12,214 matches
-
lit., 786; Mihai Șora - sub semnul tinereții fără vârstă, „22”, 2001, 9 (semnează Stelian Tănase, Geo Șerban, Alexandru Paleologu); Corin Braga, Mihai Șora - un existențialist român, APF, 2001, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Un maiorescian: Mihai Șora, VR, 2001, 11; Cătălin Ghiță, Filosoful și memoria sa afectivă, APF, 2001, 11; Cristian Preda, Doi liberali dezamăgiți, „22”, 2001, 49; Adrian Marino, România viitoare, „22”, 2001, 50; Popa, Ist. lit., II, 1062-1063; Mircea Iorgulescu, Apocalipsa după Șora și Antohi, „22”, 2002, 4. D. Mc.
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
cu dexteritate discursul intelectual modern pe celălalt sens, teoreticianul descoperă în potențialul ludic al literaturii cheia depășirii schizoidiei ereditare a psihicului colectiv occidental, marcat de o diferire agresivă perpetuă: între spirit și corp, între iubire și ură, între artist și filosof, între savant și preot, între ordine și transgresarea ei, între competiție și cooperare. S. se situează înăuntrul unei vârste anumite a culturii occidentale, iar cărțile sale sunt produsul unui drum à rebours, citind trecutul cu ochii prezentului și căutând la
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
New York), 1997 (în colaborare cu Santiago García Castanon). Repere bibliografice: Bryan Sutton-Smith, Playfull Yours, „TASP Newsletter”, 1989, 1; Gerald Gilespie, „Dionysus Reborn. Play and the Aesthetic Dimension in Modern Philosophical and Scientific Discourse”, „Comparative Literature”, 1989, 61-63; Virgil Nemoianu, Un filosof al culturii: Mihai Spăriosu, RL, 1990, 21; Virgil Nemoianu, „Dionysus Reborn”, „The Review of Metaphisics”, 1990, decembrie; Monica Spiridon, „Zeul cu mai multe chipuri”, RL, 1991, 14; Roy Arthur Swanson, „God of Many Names”, „Religious Studies Review”, 1992, 4; Aura
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
texte ample, Ne despărțim de Goethe? și Scrisoare către Gabriel Liiceanu despre Jurnalul de la Păltiniș, se oferă ca incitante documente de istorie literară românească. Primul contestă opiniile lui Constantin Noica despre Goethe, al doilea e o nouă filipică împotriva singuraticului filosof, o denunțare a „fenomenului Noica” în totalitate. În opinia polemistei, „Noica aduce în cultura română exact ce n-ar trebui sau contrariul a ceea ce ar trebui”. Tulburător e articolul inedit (nepublicabil înainte de 1989 nici în țară, nici în presa română
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație constituită la Roma în 1957. Inițiativa a aparținut monseniorului Octavian Bârlea, căruia i s-au alăturat douăzeci și cinci de intelectuali români din exil - filologi, istorici, filosofi, teologi, oameni de cultură -, între care N. I. Herescu, Eugen Lozovan, Paul Miron, Mircea Popescu, George Racoveanu, Flaviu Popan, Vasile Posteuca, D. C. Amzăr, N. A. Gheorghiu, Titus Bărbulescu, Petru Iroaie. Ideea înființării unei Academii Române Libere fusese anunțată în 1952 de
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]
-
poate fi apropiat de Anatole France, foarte prețuit în cercul „Vieții românești”. Diferența e - atrage atenția Tudor Vianu - că la scriitorul francez limbajul trece prin filtrul unui umanism „occidental și păgân”, asimilat în urma frecventării îndelungate a „poeților clasici” și a „filosofilor epicurieni și stoici”, pe când S. alege cuvintele după alte repere culturale, venind cu o formație diferită: autorul român raportează limbajul la un umanism „oriental și bizantin, extras și purificat din vechile cărți ale tradiției poporane și din întinsa literatură teologică
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
figurează, alături de piesele cărora S. le datorează consacrarea în teatrul românesc, trei noi lucrări, exploatând fiecare alt filon dramatic. Elogiul nebuniei, publicată inițial în 1982 în revista „Teatrul” și reprezentată pe scena Teatrului German din Timișoara sub titlul Soldatul și filosoful, este o dramă de idei în centrul căreia se află Erasm din Rotterdam, confruntat cu ofensiva adepților reformei lui Luther, proiecție a aceleiași dispute între înțelepciunea suficientă sieși, între idei „care luminează, dar nu încălzesc” și febra implicării în schimbarea
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Nu faceți case mai înalte ca arborii (1990) este un roman de dragoste, sentimentul fiind tratat din unghi psihologic. Scriitorul se complică mai mult ca oriunde în evidențierea procedeelor, care par să devină importante în sine. Titlul, moto atribuit unui filosof și, în același timp, replică finală, se concentrează într-o metaforă, însemnând respingerea încercării de a artificializa firescul până la uitarea propriei naturi, a sinelui. Preocuparea de structurare a universului romanesc este și mai vizibilă în Strigătul (1997), în ciuda revărsării abundente
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
sine, lupta pasională pentru realizarea unor scopuri nobile, Înalte, devoțiunea, abandonarea intereselor banale și cultivarea unor țeluri morale superioare, fie că sunt puse În serviciul sinelui, fie că sunt oferite celorlalți. Formele sentimentelor morale Atât psihologii, cât și moraliștii și filosofii recunosc existența mai multor forme de sentimente morale. Le vom analiza În continuare. 1. Simpatia Simpatia este expresia concentrată a sentimentelor morale ale unei persoane. Ea semnifică Înțelegerea afectivă, precum și modul particular al unei persoane de a-l simți pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însoțește și susține cunoștința respectivă. Ideile pot fi expresia unor reflecții despre lucrurile din realitatea empirică, sau pot fi rezultatul intelectual al reflecției subiectului asupra lui Însuși. Fiindcă În unele situații ideile sunt elaborări ale rațiunii cunoscătoare, Încă de la Socrate, filosofii acceptă că sursa acestora se află În interiorul intelectului, care le construiește și le ordonează În conformitate cu principiile rațiunii. După forma și conținutul lor valoric, ideile sunt de mai multe tipuri: aă Ideile științifice rezultă din cunoașterea imediată a lucrurilor din realitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
capacităților senzitive ale omului. Creșterea plăcerii suprasolicită sensibilitatea, sfârșind prin a epuiza individul. În aceste condiții, se pune problema „standardului de viață”, afirmă M. Scheler. Cum trebuie să trăim? Ce trebuie să facem și ce trebuie să evităm? În privința aceasta, filosofii sunt cei care dau răspunsurile. G.W.F. Hegel afirmă că istoria umanității nu este așezată pe terenul fericirii. Pentru A. Schopenhauer „existența este culpabilitate și, prin aceasta, suferință”. După M. Scheler „sentimentul suferinței crește odată cu dezvoltarea civilizației, negăsindu-și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mele spirituale. Totul este o luptă de depășire a limitelor vieții. Această preocupare a omului pentru propria sa persoană este forma sublimată a grijii, a neliniștii sale interioare, a angoasei pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de Chardin despre „fenomenul uman”, A. Camus despre „omul revoltat, F. Nietzche despre „Supra-om”, M. de Unamuno despre „omul tragic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Unii sunt cei care cheamă la Îndreptare (profeții, reformatoriiă, alții produc dezordinea și dezechilibrul cetății (revoluționariiă, alții mențin ordinea În cetate (conducătorul politică și, În fine, alții visează la o cetate ideală către care Îi Îndrumă pe concetățenii săi (Înțelepții, filosofii, misticiiă. Ca și ființa umană, cetatea este un organism, o ființă simbolică, care se naște și trăiește prin atributele sale umane pe care le incarnează. Ea nu poate fi altceva sau altfel decât este Însăși persoana. De aceea, ea va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
despre nebunie avem Întotdeauna impresia că ne referim la un cadru conceptual bine delimitat. De fapt, lucrurile nu stau deloc așa (M. Foucault, M. Thuilleaux, G. Lanteri-Laura, F. Gregoire, A. Jaccard, J.H. Bless, J. de Tonquédecă. Mulți specialiști - medici, psihologi, filosofi, moraliști, sociologi − susțin cu argumente, mai mult sau mai puțin solide, există mai multe feluri de nebunie. Nebunia, este, În primul rând, un concept cultural cu o semnificație sau cu un conținut foarte larg și, În același timp, permisibil și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trăit-o. Astfel, viziunea creștină se deosebește fundamental de cea precreștină, atât asupra vieții, cât și a morții. Totul devine continuitate, trecere, nu ruptură. Moartea - concluzie a vieții Putem vedea În moarte, dincolo de aspectul perisabilului, o concluzie a vieții? Mulți filosofi moraliști au dat un răspuns afirmativ. Moartea celor apropiați este, dincolo de emoție, un Îndemn la reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
schimbat și nici măcar ocolit? Își poate persoana construi și conduce propriul său destin? La această Întrebare, L.A. Seneca răspunde: ducunt volentem fata, nolentem trahunt - oricât te-ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema destinului i-a preocupat pe mulți specialiști: filosofi, medici, psihologi, mistici, moraliști etc. Destinu a fost privit ca determinism al vieții, ca timp trăit de către individ, dar și ca ceva obscur, independent de voința și de posibilitățile de Înțelegere ale omului, ca ceva care-i este impus acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideea de Închidere. Destinul de aici poate fi continuat dincolo. Ceea ce aici este viu și perisabil, va deveni dincolo, sau va continua să fie, viu și etern. Iată că problema destinului ne Întoarce la problema timpului, așa cum au menționat mulți filosofi și psihologi (C. Rădulescu-Motru, Timp și destin; M. Heidegger, Sein und Zeită. Orice destin este un timp care se Împlinește, dar această Împlinire, dincolo de scurgere, trebuie să fie și o realizare de sine a persoanei. Aici intervin două aspecte care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mentalității românești contemporane, S. considerând că această teorie este deplin actuală în orice societate care parcurge epoci de tranziție. Proiectată în trei volume, monografia C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale (I, 2003) prezintă amănunțit cele două mari reviste conduse de filosoful culturii („Noua revistă română” și „Ideea europeană”), relațiile lui cu Junimea și în special cu Maiorescu, dar și cu I. L. Caragiale, polemicile cu Mihail Dragomirescu, A. C. Cuza, N. Iorga, Ilarie Chendi, E. Lovinescu, Nichifor Crainic, Lucian Blaga - inclusiv cele pe
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
tot, dă interviuri etc. Un eseu din interiorul romanului (eseul naratorului) se numește emblematic Era ticăloșilor. Criticii vorbesc de un „roman total” și laudă curajul moral și curajul estetic. Alții îi reproșează inapetența filosofică și stilul prea crud al narațiunii. Filosoful Constantin Noica o găsește autentică și originală. O discuție care nu s-a încheiat încă. Dușmanii, din ce în ce mai iritați și mai inflexibili, dau un verdict negativ, radical. Opiniile lor nu tulbură însă receptarea, cu adevărat nemaipomenită, a trilogiei. În noaptea de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de la rural la urban ca premisă a sincronizării literaturii române, Camil Petrescu avertizează că nu poți face roman de analiză cu psihologii elementare. G. Călinescu este mai receptiv (și mai obiectiv), spunând fraza celebră, în esență justă, că un mare filosof și un țăran sunt pentru literatură subiecte egal de îndreptățite. Liviu Rebreanu părea că epuizase, prin realismul lui complex, posibilitățile prozei rurale, Mihail Sadoveanu continua, imperturbabil, să facă o proză lirică, fastuoasă, privind țăranul român dinspre partea mitului. Cel care
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
țăranul român dinspre partea mitului. Cel care încearcă să schimbe aceste modele și să înfrângă, astfel, prejudecata că modernitatea epicii depinde de temele alese este P. Ideea lui, exprimată în mai multe rânduri, este că, pentru un prozator autentic, un filosof de profesie și un tăietor de lemne au o egală valoare deoarece scriitorul nu analizează complexitățile și subtilitățile profesiunii, ci condiția umană a individului. Poziție bună, idee justă într-o literatură cum e cea română, unde false dileme provoacă interminabile
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pe care le pune în discuție poate fi socotit un roman intelectual. Meditația devine o formă a epicului (un epic al ideilor), noțiunile curente de fericire, iubire, existență, autoritate, putere, familie trec prin mintea unor indivizi care exercită profesiuni intelectuale (filosofi, scriitori, istorici) și fac din speculație bucuria existenței lor. Această latură este puternică și seducătoare, totuși romanul tinde să fie mai mult decât atât. El își asumă problemele mari ale unei istorii complicate, personajul central trece prin mai multe medii
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
contra bărbatului cu care a făcut un copil. Romanul adună probele, dar refuză să dea un verdict. Când Petrini se îndrăgostește de altă femeie, Suzy Culala, se întâmplă ca Matilda, disponibilă, să apară la momentul potrivit, tulburând încă o dată existența filosofului. Suzy reprezintă alt tip de feminitate, opus Matildei, însă nu mai puțin fatal pentru Petrini. Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de identitate. Trăiește mereu în alt registru, inventează disponibilități, stări ce îl fascinează pe filosof. Nu e
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
o dată existența filosofului. Suzy reprezintă alt tip de feminitate, opus Matildei, însă nu mai puțin fatal pentru Petrini. Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de identitate. Trăiește mereu în alt registru, inventează disponibilități, stări ce îl fascinează pe filosof. Nu e trufașă și nu are crize de demnitate, existența ei lunecă la suprafața evenimentelor, fără mari traume. A trecut, totuși, prin situații grele (eliminată din facultate, a muncit ca zidăriță pe un șantier), dar sufletul ei nu s-a
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
apere și, în încăierarea ce urmează (bătălia are loc în cabina unui teleferic), îl împinge pe Pencea în prăpastie. O crimă involuntară, a doua (Petrini omorâse, în detenție, un torționar care își pusese în gând să îl extermine) în viața filosofului. Romanul tinde, aici, spre senzațional (o situație asemănătoare se întâlnește în Intrusul), dar senzaționalul este scurt și, ca în literatura lui Dostoievski, nu are alt rol decât să radicalizeze pozițiile și caracterele în narațiune. Petrini ajunge la închisoare și, în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]