9,375 matches
-
de catarg e puternică; Singură e zdreanță, cu Isus, miracol. Preotul e aici! port și apărare, În unduirea lumii împotriva lui Cristos, Întinde brațele Maicii Biserici. Preotul învață adevărata istorie Lumii amăgite care aleargă spre sfârșit: Voința lui Dumnezeu și gloria sa. Preotul este Cristos necesar Care prin cruce îl salvează pe omul pierdut, Cu inefabilul har și cu Vicarul său. Preotul are acea știință care e lumină De sfințenie; știința care dobândește pe Cristos În prețiosul timp, și nu-i
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
oameni voioși, rîzînd și țipînd din nimic, doar pentru că soarele strălucește și ei nu simt pămîntul sub picioare, pentru bucuria nemărginită a unei zile frumoase, fără griji, petrecute pe rîu. Am ajuns să cunosc rîul și în momentele lipsite de glorie, sub nori apăsători, cu valuri care se lovesc unul de altul și fac cea mai robustă navă să se simtă singură și vulnerabilă iarna, chiar înainte ca apa să se transforme în gheață; pe timpul înșelătoarei primăveri; pe durata ploilor de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
câmpia Bărăganului ele trebăluiau pe lângă baloții de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. De fapt, acea vagă trimitere spre abstracționismul modern "cadra" cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu departe de batoza care înghițea snopii de grâu ale căror spice încovoiate aduceau în memoria privitorului stilul neobrâncovenesc de pe fațadele clădirilor interbelice ale burghezo-moșierilor, reprimat sub năvala unui internaționalism biruitor din Kamceatka până la Odra cu care mă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
crainicul Popescu-nu-mai-știu-cum care, ca la liturghie, le zicea pe cele ce trebuiau zise. Prin urmare ai noștri responsabili uasecere cu anume inflexiuni tinerești ziceau ce ziceau, cu anume înțelegere pentru ceea ce înseamnă să fii tânăr-dar-totuși-responsabil. Stăteam în calitate de student aspirant la glorie literară de prin cutare redacție culturală a cutărei reviste studențești și ascultam cum devine chestiunea, cum trebuie să fim și să dregem. Trebuia să ținem cont, să înțelegem, să analizăm, să percepem anume comandamente, responsabilitatea este a fiecăruia în parte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tribut (Grayson, 1996, p. 48). Speranța protecției asiriene împotriva lui Hazael nu s-a realizat, deoarece Damascul a reușit să cucerească câteva teritorii israelite în timpul domniei lui Iehu (2Rg 10,32-33) și a succesorului său Ioahaz (2Rg 13,1-9). După gloria politică atinsă în timpului dinastiei Omri, sfârșitul secolului al IX-lea a fost o perioadă de decădere. Influența cultului divinităților astrale sau siriene, în general, întâlnite în această perioadă (cf. Cap. 3, pp. 46-48), trebuie probabil corelate cu evenimentele din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
expresia „Baalii”, în general, îi indică pe toți zeii străini, de multe ori cu sens peiorativ (Jud 2,11 ș.u.; 1Sam 7,4). Povestirile biblice ne relatează că, în regatul Israel, cultul lui Baal și-a avut momentul de glorie în secolele al IX-lea și al VIII-lea î.C. Cultul lui Baal reprezintă pentru Biblie cea mai gravă amenințare a religiei yahwiste și, în unele cicluri de povestiri scrise cu gust narativ remarcabil, ea descrie lupta dusă împotriva
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care prezența lui Yhwh nu mai era vehiculată de figura regelui și de prezența sa aproape „fizică” în templu, cât mai ales de puterea sa ascunsă în fiecare eveniment al istoriei. În felul acesta s-au dezvoltat în Iuda teologiile „gloriei” (ebr. kăbôd) proprii preoției babiloniene (cf. Cartea lui Ezechiel) și ușor-ușor au fost eliminate formele teologice ale prezenței iconice și mai puțin abstracte ale lui Dumnezeu specifice epocii monarhice. Cât privește opera teologică scrisă, de obicei, originea unor cărți profetice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai întâi în Orient și apoi în Occident, sub impulsul Sf. Ambroziu, începe uzanța imnodiei strofico-metrice, de natură populară, cu conținut scripturistic, mesajul vehiculat având ca scop și apărarea ortodoxiei credinței de ideile eretice. Imnul vechi cel mai celebru este Gloria. Ritmica, formularea literară și conținutul teologic i-a determinat pe specialiștii în domeniu să dateze acest imn în prima epocă creștină (secolul II-III). La început, probabil era folosit în cadrul rugăciunii de dimineață; unii exegeți susțin că era parte integrantă din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
IV-lea devine parte din cadrul liturghiei de Crăciun, după cum mărturisește Leon cel Mare (+ 461), iar ulterior intră și în liturghiile in die natali a martirilor și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși. Odată cu formarea ciclului de misă, Gloria va constitui a doua parte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși. Odată cu formarea ciclului de misă, Gloria va constitui a doua parte din cele cinci. Din perioada muzicii polifonice până în zilele noastre, aproape toți compozitorii s-au exersat în domeniul acestei forme. Un alt imn vechi celebru este Te Deum. Prima parte, cea mai veche, este de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Tractus, Aleluia, Ofertoriul și Communio, acestea alcătuind Proprium Missae. Este un repertoriu de o rafinată valoare artistică și de o dificilă execuție, mărturie a rolului tot mai relevant al scholei și al cantorilor specializați în cadrul liturgiei. Celelalte cântece, precum Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus și Agnus Dei, apar în codice mai târzii și vor constitui Ordinarium Missae. Spre deosebire de melodiile precedente, acestea au un stil silabic, sunt mai ușor de executat și par să sugereze o destinație de ansamblu. Propriumul își schimbă atât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a fost Missa pro defunctis (mai târziu, numită misa de Requiem), care cuprindea toate cântecele din Ordinarium (fără Gloria și Credo) și din Proprium, plus secvența Dies Irae. Cea mai veche missa pro defunctis, de care avem cunoștință, aparține lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în secolul al XIV-lea, era o compoziție izoritmică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
uitată (moștenire medievală) nici practica de a face auzită simultan (vechiul motet) două sau mai multe texte diferite și opuse între ele (politextualitatea). Într-una din misele lui Morales, o voce cânta Ave Maria iar celelalte cântau cuvintele din Kyrie, Gloria și Credo... Obrecht introducea [în misă] antifonele de la Crăciun ... Tinctoris introducea fragmente din Te Deum ... Există chiar și motete de-ale lui Festa [Costanzo, considerat fondatorul Școlii romane], Mouton, Josquin Des Pres, Gombert, Loyset, la patru voci, fiecare cântând un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sufocat de amestecul unor polifonii complicate. În zilele noastre - afirma cardinalul Bernardino Cirillo în anul 1549 -, scriitura imitativă a ajuns la un nivel atât de înalt, încât, în timp ce o voce spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de problemele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar o anumită minoritate, mai exigentă, înțelegea prin „stil ecleziastic” un limbaj sobru, sever și a cappella, net opus celui profan. Un exemplu de missa-cantata este faimoasa Gloria în Re major pentru soliști, cor și orchestră (RV 589) de A. Vivaldi (1678-1741), împărțită în 12 numere. Însă exemplul cel mai superb al acestui gen este Misa în Si minor pentru soliști, cor și orchestră (BWV 232) de J.S.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste (afirmarea soliștilor vocali și a instrumentiștilor); înlocuirea textelor liturgice oficiale (precum Gloria sau Pater noster) cu altele neaprobate; cântecul confuz și precipitat al psalmilor; lipsa de atenție a clericilor în timpul rugăciunii și în cor etc. În mod evident, s-au înmulțit și protestele, în special în sinoadele locale și cele ale unor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
s-au oprit și succesorii lui Pius al X-lea. Principiile care stau la baza acestui motu propriu se bazează pe următoarele aspecte teologice: „Muzica sacră, ca parte integrantă a liturgiei solemne, participă la scopul general al acesteia, care este gloria lui Dumnezeu, sanctificarea și edificarea credincioșilor. Ea contribuie la mărirea cadrului și a splendorii ceremoniilor ecleziastice și, așa cum datoria sa principală este de a ornamenta cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
bine înțeles, într-o întreprindere atât de vastă, era peste putință a nu slăbi câteodată. Atâta pot spune că am scris aceste șase volume cu o egală iubire pentru toate timpurile ce se desfășurau înaintea minții mele, atât acele de glorie și măreție, precum și acele de durere și răstriște, și aș fi fericit dacă această carte a neamului românesc ar fi îmbrățișată cu aceeași căldură cu care a fost produsă. Am împărțit întregul curs al vieții poporului nostru in patru perioade
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
anul magistratul districtului adună pe Sciții ce locuiesc în despărțirea lui, toarnă cu ceremonie vin amestecat cu apă într-o cupă și dă de băut la toți cei ce au ucis dușmani în bătălii. Acei ce nu au avut această glorie nu pot gusta din acea băutură și se țin de o parte rușinați; și aceasta e pentru ei cel mai mare semn de dispreț (IV, 66). Sciții observă oarecare ceremonii particulare pentru a se lega mutual prin jurământ. Se toarnă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
decadenței lor, să-și împlinească datoria! Dar și Decebal chiar când năimia ucigași sau trăda credința datorită vorbitorului de pace, ce făcea el alta decât tot împlinirea datoriei ? O datorie poate încă mai sfântă decât acea de a lupta pentru glorie și izbândă, lupta pentru neatârnare. În sufletul său barbar nu știa să facă deosebire între mijloacele permise și cele nepermise; toate îi păreau bune de îndată ce era vorba de mântuirea patriei sale. El avuse prilejul a se convinge că sălbateca vitejie
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dăduse o carte cu întrebări și răspunsuri pe care să le învețe pe dinafară, așa că atunci cînd doctorul McPhedron punea întrebări de genul: „De ce l-a făcut Dumnezeu pe om?“, Thaw putea răspunde: „Dumnezeu l-a făcut pe om întru gloria numelui său și pentru a se bucura de creația lui în veci“. După prima duminică, n-a mai vrut să se ducă, iar taică-său, care era ateu, a zis că nu trebuie dacă nu-i place. De atunci Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cilindri și un aparat. Se duseră cu toții după paravanele din colț și nu se auzi nimic, în afară de niște fraze șuierătoare spuse pe un ton scăzut, care păreau să vină dinspre coridoare. — ... conceputul concepînd în plină concepție... —......Milton cel lipsit de glorie, Cromwell cel fără de prihană...... — De ce lipsit de glorie? De ce fără prihană? — A venit goală. Asta a ajutat-o. Munro veni și se opri la capătul patului, privindu-i cu gravitate. Am aranjat o întîlnire cu lordul Monboddo peste trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
paravanele din colț și nu se auzi nimic, în afară de niște fraze șuierătoare spuse pe un ton scăzut, care păreau să vină dinspre coridoare. — ... conceputul concepînd în plină concepție... —......Milton cel lipsit de glorie, Cromwell cel fără de prihană...... — De ce lipsit de glorie? De ce fără prihană? — A venit goală. Asta a ajutat-o. Munro veni și se opri la capătul patului, privindu-i cu gravitate. Am aranjat o întîlnire cu lordul Monboddo peste trei ore pentru a vă autoriza plecarea din institut. Intenționam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au spus că ar fi periculos de scump să riște să publice o carte atît de mare scrisă de un romancier necunoscut. Dar prima mea căsătorie se destrămase într-o manieră amiabilă, nu aveam nevoie de bani, dar tînjeam după glorie, așa că i-am refuzat. Cartea a doua și a patra au fost scrise umăr la umăr - treceam de la un capitol terminat în prima la un alt capitol în cealaltă, cu un sentiment acut de prăbușire. în 1975 și 1976 luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]