5,257 matches
-
fi Hawking, în momentul dispariției pămîntului odată cu universul din care face parte, în acea gaură neagră, în care sunt păstrate toate informațiile posibile despre viață, de unde ar putea reveni, așa cum a mai făcut-o, probabil, de nenumărate ori până acum. Habar n-am. Nici nu-mi pun problema atât de acut, așa cum fac cu disperare unii sau alții. Eu cred că omenirea va dispărea atunci când va dori Dumnezeu. Nu pot da, în acest sens, nici un sfat. Decât să le transmit semenilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care ar putea fi interpretat ca o meditație fără sfârșit la tema propusă.) Am fost și eu, cu ceva vreme în urmă, la Stockholm, chiar în clădirea Primăriei, locul în care se acordă premiile Nobel, prin tradiție. Primarul, gazda noastră, habar nu avea că nici un român nu luase premiul Nobel, pentru "ceva". Măcar pentru inventarea mersului pe jos...! Ce ar însemna un premiu Nobel pentru un autor român, în acest moment? (Fără răspuns. Doar o mișcare hotărâtă a capului, ceva între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în când întâlnesc și "ne-oameni". Unii dintre ei sunt români. Dacă ai fi rămas în România, care crezi că ar fi fost parcursul tău literar? Sau poate că nu ai fi făcut literatură? Dacă aș fi rămas în România, habar nu am cum m-aș fi dezvoltat ca natură umană sau profesional. S-ar putea să fi ajuns la vreun spital de nebuni, sau în vreo închisoare, s-ar putea să fi fost "alcoholizat" și dezorientat în toate direcțiile, traversând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în monotonia vieții din preajma Raiului unde și-a stabilit rezidența. Cam asta face Luca Pițu cu firul limbii române, de o samă de ani, tot vrea să o facă dreaptă în spirit și o face tot mai ondulată în formă. Habar n-am dacă el are miza personajului pomenit la început, ceea ce e sigur e că "diavoleasca lucrare" la care e înhămat Luca Pițu a sedus destule suflete și minți cât să paveze cu ele calea tot mai largă spre confuzia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tribunale! Au scăpat de procese Daniel Corbu și Liviu Antonesei, justițiabili pe cinste, și o să ne împiedicăm de o "matriță mentală"?! Ultimii trei ani au fost, în ordine, "Anul Eminescu", "Anul Brâncuși", "Anul Caragiale". Ce "an" crezi că va urma? Habar n-am. (Și totuși, când spun asta, mă gândesc la o sugestie a Monstrului din Găgești, ce propunea cândva, înainte de Regimul Zoe-Petre-Constantinescian, ca anul următor să se cheme "An Internațional de Luptă împotriva lui Brucan". De ce? Pentru că, la toate recepțiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
1990 sunt un "creator capitalist" care nu câștigă nimic, fapt pentru care îmi este "rușine" să nu completez, măcar o dată la doi ani, " Fișa 200" pentru Administrația Financiară Locală. Cred doar în promoția/ promoțiile de la supermarket-uri. Cât despre generații, habar nu am. Laurențiu Ulici a încercat, s-a străduit să impună o clasificare de gen. Lumea i-a sărit în cap. Așa că fiecare cu prisaca lui (pe la voi), cu grădina lui (pe la noi). Valoarea este a individului și nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
odată, mi-a arătat Păunescu o astfel de hârtie, care îi venise de la Cornel Burtică, șeful Propagadei din Republica Socialistă România, și m-a întrebat uimit: "Mă, tu cine ești, de ai dușmani atât de mulți și puternici?" Și eu habar nu aveam pe atunci cine eram!), nu aveam voie să apar la televiziune decât cu acel cântec antirăzboinic, Lumea de mâine (intrat pe albumul triplu al Cenaclului Flacăra ). O serie de emisiuni filmate în Maramureș și îmi amintesc de una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un moment dat, ne ducem la Petre Roman... nu mai vedeam... ne-am dus cu un material trăsnet, cu liderul de sindicat și Petre Roman ne-a dat, timp de șase luni de zile, la Nicolina. I-am explicat - el habar n-avea cine-i Nicolina - I-am spus: «- Dom’ prim-ministru, eu nu vă spun ca să vă intimidez, da' Nicolina și Ceaușescu avea frică de ea, nu vă spun ca să vă fie frică și dumneavoastră.» [râde] O început să râdă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
alte subiecte și am terminat, ne-o dat proiect, la proiect am primit 10. Proiectul se scria de mână, deci, tu personal dădeai semnătură cum am dat eu aicea, dacă l-ai scris tu, nu cum o fac ei acuma: habar n-au de unde iau proiectele, trec ca gâștele prin apă și nu se udă deloc [râde]... I. A.: - Plagiază. Ș. B.: - Da, da, da ! Luam tema, tu făceai totul și tu îl scriai. Se cerea ca noi, fiind ingineri, se
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la școala de ofițeri în rezervă, la Radna, inginer tancuri și auto... după care, directorul care-o fost, care nu știa de noi - culmea, noi am avut contract cu Nicolina -, deci, contract-contract, cum se face acuma. După ce terminam facultatea, eu habar n-aveam de contractul ăla, l-am pus pe-acasă, prin dulap, l-am găsit întâmplător. După ce terminam facultatea, eram obligat să lucrez înapoi 5 ani de zile, că am uitat să spun, am fost ultima promoție cu bursă de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de sindicat. Ca ciupercile după ploaie. Dom'le, vă dau cuvântul meu, mă forfeca, cum toci varza. Dimineață, azi erau niște lideri de sindicat, a doua zi se schimbau, îi întreba pe ăia: „- Băi, ce-ați obținut de la director ?”. Noi habar n-aveam ce-i ăla sindicat, cu ce se mănâncă, ce trebuie să spună la sindicat, ce trebuie să negociez cu sindicatele, cu nu știu ce... a doua zi veneau alții. „- Măi - zic - da' voi vă schimbați liderii de..., ca țiganii, caii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
un moment dat, ne ducem la Petre Roman... nu mai vedeam... ne-am dus cu un material trăsnet, cu liderul de sindicat, și Petre Roman ne-a dat, timp de șase luni de zile, la Nicolina, i-am explicat - el habar n-avea cine-i Nicolina - I-am spus: „- Dom’ Prim-Ministru, eu nu vă spun ca să vă intimidez, da’ de Nicolina și Ceaușescu avea frică de ea, nu vă spun ca să vă fie frică și dumneavoastră.” [râde] O început să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Dacă vreți să vă spun ș-am aflat de-abia când o cedat Ceaușescu, atunci, în ’89, traducătorul care-l aveam cu... rușii, care făceau recepția la boghiuri, mama lui era din Moscova, el o terminat facultatea tot la Moscova - habar n-aveam c-o terminat-o la Moscova -. Era traducător ăla, și era și informator. Iar șeful de la delegația rusă, care stătea acolo, la colț, unde vine și stătea acolo, era KGB-ist. La 12 s-a întâmplat că Ceaușescu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am nici o vină ! Mie mi s-o cerut să dau niște oameni. Da’ nu mi s-o cerut să dau și unu’ care să-i conducă pe oamenii ăia. Că nu duc muncitorii de-acolo și ei dau unu' care habar n-are, nici cum îl cheamă, de unde este - zic - cred c-așa s-a făcut acuma. Ați trimis oameni din secții ș-ați pus un șef de la birou, de undeva, de-acolo... ăla ce l-o interesat ?!” Băi, erau ceilalți
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
afară. Când a fost în RDG, eu am plecat în RDG, la Teltomat, așa, când a fost la Moscova, eu am plecat la Moscova, când a fost în Irak, eu am plecat. Băi, ce sfinți ai tu pe-aici ? Eu habar n-aveam, n-aveam nici un sfânt, n-aveam nimic. Ce aveau ei despre mine, nu știu. Deci, am făcut treabă, nu se poate spune, da’ am avut și un colectiv extraordinar. Păi, cu personal de la Nicolina s-a construit Metalurgica
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cred că are nimeni curaju’ să-mi spună mie că pensia n-o merit. Cât am făcut eu, nu fac nici un sfert din sfert, ce răspundere, nu știu ce... Acum, eu n-am nimic cu directori de-acuma, da' ăștia sunt; unii habar n-au pe ce lume trăiesc. Pentru ca să-i ceri la un om - eu când ceream la cineva, ceva, eu îmi puneam următoare întrebare: băi, eu dacă-i pun, pot să fac, ca să-i cer și lui ? Că, dacă eu nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu palmele la vedere. - Ce bani? Despre ce vorbești? - Știi al dracului de bine despre ce vorbesc! Erai cu mîna la mine-n buzunar. Roy a-ntins mîinile din nou, cu un aer surprins și indignat. - Hei, despre ce vorbești? Habar n-am de banii tăi. - Te-am văzut pe linia asta-n fiecare seară. Ăsta e traseul tău obișnuit. S-a-ntors și a arătat spre mine. - Și acesta de-acolo e partenerul tău. Deci Îmi dați mălaiu’? - Ce mălai? - OK. Stați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe banchetă, mă simțeam ca și cum m-aș fi redus treptat la o grămadă de oase. Am stat la secția 3 vreo trei ore și apoi garda ne-a urcat Într-o dubă și ne-a dus la Închisoarea din Parish. Habar n-am din ce motiv. Tipul cu pipa ne-a luat de la Parish și ne-a dus la biroul federal. Un funcționar fără chip, Între două vîrste, mi-a spus că e șeful biroului din New Orleans. Voiam să dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
tre’ să te-oprești din băut. Zice că mai bine te-ntorci la aialaltă decît să bei așa. Doctorul a dat din cap. Îl auzeam pe Ike pe hol făcîndu-l de o rețetă pentru morfină. - Ike, cred că doctoru’ ăsta habar n-are. Vreau să faci așa: du-te la prietenu’ meu Rollins - Îți scriu adresa - și spune-i să-mi trimită un doctor ca lumea. Tre’ să știe el unul, fiindcă soția lui a fost bolnavă. - Bine, bine, a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mackensen, adusă aici ca să trăiască mai bine decât în Germania. A doua zi după sosirea lor, d. Tzigara veni la Societatea Cultura și ceru d-nei Crivăț să scoată argintăria lui Ionel pentru domnul maior și familia. D-na Crivăț nici habar nu avea unde se afla argintăria, protestă cu sinceritate că nu o are și că a luat-o Ionel. Insistența d -lui Tzigara merge până la amenințări jumătate glumețe, jumătate serioase că va fi dusă în Bulgaria. „Știți că d. Brătianu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
altul, și până a nu-și încărca pușca din nou, i-a ieșit un al treilea urs, ș-atunci a aruncat pușca jos și a luat-o la sănătoasa. Da' bine, acolo mă îndemni tu, unde e izvor de urși? Habar să n-ai. Ești cu Codreanu, adaose el cu un aer protector. Și cine mai merge? Apoi suntem șase, într-ales, toți buni de picior și meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este o vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
numaidecât că vulpea a fost bearcă 137, asta n-o pot face nici în ruptul capului, măcar de m-ați duce la spânzurătoare. Un strașnic hohot de râs peste care domnea, se înțelege, râsul lui Codreanu, întâmpină vorbele mele. Dânșii habar n-aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui Odobescu. Dar culmea nu-i aici. Catrințaș, care ședea în picioare și ne asculta cu mâna la gură, avea în fața lui un aer de reculegere, de nedomerire, parcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rezidență", pretinzând că era ,,greșită" o formulare imposibilă pentru orice organ politic unde statul de drept era suprem. Pare clar faptul că cei care au întocmit Constituția, care dădea dreptul la rezidență în Hong Kong odraslelor ilegitime ale cetățenilor din Hong Kong, habar nu aveau de numărul potențialilor solicitanți domiciliați în RPC implicați sau cât de litigioase puteau fi disputele privind statutul. Din perspectiva Hong Kongului, sosirea a până la două milioane de imigranți într-o regiune cu o populație doar puțin peste 6 milioane
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ca după o vădită îngrijorare și s-au grăbit să ne spună „o să vedeți că prima ieșire a fost mai grea, deacum nu veți mai avea probleme cu deplasările în străinătate”. La care eu mi-am zis în sinea mea: „habar n-aveți voi câtă dreptate aveți”. Austria a fost mai grozavă ca Ungaria, peste tot curat, case frumos întreținute, cu flori la ferestre, multă lumină și o mulțime de panouri cu reclame și fotografii enorme, colorate, frumos executate. Ajunși în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
e ceea ce vreau io să aud. De fapt, cred că niciodată nu m-am priceput prea bine la oameni. Întrebarea e cum de pot reda atunci limbaje. Cum aud e problematic. În afară de problemele de auz, am fost mereu capiu, zănatec, habar n-am cum reușesc să scriu. V-am mai zis și o să mai repet. Nu e senilitate, ci consecvență. Urmărirea cu încrâncenare de Javert a unei idei. Mă rog, în aceeași seară, Danny de Vito s-a apucat să povestească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]