6,757 matches
-
o trăire-tip ce revine mereu” -, maximă pe care o inserez și o comentez adesea În scrierile mele. O maximă ce rimează cumva cu acel Gnothe seauton, „Cunoaște-te pe tine Însuți”, deviza templului lui Apollo de la Delphi, doar că filozoful neamț „introduce”, adaugă aici și sintagma „revine mereu” ce trimite, bineînțeles, la una dintre „cheile” Învățăturii sale, a sistemului său, acea „veșnică revenire a aceluiași”, die ewige Wiederkehrung des Gleichende. Și, așa cum o spune un romantic german de elită, că
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
soluții la probleme nu rareori extrem de Încâlcite, Daimonul meu care ia, e drept, uneori, chipul propriului meu Eu, Înșelându-mă adesea, cu voia sau fără voia mea, el Însuși rămâne mut În fața acestei Întrebări. Sau poate, cum ar zice un filozof, este pur și simplu o falsă Întrebare, una dintre acelea care nu trebuie puse. Mă aflu, nu-i așa, În fața unui „caz”, a unei „realități” ca atare, ce trebuie acceptată, privită Îndelung, cu o anume stupoare resemnată, acceptând, la urma-urmelor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
creând o altă „natură” În sânul celei vechi, sempiterne? Mai mult chiar: creând acest „spațiu artificial”, omul se Încarcă cu o conștiință aptă să contemple materia și Universul, iar exacerbarea actului „firesc” al morții aduce după sine, cum o constată filozoful clujean D.D. Roșca, În urma școlii romantice germane, o „conștiință tragică”, aptă tocmai de a ne separa de toate regnurile animale care ne Înconjoară, cum o fac de altfel cultura sau limbajul articulat. Sigur, repetăm Încă o dată banalități filozofice, dar ne
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
șase, au pus umărul voioși și Încruntați la interdicția unui Maiorescu sau Blaga, calomniindu-i (alături de netrebnicul Mihai Beniuc, care-i incita, o vedem acum la deschiderea dosarelor securității, pe conducătorii politici să-l pună sub observație pe poetul și filozoful clujean, pregătindu-i arestarea!Ă, Iosifescu și alții, reîntorși oarecum rușinați din campaniile lor contra „artei putrede burgheze și corifeii săi”. Astăzi au apărut o pleiadă Întreagă de critici „negatori”, În frunte cu Grigurcu, pe care l-am primit cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vorbim de o „Siberie a spiritului”?! De ce facem amalgamul Între o stăpânire absolutistă, discreționară, reacționară cu adevărat politic și geniul popoarelor ce se revoltă și În acest fel?! Eugen Ionescu și cei care-l sfătuiau uitau probabil că artiștii și filozofii europeni au creat opere importante, esențiale, chiar și În perioade politice critice, comparabile cu cei cincizeci de ani de comunism În țările din Est; vezi secolul al XIX-lea rusesc, care a instalat un bun plac autoritar și o cenzură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lucru este mai mult sau mai puțin explicabil; la ei Însă, nu mă dumiresc prea bine, au atâtea și alte valori de prim și uriaș ordin - politice, istorice, culturale etc. -, Încât prevalența aceasta a limbii e curioasă; unul dintre meritele filozofului Cioran În ochii „lor” a fost și cultivarea, aproape „redescoperirea” unei limbi de la sfârșitul clasicismului, inclusiv ironia paradoxală și un susținut sentiment al scepticismului dezabuzat din școala moraliștilor, dar și al unui Schopenhauer mondenizat, al unui Nietzsche În război mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale gândirii grecești, incluzând o logică, o etică, o epistemologie etc., vezi Fichte sau Hegel. Dar, după părerea mea, Nietzsche se constituie Într-un pol al modernității gândirii și prin latura formal-eseistică a gândirii sale! El nici nu este un filozof de formație, ci a ținut cursuri de clasicitate greacă la Universitatea din Basel, Înainte de a deveni un „filozof errant”, un marginal al universităților germane, un fel de apostol și „profet” al unei alte filozofii, cea a „viitorului”, un real revoluționar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mea, Nietzsche se constituie Într-un pol al modernității gândirii și prin latura formal-eseistică a gândirii sale! El nici nu este un filozof de formație, ci a ținut cursuri de clasicitate greacă la Universitatea din Basel, Înainte de a deveni un „filozof errant”, un marginal al universităților germane, un fel de apostol și „profet” al unei alte filozofii, cea a „viitorului”, un real revoluționar al gândirii europene, care-și arăta deja semnele decadenței. Aceste „semne” sunt azi mai vizibile decât oricând și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cum este cea care dă titlul acestor memorii (deși noi nu ambiționăm În nici un fel de „a face filozofie!”Ă, existența sufletului, viața de după moarte, primatul spiritului sau al materiei etc. - și, mai ales, prin aceea că, În Europa, puținii filozofi activi azi s-au retras, după un Bergson sau Heidegger, Într-un fel de sectă, imitându-i parcă pe compozitorii și pictorii ultimei modernități, care nu numai că nu suferă de inaderența publicului cât de cât larg, dar Își fac
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
obsesivitate, semn al unei „lumi posibile, unice și de-o flagrantă subiectivitate”! De altfel, această subiectivitate marchează și opera lui Nietzsche, indubitabil unul dintre maeștrii lui Cioran, ca și a maestrului-maestrului, adică Schopenhauer!; și pentru ea a fost mereu atacat filozoful de la Sils-Maria, dar această impresie de subiectivitate - atunci, dar și acum! - vine În primul rând, cred eu, tocmai din prea directa și puțin brutala, simplista contra-punere a scrierilor nietzschenine față de sistemele riguroase ale unui Kant sau Hegel. Cioran și Nietzsche
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rând, cred eu, tocmai din prea directa și puțin brutala, simplista contra-punere a scrierilor nietzschenine față de sistemele riguroase ale unui Kant sau Hegel. Cioran și Nietzsche, simțind pericolul acelei sectarizări a omului gânditor, al Îndepărtării fatale a limbii și limbajului filozofilor, ca și a problemelor lor, de un public cât de cât mai larg, mai „deschis” și curios de textele lor, s-au „aventurat” Într-un limbaj eseistic, apt nu numai de a atrage și pe „laici” spre terenurile aride ale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și am luat pildă de la acei mari Înaintași ai artei noastre În modernitate, care au „Îndrăznit” a depăși limitele ficțiunii epice spre a păși În „ograda sacrosanctă a speculației noțiunii, a filozofiei”, lucru care bătrânului Goethe și tinerilor săi admiratori filozofi de la Weimar și Heidelberg li se părea firesc!... Cioran, În ’76, când l-am cunoscut eu, era un bărbat de statură medie, subțire, cu părul des și cărunt, cu acea față „chinuită” pe care i-o știm, dar care „dispărea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În metropola arogantă a lui Montaigne și Racine, preocupați, uneori În exces, de acel petec Îndepărtat de pământ ce părea Încă o dată părăsit de zeii săi tutelari - i-a avut, cu adevărat, vreodată?! - și fervoarea, pasiunea pe care o punea filozoful În Întrebările, supozițiile, chiar disperările, de moment, când se „rușina” de imaginea detestabilă pe care o avea România „lașă” În ochii presei occidentale, suportând un dictator de-o atât de penibilă factură, mă convingeau Încă o dată de legătura strânsă, ombilicală
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sfârșitul lumii, să-i servească pe stăpâni, pe feudali sau pe stăpânii de sclavi și care, e drept, au constituit aproape două milenii două structuri sociale esențiale - sclavagismul și feudalismul - promovatoare de idei, idealuri și valori, structuri despre care unii filozofi sceptici - vezi un Oswald Spengler, de exemplu! - afirmă că ar fi eterne, tipare esențiale și repetitive ale omului social!Ă Legionarii, șefii lor, intelectualii care i-au Întovărășit mai mult sau mai puțin, dar și membrii de bază ai mișcării
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care vor să afle „adevărul” În literatură și artă - dar și În medicină sau știință! -, literatura sa, publicată În Franța, Începută cu acel Précis de décomposition,apărut la Gallimard În 1948 („...Prima mea carte, aici, la Paris, mi-a spus filozoful, singura cu care am avut un oarecare succes; apoi - treizeci de ani de tăcere!...”Ă, prin paradoxalitatea stilului și prin radicalitatea enormă a scepticismului autorului, creează lectorului și criticului român, obișnuit mai ales cu povestiri domoale sau observații de bun-simț
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu să-l acuzi de hoție, ci de prostie! -, mulți se aruncă cu capul Înainte În diverse și extrem de „pitorești” analize ale textelor cioraniene. Și, cum graba strică nu numai treaba, dar și caracterul omului, toți acești „analiști”, comentatori sau filozofi improvizați trec cu brutalitate din zona clișeului, ce abundă pe marginea „teribilismului” istoric și civic al textelor sale, În concluzii care mai de care mai abracadabrante. Aș recomanda, dacă mi se Îngăduie - aș recomanda cu acea „parte a sângelui meu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
recomanda, dacă mi se Îngăduie - aș recomanda cu acea „parte a sângelui meu german”, greoi și prudent, (greoi și prudent, se’nțelege, față de propria mea putere de Înțelegere, de „decizie”!Ă -, ca față de astfel de texte, cum sunt cele ale filozofului publicate În franceză, să ne luăm, cum se spune, oleacă de zăbavă, să exersăm, cum ar spune prințul Hamlet, „o calitate pe care nu o avem”! Să fim precauți, În primul rând din respect real față de literatură, eseu sau filozofie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
maeștrii săi indiscutabili, alături de moraliștii francezi - cu Nietzsche. Și la acesta, o anume limpiditate de gheață a stilului - la Cioran, corolarul stilistic ar fi paradoxul fals cinic! - induce pe mulți, foarte mulți, În eroarea unei „Înțelegeri iuți, spontane”. Dacă la filozoful parizian, paradoxul, metafora „teribilistă”, „ideea anarhistă” se mișcă la nivelul frazei sau al paragrafului, la Nietzsche, toate aceste „unelte” ale stilului și ale psihologiei textului plutesc la nivelul unui Întreg capitol, uneori cuprind o carte Întreagă. Dacă la Cioran totul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și Oscar Wilde sau poeți travestiți dintr-o rarisimă pudoare În Înțelepți de salon precum un La Rochefoucault. Dar, dacă e să continuăm această comparație, pe alocuri un pic forțată, dar nu total neadevărată cu Nietzsche, vom spune că și filozoful sau eseistul nostru (sau poetul nostru mascat și enorm pudic!Ă, Cioran, se poate Înscrie Într-un uriaș trop, Într-o metaforă unică; și aceasta, dacă e adevărată, ar explica, cel puțin din punctul meu de vedere, nu numai toate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cât de amenințat e creștinismul chiar din interiorul său, teologia speculativă fiind, practic, metamorfozată într-o ideologie compromițătoare încă din vremea Inchiziției, fapt ce a dus la ruptura dintre catolici și protestanți" (ibid., pag. 245). Eminescu a remarcat primul că filozoful e uneori mai aproape de spiritul eclesial decât preotul, îngrijorându-se de ireligiozitatea ce bântuia secolul său, sau, cu termenii lui Mircea Eliade, profanul ecranează sacrul (dominantă în cartea Rosei del Conte din 1962, deși descoperită de Nichifor Crainic încă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmărește Complexul bacovian până la consecințele cele mai noi, nu neapărat fericite. "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2003 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu El s-a afirmat ca istoric și critic literar de mare autoritate, ca eseist, romancier, ca filozof (...), ca lingvist (...). El ilustrează admirabil tipul de creator pe care G. Călinescu îl numea "scriitorul integral" (Mihail Diaconescu ) Nu m-ar surprinde defel știrea, dacă într-o bună zi aș afla că Theodor Codreanu, profesor la Huși, a editat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Friedrich Karl Wilhelm von Schlegel, poet, lingvist, critic și istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german, teoretician al individualismului, al geniului creator solitar și al intuiției artistice, în care partea revelează întregul; în scrierile poetului, dramaturgului și filozofului neokantian Friedrich von Schiller, practicant al metodei transcendentale și teoretician al relației dintre imaginile poetice individuale și idealurile umanității; în opera lui Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg), cel mai important autor liric și romancier al romantismului timpuriu, autor al unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marchiz de Vauvenargues, Victor Hugo și de mulți alții. Forma "deschisă" a cugetării de tip aforistic poate fi exemplificată cu texte selectate din operele unor scriitori ca Gottfried August Bürger, Joseph von Eichendorff, Novalis, Georg Büchner și, bineînțeles, ale marilor filozofi romantici germani. Theodor Codreanu practică această forma "deschisă" a aforismului. Este o forma cultivată la noi și de Mihai Eminescu, în special în cugetările sale despre dramatismul vieții, despre condiția specifică a omului în univers și a națiunilor ca realități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încât devine comparabil cu Blaga, Mircea Eliade, Cioran, Noica. Nu întâmplător a ajuns (și) un redutabil eminescolog. El "cade" în Eminescu aproape din toate direcțiile, însă, ca ultimii doi, îl "anexează" în special dinspre filozofie. Părintele lui Lamparia este un filozof mai abilitat decât maestrul său. Eminescu descoperea gândirea și încerca să și-o asume, inclusiv prin mijloacele ei discursiv-conceptuale, din interiorul sinelui său de poet înnăscut, predestinat. Sine care, potențat are mereu un "imperialism" luciferic, bine cunoscut de Blaga și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
De aici concluzia autorului că "omul concret" bacovian este o încarnare a nimicului, iar în spatele "noului antropocentrism" postmodern nu se află nici o "entitate materială". Pentru că în lumea "omului recent", fără lumen, totul e descentrat, descompus și sfâșiat sub domnia hazardului, filozofii diferenței și diferanței au avut motive să fie tentați a înlocui cosmosul cu haosul, determinând reacția decisivă a Părintelui Stăniloae care vede posibilă unitatea ontologică răsfrângându-se dialogic (Treimic) numai în lumea ca lumen, fiindcă în omul modern există totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]