6,001 matches
-
AL LEGILOR UNIVERSALE unde DRAGOSTEA începe și sfârșește o dată cu luceafărul universal al genunilor întrezărite-n brațele CERULUI. OASELE DRAGOSTEI Te-am întâlnit în ploile visului, pășeai în zborul de timp, mi-ai vorbit de inima stelelor și-ai alergat să guști din puterea iubirii. Scările sărăciei te-au mințit și te-au adulmecat în întunericul trist. Locuiam în vraja destrămărilor. Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a dragosteiă Copacii turnului de fildeș își astupaseră trupul și foamea regăsiriloră Albul satanic dezmoștenea tristețea coruptibilă a firescului, când genele iubirii își înseraseră peste vederea simțită de atâta apropiereă Și-n cele din urmă simt putrezirea visului înainte de a gusta din carapacea timpului ce-mi domină în umbra senzorială a necuvintelor Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce s-a prelungit între noapte și zi. Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea sensului când aglomerată de durerile secetei, m-am oprit din drumul cunoașterii pentru a gusta din luna plecată la ardere. Focul pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să-i iubesc acel chip secular prin florile lumii de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe scările grele pe care urcându-le numai o singură clipă nu simt decât marea spărtură a divinului. Oasele mele obosite în atâtea disperări ca niște orbite de nori se descompun, în stăpânul de vieți ce pe furiș încearcă să guste din dorința neînțeleasă a purității. Ochii mei, de atâtea înnoptări, au plecat să caute un freamăt al mărilor unde păsările au aceeași lege a dragostei și-mi astupă dorința, de a nu cerși ajutorul luminii peste vidul de voci, din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dragostei și-mi astupă dorința, de a nu cerși ajutorul luminii peste vidul de voci, din împărăția iluziilor și niciodată himerele n-o să-mi dezmoștenească visul, în care încerc să te caut, pentru cumpăna cuminte a veșniciilor. NINSORILE SUFLETULUI Am gustat din visul înnoptărilor, în care glasurile însingurate și-au suportat umbrele unor timpuri. Am gustat din încăperea spadasinului epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din împărăția iluziilor și niciodată himerele n-o să-mi dezmoștenească visul, în care încerc să te caut, pentru cumpăna cuminte a veșniciilor. NINSORILE SUFLETULUI Am gustat din visul înnoptărilor, în care glasurile însingurate și-au suportat umbrele unor timpuri. Am gustat din încăperea spadasinului epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri alese, unde păianjenii au uitat să mai guste din catifeaua undelor. Nu știu dacă ochii mei vor mai putea îndura sfârșitul înnoptărilor peste acest deluzoriu fruct al existenței unde Eu-l din eu se desparte aproape nevăzut de oasele lui rare în acest oraș al suferințelor... Iubitule, ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfârșitul înnoptărilor peste acest deluzoriu fruct al existenței unde Eu-l din eu se desparte aproape nevăzut de oasele lui rare în acest oraș al suferințelor... Iubitule, ca o vânătoare a început totul. Eu eram singura pradă ce se putea gusta. Nu era un loc prea ferit în acea zăpadă de vise. Numai speranțele obosite și-au îmbrăcat straiele de secole și au pășit alături de trupul tău în gustarea inocentului respirat prin lentilele haosului. Toată această vânătoare a durat foarte mult
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce tălmăcește arderea în noapte Și gustă focul de dureri. Era o liniște prea castă În ziua ninsă de visări. Zăceam întinsă fără zgomot Și camera ca un tablou de dor Cu lungi ispite tălmăcind o toamnă Și mâlurile prea lungite-n sori. El a venit și-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
carte Și-am plâns amarnic la fiece rând Și-n iubirea mea atât de departe Dragostea rămâne o lacrimă-n gând. Din mine s-a născut un infinit Și-o umbră uitată prin șoapte Când nebunii se-ntorc înspre mit Gustând din versurile tălmăcite în noapte. Din mine s-a născut sufletul tăcerii Și timpul în care tu ai lipsit Dansând frenetic prin spumele mării Frumoasă poveste a omului vânt. PE UN PĂMÂNT DE PĂCAT CU TRUPURI DE MORT În anul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. ,,Uff! Buruiana aceasta îmi amintește de ceva..., dar...nu știu ce anume...”, șopti Tudor, îngândurat, deschizând
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ca lumea, așa că ar fi în stare să mănânce orice. Dar se comporta de parcă mâncarea îi plăcea foarte tare. Ceea ce era suficient pentru mine. —E absolut delicios, a zis el demolând, plin de șarm, protestele lui Helen. Ar trebui să guști, Helen. Helen s-a holbat la el. —Eu nu mă ating de chestia asta. Arată revoltător. Tata, mama și Helen se uitau, cu răsuflarea tăiată și chipurile oripilate, la felul în care înfuleca Adam mâncarea. Era clar că așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-l vadă dându-și duhul. Dar când, după vreo cinci minute, Adam era încă în viață și nu se rostogolea pe podea, ca o victimă a familiei Borgia, urlând să fie cruțat de chinuri, tata s-a aventurat să guste din mâncare. Ei, mi-ar plăcea să vă spun că, unul câte unul, toți membrii familiei au luat în mână câte-o furculiță și, în ciuda prejudecăților inițiale, au fost cuceriți de mâncarea mea sofisticată. Că ne-am îmbrățișat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ani aici, deși mult mai ușor mi-ar fi să mă prefac handicapat, am Înclinații genetice. Am vizitat, la Dendermonde, un așezămînt de recuperare a handicapaților. Viețuiesc În apartamente mari, luxoase, au aparate stereo, televizoare color, mănîncă foarte bine, am gustat și eu, m-am enervat, fac zilnic plimbări cu autocarul, și cei mai neajutorați sînt spălați cu ajutorul ultimei achiziții a doctorului Malbrin, directorul, o impresionantă mașinărie adusă din Anglia cu telecomandă care Îi ia după ce sînt fixați În niște chingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poleială. — Ții cu tot dinadinsul să-mi strici cheful. Mi-am pus În gînd să-mi fac de cap, așa că nu-ncerca să mă domolești. Fata Îl provoca. Jack se Împiedică, iar Karen lunecă Încet spre sărut. Se tatonară, se gustară, se traseră Înapoi În aceeași clipă... Jack se desprinse, amețit, din Îmbrățișare. Karen nu-și retrase imediat mîinile — Vecinii Încă nu s-au Întors din concediu. Am putea să mergem să dăm de mîncare la pisici. Da... sigur. — Îmi aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acea seară era Însoțit de Lynette Brown, de optsprezece anișori, o Încîntătoare brunetă, avînd deja la activ două arestări pentru posesie de marijuana. Lynette i-a spus corespondentului nostru secret: „Lu’ Bill Îi place coloarea neagră. Zice că « După ce ai gustat dintr-o negresă, nu te mai saturi». Se dă-n vînt după jazz și-i place să petreacă pe Îndelete. Și zici că-i Însurat, ai? Chiar e procoror dă district?“ Păi chiar e, scumpete! Dar cît timp o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
femeie singură și tristă, pe care Își dorea să o iubească pînă la moarte. Femeia Îi susținu lentoarea cu sărutările și mîngîierile ei. Bud nu se putu abține să se gîndească la o eventuală prefăcătorie, așa că se grăbi să o guste, ca să fie sigur. Lynn gemu. Îi luă mîinile și i le puse pe sînii ei, stabilind un ritm pentru degetele lui. Bud ținu cont de sugestiile femeii și Îi plăcu să o vadă icnind și avînd orgasm după orgasm, declanșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe astalt, ca o sfâșiere interminabilă de hârtie. Îi zâmbea, dar nu se simțea bine, însă nu i-a spus asta, pentru că nu se simțea într-atât de rău pe cât îi fusese în timpul nopții. Se vedea cum va fi arătat: gustând o vreme din bunătățile rânduite pe platouri mari și înghițind pahare de vin și durerea aceea de pântecee înțepându-l încet, apoi explodând în interiorul lui, încât abia își stăpânea grimasa, iar mai târziu, obligându-l să se retragă în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acțiune, care uneori ia forma moralității dezordonate. Închis în el din principii morale? Nu, este posibil să fi fost la început, să fi avut tendința mai degrabă, ce fusese de multă vreme depășită. Se afla deja la extrema cealaltă, donjuanescă, gustând parfumul și imediat părăsind floarea care se arăta mult prea grabnic ofilită și incapabilă să-l rețină ori chiar nedoritoare să-l rețină. Dar mai ales în extrema aceasta deznădejdea îi tulbura adâncurile sufletești. S-ar putea spune că trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Te împiedici de ele? Sigur că mă împiedic de ele, fir-ar să fie! Să nu le mai văd când mă întorc, ai înțeles? — O să le iau, dacă ești pusă pe scandal. — Mulțumesc pentru ceai, spuse Roddy, care nici nu gustase din el. Se pare că în sfârșit plecăm. Frumos sacou! spuse Darren când Roddy se strecură pe lângă el în ușa bucătăriei. Pare a fi de la Next sau așa ceva, nu? Sacoul sport din in crem fusese făcut de comandă și costase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
seama că sunt acolo. — Bună, am spus. N-am știut ce să-ți aduc, așa că ți-am cumpărat niște struguri. Nu sunt foarte original. Își scoase masca și zâmbi. Buzele i se învinețeau ușor. N-au semințe, am adăugat. — O să gust câteva boabe mai târziu. I-am luat mâna, era ca de gheață, și am așteptat să respire prin mască. — Mă vor muta, spuse Fiona. Într-un alt salon. — Cum adică? am întrebat. — La terapie intensivă, a spus. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dintr-un cunoscut lanț de fast food. Se chema Nantucket Fried Chicken. Cred că eu am primit cafeaua, spuse doctor Gillam, după ce sorbi din ceașca ei de hârtie. Am schimbat băuturile. — Nu, ăsta ar putea fi ceaiul, am spus eu, gustându-l nedumerit. Dar n-am mai schimbat băuturile. N-avea rost. Ați trecut printr-un calvar ieri-noapte, începu ea după câteva momente de gândire. Ca să spunem adevărul, este inacceptabil să treceți prin așa ceva. Dar din păcate nu-mi pot cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
consilier la asociația Weight Watchers. Sau vreun redactor de modă. — Așa deci. Nu multă lume cumpără supă În ziua de azi, a zis ea cu glas domol În timp ce tasta cifrele la casa de marcat. — Mda, probabil că nu multă lume gustă Supă - cremă de moluște New England, am murmurat eu În timp ce Îmi treceam cardul de debit prin aparat și Îmi doream ca mâinile ei să se miște mai repede, cât mai repede. S-a oprit din treabă și și-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
CURĂȚENIE/ AM NEVOIE DE MÎNCARE, primea un Caramel Macchiato. Am aflat curând după aceea că o cheamă Theresa și i-am cumpărat la Început o cafea latte, ca a Mirandei. Îmi mulțumea Întotdeauna, dar nu făcea nici un gest să o guste cât era caldă. Când am Întrebat-o, Într-un sfârșit, dacă ar prefera să nu Îi mai aduc cafea, a scuturat cu putere din cap și a murmurat că nu vrea să pară mofturoasă, dar că ei Îi place de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am adus și eu câte ceva, așa că se pare că avem destul. Și, ca să vezi, iată-i pe tatăl și pe prietenul meu stând unul lângă altul pe pat - fără urmă de stinghereală - și luând Împreună un mic dejun ultramatinal. Am gustat și eu din ambele pungi și m-am gândit ce plăcut va fi să locuiesc din nou Împreună cu Lily. Terminasem deja de un an facultatea. Încercam să stăm de vorbă măcar o dată pe zi, dar tot aveam impresia că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]