56,083 matches
-
omul, în complexitatea lui corporală și organică, se va naște și va muri repede. Aurora: Deci știați că ne faceți muritori? Evelin: Muritori, dar omul a străbătut milioane de ani în evoluția lui pe Pămănt. Evelin dă semn de un gen de discomfort. Aurora: Evelin, nu arăți bine, vrei să chemăm un medic? Medicul nostru. Evelin: Să vadă un extraterestru, care arată doar ca un om?! Care are o anatomie internă aproape complet diferită de om? și apoi ce să constate
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
anul 1910, Halley se întoarce iar în vizită iar Mark Twain moare. A făcut mare senzație faptul că Mark Twain a spus că a venit cu Halley și va pleca cu ea în următoarea vizită. Destin, coincidență sau o “glumă” gen Mark Twain? Profesorul: Totuși unii cercetători și ghicitori în vise și coincidențe susțin că există un fir invizibil care ne stimulează intuiția, telepatia, presimțirea, anticiparea datorită sau nuunor evenimente pe care le trăim, le dorim sau nu, și că toate
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
crede că se poate apăra pacea în Univers! Dar în numeroasele mele voiaje prin Cosmos n-am observat sau întălnit nimic din sutele, miile de S.F.-uri fabricate pe Pămănt... Profesorul: Unii S.F.-iști vorbesc despre un fel de colonii, gen stații spațiale, cu sute și chiar milioane de indivizi, care ne supraveghează din spațiu. Evelin: Eu vin din Cosmos, n-am întălnit în spațiu, cum spun S.F. iștii, în Univers, staționate mii de nave care supraveghează Pămăntul. Vă garantez că
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sau chiar antagonică, relevând latura inarmonică a lucrurilor, a lumii. Așa se naște "tristețea metafizică" din poezia eminesciană de iubire, conștiința dureroasă a denivelării potențialului spiritual între realitate și idealitate, dintre necesitatea internă hyperionică și inerția telurică, refractară spiritualității. Acest gen de ritmică antitetică apare cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o tensiune antitetică de ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
linii energetice venind din aproape și din departe, de acum și din totdeauna, așa încât aici în acest moment nu putea avea loc decât înscrierea acestui adevăr fundamental. Ca atare, nu este o întâmplare că un poet a scris un anumit gen de poezie, cu o anumită deschidere sufletească sau spirituală, că într-o anumită zi, la un anumit ceas a creat un anume poem. Întreg universul prin undele sale vectoriale conlucrează cu o anumită structura genetică rezultând acel poem. Ca atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vechi și să mă ascund cu ele în micul ei paradis decrepit, cu frunze și stârvuri în putrefacție printre răsadurile dezordonate. David, nu. Mama îl dăscălea mereu când mergeam s-o vedem pe Lea. Tata nu venea niciodată. Nu era genul lui de companie. Realitatea e că te cam strivea o vizită acolo, pe Intrarea Vâlcului. Acolo locuia Lea. La numărul 14. Intrai la ea ca-ntr-o piesă de teatru. Așa arăta totul, de parcă era butaforie. Decor. Vechi, adunat de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prea puțin, sau prea mult, ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Înțelegi? Să ai nume. Să vorbesc cu tine. Să-mi răspunzi, când am chef. Și să taci naibii, când trebuie. Să nu trăncănești. Ema e un nume frumos. Și neutru. Adică n-am avut vreo prietenă Ema sau ceva de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o tipă virtuală. E-ma. Ema. Să existe o Ema... să-ți spun, să râzi, să ai o vinișoară mică la tâmplă și nici o aluniță pe spate, să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se întâmplă mai departe? Ei, uite, asta e o întrebare bună. Idioată, în esența ei, dar bună la suprafață. Întotdeauna am urât obsesia oamenilor pentru poveștile în care trebuie să se întâmple mereu ceva. Ceva concret, gestual, tangibil, eminamente non-abstract. Gen Speed cu Sandra Bullock. E o chestiune enervantă. Ca și cum eu însumi ar trebui să mă întâmplu în fiecare zi încă puțin, ca să mă justific pentru toți cei care trăiesc faptic, fără urmă de viață interioară. Adânc, nu-i așa? Știu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din ochii ei felini. Îl uitam cu totul. Léa era tot ce nu-și imaginase vreodată că ar putea iubi. Se întâmplase, totuși. Alexandre sperase, inițial, într-una din acele idile molcome, presărate de imagini autumnale, atât de proprii Parisului, genul de iubire ușor de transpus, apoi, într-o pagină de carte. Dar nu. Iubirea aceasta avea, de la bun început, un iz catastrofic, un indice de pericol care-l stârnea în aceeași măsură în care îl surprindea neplăcut. Faptul că el
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
le dăruiască lui, egal, potolit, fără grimasa firească în asemenea situații, fără să-și fi pierdut o clipă cumpătul. — Ești dezgustător. Lamentabil. Absolut lamentabil. Al patrulea. Scrumiera improvizată într-o farfurioară de cafea (surprinzătoare combinație - ceșcuțe și farfurioare - Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o cană mare cât un hârdău) aduce a cimitir parizian, din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport direct din plămânii lui David. David e un pelerin 100% neras, exilat de o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
asemănătoare cu cele ale românilor din zonă. La nunțile de odinioară nu erau acceptate formațiile muzicale sau muzica înregistrată, ci se interpretau doar anumite cântece lirice de dragoste sau pline de voioșie și strigături. În prezent repertoriul muzical cuprinde toate genurile de muzică și doar bătrânii mai cântă vechile cântece din folclorul lipovenesc. Rolul important al religiei, gruparea populației în areale bine delimitate și puținele relații cu exteriorul, au făcut ca până acum vreo 40 de ani căsătoriile mixte să fie
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
s-ar putea spune, este mai aprinsă în ultima vreme. Realist? Da, așa se pare, dar ce fel de realism?... Proustian? Posibil, dar aceasta înseamnă că se întâlnește cu Anton Holban și Camil Petrescu! Da! Dar numai pe ici-pe acoloă Genul fantastic? Cum pot fi clasate, în acest caz, accentele critice la adresa academicienilor din filiala locală? Și uite-așa, din întrebare în întrebare, opera devine tot mai complexă, își urmează o viață aparte, în cursul căreia autorul nu mai poate interveni
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
afaceri este foarte important pentru a înțelege afacerea în sine, afacerea din prezent. Afacerile se nasc în jurul voinței unor oameni, apoi se dezvoltă și funcționează, conduse de acei oameni. Managerul sau viitorul manager ar trebui să-și pună întrebări de genul: - Ce experiență practică aduci în afacere? - De ce cunoștințe teoretice dispui? - Ce referințe poți prezenta? - Este familia ta dispusă să te sprijine? - Dispui de mijloace financiare pentru a întreține familia în perioada dificilă de început a afacerii? - Dispui de mijloace financiare
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
o simplă poezioară pentru copii poate să aibă atâtea conotații nebănuite și să fie purtătoare modestă a unor asemenea adevăruri uluitoare. Pentru că, în mod cert, poezia nu fusese întoarsă din condei de dragul rimei, așa cum se întâmplă cel mai adesea în genul acesta literar. Baltă cu caldă nu rimează nici de acum într-o mie de ani. Asta o poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea fi deci cea corectă: melcii beau apă caldă. Iată cum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu vede de ce ea, o ființă măcinată de întrebări existențiale, nu l-ar avea. Faptul că ea nu și-a scris pe ușă „Melania Măcelaru, ființă măcinată de întrebări existențiale“ nu înseamnă că trebuie să fie deranjată cu prostii de genul „Domnișoară, fir-ar mama ei a dracu’ de treabă, iar m-ați inundat, de mi s-au ars și firele-n pereți și s-a dus în aia mă-sii munculița mea de trei luni, c-am terminat cu zugrăvitu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe gânduri. — Bună dimineața - reluă vocea, ceva mai convinsă că face ce trebuie -, sunt eu, Gigi, nu mă recunoști? Gigi Pătrunjel se scărpină în creștet. Adică era el însuși la telefon? Cu voce de femeie? Îngăimă o propoziție complicată de genul că dacă ar fi ceva mai precisă cu siguranță ar recunoaște-o, dar acum abia ce se trezise și el dimineața este așa..., cum să-i explice, foarte confuz. Îi pare rău, dar... — Vai, Gigi - se văicări blond vocea -, să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
el este un continuum, nu poate fi segmentat și cu atât mai puțin frânt decât din necesități metodologice. Clipa e vagă, dar eternă. Sunt multe lucruri neortodoxe în acest ultim text. În primul rând, dificultatea de a-i atribui un gen și o specie. După dimensiuni textul baleiază între povestire și nuvelă; după numărul de personaje, se apropie de schiță. Amplitudinea sentimentului te duce cu gândul la un roman, comparabil cu Donna Alba al lui Gib Mihăescu, de pildă. Genul nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un gen și o specie. După dimensiuni textul baleiază între povestire și nuvelă; după numărul de personaje, se apropie de schiță. Amplitudinea sentimentului te duce cu gândul la un roman, comparabil cu Donna Alba al lui Gib Mihăescu, de pildă. Genul nu este epic curat, pentru că adesea viziunea este lirică, ușor metaforizată. În plus, lipsește aproape total acțiunea (Karina este o ...oblomovistă!), dialogul provine din monolog adresat sau din multiplicarea vocilor, protagonista creându-și un antagonist așa cum procedează copiii atunci când sunt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să te sun, dar cu ce? - Of, ce m-ai speriat. Nu știam ce ți s-a întâmplat. Mai întâi nu mi-ai răspuns, apoi îmi intra mesageria. Bine că ești bine, dar să nu-mi mai dai emoții de genul acesta că te bat cu mâna mea! Ana răsuflă ușurată îmbrățișându-și prietena. Karina se gândea dacă să-i mărturisească Anei despre întâlnirea din pădure, sau să păstreze secretul până va afla cine e acel bărbat. Era mai bine să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
el ce era mai bine pentru ea? „Deocamdată” îi atrăsese însă atenția, temperând-o puțin din răbufnirea împotriva lui. Deocamdată: o situația provizorie. Dar când va fi momentul potrivit? Ce nu-i putea spune despre el? Sau ea nu era genul de femeie pe care și-l dorea alături? Ce ascundea? Dacă era doar un joc urât în care fusese atrasă fără să-și dea seama și acceptase jocul, inconștient, doar pentru că voia să afle cine e? Eșarfa pentru a-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
puse în poșetă. Ieși din scara blocului amețită. De ce o bulversa intr-atât orice apropiere a lui? În mod normal oamenii se întâlnesc față în față pentru a-și spune ce au de spus, sau semnează scrisorile. Recurg la acest gen de metode doar când îi desparte o distanță considerabilă, dar scrisorile ei nu aveau nici destinatar, nici expeditor. Deci era din același oraș cu ea, sau din împrejurimi. Atunci de ce alesese această cale de a-i transmite mesajele care trebuiau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu era nevoie să-i reamintească mereu, dar părinții, din dorința de a-și proteja copiii, greșesc enorm oprindu-i din explorare, din încercarea de a face lucruri care par a fi peste puterile lor. Poate că un îndemn de genul: „încearcă, dacă nu poți te voi ajuta eu și astfel vei reuși, dar mai întâi încearcă singur!” ar fi fost mai indicat. „- Ar fi bine să-l pui și acum în practică dacă tot l-ai adus în discuție. - Și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să jertfești totul ( sau aproape totul...) Nu-ți uita amintirile chiar și pe cele mai puțin plăcute că și acestea fac parte din viața ta! De ce să-ți fie rușine de cel care-ai fost?! Sentimentele și instinctele sunt de genul ... feminin! Instrucția, învățătura, cartea care se învață în școală sunt temelia viitorului unei comunități umane. Așadar, atenție, dragi guvernanți, dragi învățători, dragi elevi!... Când cineva îți atrage atenția asupra lacunelor tale în materie de educație ia aminte și... măsuri! Când
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
într-un ermetic sertăraș de iridiu sau de molibden, când o să moară, ordonând să o îngroape cu el și lăsând destinului, ca în curgerea secolelor, să apară la suprafața pământului într-o zi, printre oase roase, când va fi deja genul uman demn de marele prezent. Pentru că, ceea ce își spune sieși: "Să muncesc eu pentru acest public, unde cele mai profunde și geniale studii ale mele au căzut ca într-un vid? Pentru acest public care întârzie atât să admită, cât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]