine. Iar în acest dosar omul e caracterizat de multe ori ca o făptură în care libertatea are preeminență asupra ființei. în om, libertatea nu e o însușire a ființei ; ființa omului este o determinație, un rezultat, un efect al libertății lui. Ești ceea ce faci cu libertatea ta. în mitul lui Er, sufletele sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în centrul său tema întrupării, creștinismul a pus un accent puternic pe posibilitățile pozitive ale trupului. A vorbit despre locul lui inuzurpabil în compoziția umanului, i-a exaltat destinul spiritual, de trup transfigurat. în raport cu omul și cu globalitatea lui, îngerul, făptură fără trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Sahampati, care exprimă în cuvinte audibile gândurile ce se nasc în mintea lui Buddha. În legenda buddhistă, zeul e un personaj auxiliar, care sprijină acțiunea centrală a transformării de sine a omului. El a pledat înaintea Iluminatului cauza tuturor acelor făpturi care au „doar puțină pulbere în ochi”, făpturi care ar primi mesajul său cu brațele deschise și cu recunoștință. Brahmă Sahampati îl îndeamnă astfel pe Buddha să-și înfrângă ezitările: „Binevoiește, Venerabile, să predici doctrina. Există ființe cărora numai un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se nasc în mintea lui Buddha. În legenda buddhistă, zeul e un personaj auxiliar, care sprijină acțiunea centrală a transformării de sine a omului. El a pledat înaintea Iluminatului cauza tuturor acelor făpturi care au „doar puțină pulbere în ochi”, făpturi care ar primi mesajul său cu brațele deschise și cu recunoștință. Brahmă Sahampati îl îndeamnă astfel pe Buddha să-și înfrângă ezitările: „Binevoiește, Venerabile, să predici doctrina. Există ființe cărora numai un colb ușor le întunecă ochii minții; acestea vor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de un colb gros. A văzut ființe cu mintea vioaie și altele cu mintea îngustă. În cele din urmă a hotărât să ia asupră-și sarcina de a răspândi în lume remediul suferinței descoperit de el din milă pentru acele făpturi. Textele mahayaniste precizează că după ce a început propovăduirea doctrinei, Buddha și-a dat seama curând că oamenii nu erau pregătiți să o primească în deplinătatea sa. Ei ezitau în fața implicațiilor extreme ale concepției sale despre Vidul Universal (śūnyată ). Prin urmare
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
suficiente în sine pentru a descrie natura lui Buddha: ar face din el un vizionar, dar nu un Buddha. Ceea ce îl înalță la statutul de Cel Iluminat este strălucirea și universalitatea ființei sale, puterea de a ajunge la inima oricărei făpturi cu razele compasiunii sale nemărginite, capacitatea infinită de a împărți bucuriile și suferințele altora, fără a fi sfâșiat sau dirijat de ele, fără ași pierde sau limita universalitatea. Puterea aceasta stabilește legătura lăuntrică cu tot ceea ce este viu și mai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de urmat (căci oare cum poate un laic să-l urmeze pe un ascet și, în același timp, să-și îndeplinească datoriile familiale?), și din ce în ce mai mult un simbol de venerat - simbol al puterii mântuitoare a iluminării, putere latentă în orice făptură iluzionată. Majoritatea textelor canonice invocă o prăpastie de netrecut între Iluminat și maeștrii și contemporanii săi. Rezultă de aici o poziție polemică ce se cere rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
un eșec continuu. În Farsa (din Eclipsa), naratorul trece în spatele „măștii” lui Cain, chemat în fața instanței pentru uciderea lui Abel, pe care, în final, îl asasinează a doua oară, în chip absurd, lovind cu ciocănelul judecătorului (redevenit Abel) umbra unei făpturi greu de identificat din cauza întunericului; Jurnalul unui locatar (tot din Eclipsa) îl aduce iarăși în prim-plan pe narator, acum posesor al unui apartament cu două camere, situat la etajul al zecelea, care constată, mai întâi cu uimire, apoi cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
s-ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască țestoasă“1. Repetăm, între ceea ce întîmplă și se gîndește în aceste „unghere“ s-a produs o ruptură, dar nu o mutație, nu o schimbare de regn. Iar „scuipăturile“ despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
febra unui vis, în sfârșit împlinit. Da, înainte existase un trio bizar, descoperit într-un roman de Maupassant, pe care-l citisem în primăvară. Un dandy parizian, de la un capăt la altul al cărții, râvnea la dragostea inaccesibilă a unei făpturi alcătuite din rafinamente decadente, căuta să ajungă la inima acelei curtezane cerebrale, indolente, semănând cu o orhidee fragilă și care îl lăsa să spere mereu zadarnic. Și alături de ei - servitoarea, tânăra ce se îmbăia, cu trupul ei voinic și sănătos
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să fii francez. Nenumăratele fațete ale acestei identități insesizabile se orânduiseră într-un tot plin de viață. Era un mod de existență foarte ordonat, în ciuda excentricităților sale. Franța nu mai era pentru mine o simplă colecție de curiozități, ci o făptură sensibilă și consistentă, din care, într-o zi, o fărâmă fusese grefată în mine. 2 - Nu, nu înțeleg de ce a vrut ea să se înmormânteze în Saranza. Ar fi putut foarte bine să trăiască aici, alături de voi... Era să sar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez. Împotriva rafinamentului inutil al acelui trecut imaginar: ce nebunie să mă gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la începutul secolului și să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu care, dacă e invocat, Dumnezeu da negreșit ascultare rugăciunii. Sunt prezentate mai multe opinii: 1) Nu există un Nume suprem special, ci, ori de câte ori credinciosul se gândește profund la Dumnezeu și numai la El, fără a se baza pe vreo făptura, orice nume cu care i se adresează lui Dumnezeu este Numele suprem. Argumente: a) Numele își dobândește valoarea și noblețea din referirea la obiectul pe care îl desemnează; or, toate numele îl desemnează pe Dumnezeu însuși. b) Dumnezeu este infinit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că ea trebuie apropiată de expresia „Regele regilor” din Daniel 2, 37. Iar Louis Gardet (Encyclopédie de l’Islam, 1958, art. „Al Asma’ al-husna”) o definește astfel: „Stăpânul (Regele) împărăției, care singur dispune cu totul de lume și de orice făptura”. Tós explică diferența între malik, care înseamnă „guvernarea unor ființe care se știu guvernate” (un transfer metaforic între domnia regelui pământesc și stăpânirea divină), si m"lik, care are sensul mai larg de „stăpânitor”108. Într-adevăr, forma să, de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe toate”; ASM „a toate știutor”; GG „Atoateștiutorul”; Marr „în omni re sciens”; RB „omniscient”; DM „connaît toute chose”; YA „hath full knowledge of all things”; Arb „hâș knowledge of everything”; - bi-kulli ƒalqin ‘alm (36, 79): „Știutor a toată făptura” (GG); - ‘alm bi-:"ț al-œudór (64, 4): „cunoaște lăuntrul inimilor” (GG); - fawqa kulli : ‘ilmin ‘alm (12, 76): „Deasupra tuturor celor care stăpânesc o știință, El este Știutorul.” Semnificație de bază: cunoscător a toate. 2.1.8.4. (al-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ideea că Dumnezeu, care a creat fapturile, le va readuce la viață în Ziua de Apoi este prezentă și în alte locuri din Coran: ’inna-hu yabda’u al-ƒalqa Öumma yu‘duhu (10, 4): „El este Cel care face prima oara făptura, apoi o face din nou.” (ASM) Al doilea termen al acestei expresii este considerat de majoritatea comentatorilor sinonim cu al-B"‘iÖ. Semnificații de bază: creează și readuce la viață. 2.1.10. Drept 2.1.10.1. ′"kim, în expresiile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prÄÎtos kaì egÀ eimi eis tòn aiÄÎna. Semnificații de bază: preexistent în raport cu universul și care dăinuie pururi. 3.2.2.6.7. PrÄtótokos pásQs ktíseÄs (Col 1,15): „mai nainte născut decât toată zidirea” (SC); „mai întâi născut decât toată făptura” (Blaj, G-R, BS); „Întâi-Născut a toată zidirea” cu notă: „... indică anterioritatea nașterii Fiului în raport cu crearea lumii” (BVA); „cel Întâi născut din toată zidirea” (C); „primogenitus omnis creaturae” (Vg); „Premier-Né de toute créature” (BJ); „the first-born of all creation” (RSV). Notă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
întrucat traducerea este literala și neclară. Genitivul grecesc poate fi interpretat fie că separativ („mai înainte de”), fie partitiv („dinștreț). În consonanta cu întreaga teologie a Noului Testament, optam aici pentru cel separativ și considerăm că traducerea „întâiul-născut mai înainte de toată făptura” rezolva problema. Semnificație: preexistent creării lumii. 3.2.2.6.8. ho zÄÎn: „Cela ce trăiesc” (SC); „Cel ce șanț viu” (Blaj); „Cel-Viu” (BVA); „Cel ce sunt viu” (G-R, BS); „Cel viu” (C); „vivens” (Vg); „le Vivant” (cu notă: „Qui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a unui uriaș primordial, din trupul căruia au fost construite lumile, au crescut ierburile etc. Îndeosebi originea plantelor și a grânelor este pusă În legătură cu un asemenea sacrificiu. Am văzut că ierburile, grâul, vița-de-vie au Încolțit din sângele și carnea unei făpturi mitice ritualic sacrificate la Începuturi, În illo tempore. De fapt, sacrificarea unei victime umane pentru regenerarea forței manifestate În recoltă urmărește repetarea actului creației care a dat naștere semințelor. Ritul reface Creația (M. Eliade, 1992, p. 319; vezi și M.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vânătoare, a găsit o urmă. Neștiind ce fel de urmă este, a Întrebat flăcăii din jurul său. Cei din ceată au „ghicit-o” ca fiind de căprioară sau zână sau floare crăiască sau mireasă. Hotărât să aducă În curtea lui acea făptură minunată, fiindcă În curtea În care trăiește ea nu poate da rod, tânărul Împărat a trimis ceata de flăcăi să o găsească. Aceștia au luat urma și au descoperit că făptura s-a ascuns În respectiva curte. Cei prezenți În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau mireasă. Hotărât să aducă În curtea lui acea făptură minunată, fiindcă În curtea În care trăiește ea nu poate da rod, tânărul Împărat a trimis ceata de flăcăi să o găsească. Aceștia au luat urma și au descoperit că făptura s-a ascuns În respectiva curte. Cei prezenți În curte sunt invitați să dea fata și să participe la petrecere. Orația de nuntă construiește, În jurul unor imagini-standard ale actorilor principali ai nunții (imagini consonante cu cele din lumea basmului), un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de cunoaștere, „paradisiacă” și „luciferică”. Întâia s-ar mulțumi să reducă numeric „misterele”, anulând o parte dintre ele. E demersul științei și al gândirii raționale în genere, darul acordat de Dumnezeu lui Adam, în rai, să numească și să clasifice făpturile și lucrurile. Cunoașterea „luciferică”, dimpotrivă, înmulțește și amplifică „misterele”. Urmează, așa cum sugerează numirea acestui demers, îndemnul dat omului de către șarpe, să fure secretul divinității, să săvârșească saltul din făgașele logice ale minții, să depună o activitate creatoare. E ceea ce și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Creația culturală suferă așadar o interdicție gnoseologică, o „cenzură transcendentă”. O exercită demiurgul însuși, care - explică filosoful - a făurit lumea din emisii infime ale naturii sale atotputernice și nemărginite, „diferențialele divine”, totdeauna necomplete, fiindcă altfel ar risca să creeze o făptură cu însușirile sale și să se autonege prin limitare. Omul e ființa deținătoare a celor mai multe asemenea particule sacre, iar cele absente instituie „cenzura transcendentă”, care îl împiedică să atingă cunoașterea absolută și - așa cum tinde - să ia locul Marelui Anonim, nume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]