KorAP: Find »[drukola/base=ilegal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...192 193 194 ...654 >

16,334 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

Serbia, România). Nemulțumirile sociale au adus în prim plan curentele extremiste, care s-au făcut simțite în întreaga Europă. În Rusia, la sfârșitul anului 1917, puterea a fost preluată de mișcarea bolșevică, o grupare radicală de stânga. Având experiența activității ilegale și profitând de situația grea a maselor populare, această mișcare a declanșat, încă din timpul războiului, o propagandă agresivă care a avut succes. Mai întâi, țarul Nicolae al II-lea a abdicat (februarie 1917), puterea revenind lui Aleksandr Kerenski, iar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
se ocupa cu procurarea de informații politico-militare, agenții recrutați din Cadrilater fiind dirijați să acționeze pentru a forma rețele informative pe întreg teritoriul românesc (o astfel de organizație a fost descoperită în 1932 la Poșta Centrală din București). Deși oficial ilegală în Bulgaria, D.R.O. beneficia de o largă toleranță, fiind acceptată „chiar prezența unor experți tehnici sovietici în materie de informațiuni, care dirijează acest aparat informativ”, după cum au constatat agenții români. De asemenea, D.R.O. s-a angajat să comită

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a crescut simțitor, mai ales în județele Neamț, Iași, Botoșani și Dorohoi. Social-democrații, existenți numai la Iași, s-au remarcat prin campanii electorale sau sociale agresive. Comuniștii, conducătorii sindicatelor din Iași, își dezvoltau baza socială prin educarea muncitorilor în activitatea ilegală, în conformitate cu tactica Comitetului Central al Partidului Comunist. Grupe și nuclee comuniste au fost descoperite la Focșani, Bârlad, Piatra-Neamț, Vaslui, Huși și Tecuci. Prin apariția ziarului „Dezrobirea” și diferite acțiuni de revenire în legalitate, comuniștii au avut în intenție organizarea maselor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
conducătorilor față de problemele funcționarilor, cu consecințele de rigoare în procesul fluctuației de personal Cele mai frecvente infracțiuni care au pus în primejdie libertatea, proprietatea și siguranța statului au fost: furturi, escrocherii, abuz de încredere, falsuri, delapidări, trafic de influență, port ilegal de uniformă, răspândire de manifeste „incendiare” și răspândirea de zvonuri tendențioase. Încălcarea legii la diferite legi, regulamente și ordonanțe administrative a fost constatată în următoarele domenii: controlul străinilor, circulație, repausul duminical, monopolul alcoolului și regulamentul de construcții și alinieri. Factorii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
supraveghere și culegere de informații „cu personal redus, nepregătit și mijloace insuficiente” nu putea conduce la rezultate pozitive. O acțiune informativă reușită implică „sacrificii materiale”, în scopul de a putea recruta informatori „prețioși” din toate straturile sociale și din organizațiile ilegale urmărite. Acest lucru a fost realizat, într-o oarecare măsură, doar în Capitală, însă la nivel național acțiunea informativă nu a corespuns „în totul” necesităților D.G.P. Un alt motiv de nemulțumire al polițiștilor a fost abrogarea art. 87 și art.

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
scrutinurilor electorale, fapt care periclita ordinea și siguranța statului român. Propaganda s-a efectuat inclusiv în rândurile militarilor, prin manifeste, în școli și universități, peste tot unde existau focare de nemulțumire, profitând de efectele crizei economice. Presa comunistă, legală sau ilegală, „nu contenește” a ataca instituțiile statului în termenii cei mai violenți, iar susținătorii și simpatizanții au purtat la manifestări toate însemnele de stânga (insigne, pancarte, steaguri etc.). Agitații zgomotoase au fost organizate în fața tribunalelor care au judecat membrii de partid

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
croați, macedoneni și comuniști) sau a celor care vin fără oprire din Cehoslovacia, prin Austria și Ungaria, direct în România. De asemenea, măsuri sporite de pază au fost luate la granița de sud, îndeosebi pe „canalurile clandestine” utilizate pentru trecerea ilegală a frontierei de membri D.R.O., V.D.R.O., comuniștii bulgari și români. În cadrul corespondenței cu autoritățile din Iugoslavia și Cehoslovacia, aceștia au trimis omologilor români, la 26 mai 1936, semnalmente, fotografii și alte date de identificare cunoscute ale unor teroriști

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Secret de Informații, care au monitorizat activitățile organizațiilor politice de dreapta și de stânga pentru „aflarea intențiunilor” și a lua, la nevoie, măsuri preventive. Orice tentativă de răspândire a unor materiale subversive sau de incitare la o manifestație spontană și ilegală trebuia „imediat și energic” reprimată. În afara personalului polițienesc și de siguranță, pentru asigurarea ordinii publice la manifestare au fost mobilizați 500 de gardieni publici și 1050 de jandarmi. Serviciul Secret a început ascensiunea și pe această latură informativă/ contrainformativă, în detrimentul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
informative au fost reduse la două și anume: 1. mișcarea comunistă. 2. acțiunile politice, în afară de Partidul Națiunii. Recrutarea de informatori trebuia efectuată cu condiția ca aceștia să facă parte „cel puțin” dintr-un nucleu comunist sau dintr-o formațiune politică ilegală. Secundar, organele informative nu au neglijat nici alte aspecte sau fenomene sociale, cum ar fi problema studențească, cea muncitorească, proliferarea sectelor religioase, starea de spirit a minorităților, care trebuiau cunoscute, studiate și valorificate. Informațiile furnizate de personalul acoperit aflat pe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iar șefii profesionali să facă dovada unor măsuri pedagogice și didactice. Un alt subiect interesant a fost și relația agentului/ofițerului de informații cu elementele umane recrutate. Informatorului nu trebuia să i se ceară generalități, dar nici compoziția întregii organizații ilegale sau subversive, pentru a nu expune ofițerul la ceea ce acesta nu cunoștea. Ofițerilor de informații li s-a recomandat să cunoască nomenclatura organizației respective și astfel îl va convinge pe informator că are și alte posibilități de verificare a datelor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de Informații, bazat pe două structuri convergente: 1. Aparatul Direcției Poliției de Siguranță, pregătit, îndrumat în întărit „la maximum” pentru a lucra eficient și a da randamentul scontat. 2. Aparatul informativ acoperit, care să penetreze prin infiltrare „în intimitatea” organizațiilor ilegale specializate în tulburarea ordinii și siguranței statului. Având în vedere rezultatele pozitive obținute de Corpul Detectivilor, s-a decis înființarea unor asemenea secțiuni la toate inspectoratele de poliție și siguranță din țară, care să-și extindă rețeaua informativă prin recrutarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
statul român și a ajuta, la un moment propice, trupele ungare să pătrundă în Transilvania. Au fost arestați 200 membri în toată Transilvania și a fost confiscat un bogat material militar (arme, muniții, explozibil etc.). Ca și la structurile comuniste ilegale, organizația a fost alcătuită pe principiul celulelor, fiecare membru „avea obligația” de a recruta alți trei membri, al căror nume nu era cunoscut decât de șeful de celulă. Cei arestați de organele de Poliție au fost înaintați închisorii militare din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
același lucru a fost valabil și în cazul lui Iuliu Maniu. Liderul P.N.Ț. și-a expus „față de intimii săi” punctele de vedere asupra situației internaționale, care, în mare parte, au fost contrazise de evenimentele ulterioare. O escrocherie cu emigrări ilegale de evrei din Budapesta și Bratislava către Palestina, via România și Bulgaria, a fost descoperită în Ungaria. Autorul principal a fost avocatul Elemer Szilard care „a amăgit” un grup de evrei unguri că îi va duce în Palestina, iar după ce

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
alcătuite din Gărzile Naționale F.R.N., posturile de jandarmi și unitățile de premilitari. Aceste gărzi aveau misiunea de a neutraliza elementele subversive care ar fi apărut în zona de reședință care puteau influența starea de spirit a populației sau întreprinde acte ilegale. Începând cu al doilea trimestru al anului 1940, în urma unor înțelegeri cu Marele Stat Major și Corpul de Jandarmi, Gărzile Naționale au primit arme, care au fost destinate doar unora dintre membri și numai în anumite condiții. Numărul celor nominalizați

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
să părăsească scena politică. Conflictul latent a izbucnit în ianuarie 1941 și s-a încheiat cu victoria generalului Antonescu. Începând de acum, legionarii se vor afla în vizorul serviciilor de informații/contrainformații în vederea arestării și judecării celor vinovați de acțiuni ilegale, abuzuri, crime etc., a cunoașterii anticipative a diferitelor acțiuni politice și a neutralizării unor atacuri la adresa Conducătorului Statului. Liderii legionari care au reușit să fugă din România au fost primiți în Germania, unde au fost păstrați ca o eventuală rezervă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1940, prin care li s-a atras atenția că legionarii nu au dreptul să execute operații polițienești în afara cadrului legal. Adresa nr. 71.716/5 octombrie 1940 către Poliția legionară a prevăzut trecerea la sancțiuni în cazul inițierii unor măsuri ilegale. În noile condiții și cu concursul lui Ghica, aparatul D.G.P. a fost „inundat de legionari”, fapt care a stimulat activitatea infracțională. La P.P.C., legionarii au impus la conducere pe general (r) Constantin Dona (18 septembrie-5 octombrie 1940), colonel (r) Ștefan

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
mod precis” a sarcinilor specifice fiecărei structuri adiacente. Serviciul Jandarmeriei avea încadrați un număr de 150 agenți acoperiți, recrutați dintre subofițeri și organizați în echipe sau grupe, la care se adăugau agenții rezidenți, angajați din rândul populației și al organizațiilor ilegale/ subversive supravegheate. Necesitățile instituției au avut în vedere ca numărul de agenți jandarmi să fie ridicat până la 220, aceasta fiind cifra propusă pentru acoperirea obiectivelor informative. Pentru o mai bună conspirare, conducerea I.G.J. a majorat sumele necesare pentru cheltuielile aferente

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fărâmițarea bisericii strămoșești în diferite credințe rătăcite”. Ca fapt divers, la data întocmirii materialului, în România funcționau trei secte permise (Baptiștii, Adventiștii de Ziua a 7-a și Creștinii după Evanghelie) și alte 12, care își desfășurau activitatea în mod ilegal ( Studenții în Biblie, Martorii lui Iehova, Penticostalii, Nazareninenii, Adventiștii reformiști, Secerători, Inochentiști, Stiliști, Lipoveni, Tudoriști, Molocani și Bezopopoviți). Ordinul de Informații nr. 124 emis de Serviciul Jandarmeriei la 2 septembrie 1941 a prezentat constatările efectuate în Basarabia, Transnistria și Ucraina

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
O mențiune specială a atenționat că autorităților de colaborare și superioare exterioare nu li se vor comunica decât informațiile verificate, pentru a se evita dezinformarea. În zonele eliberate de armatele româno-germane a început a fi utilizată un tip de acțiune ilegală - contrabanda cu evrei, activitate în care au fost implicați atât militari români, cât și germani. Inspectoratul de Jandarmi Chișinău a semnalat că militari germani din SS, Secția Moghilău, fac transporturi de evrei contra a 50-60.000 lei (10.000 arvună

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la 13 noiembrie 1943, la Piatra-Neamț, s-a descoperit la Bruno Grunșpan, elev în clasa a 8-a la Liceul evreiesc, o mașină de scris și materiale de propagandă comuniste, iar la V. Bucovschi a fost capturată o presă tipografică ilegală. În urma cercetărilor efectuate de structurile informative locale, la Iași este arestat grupul comunist condus de Iancu Leizer, condamnat în contumacie la 25 de ani muncă silnică, compus din Roza David, Cecilia Marcovici, Haim Rozner, M. Surugiu, și Gheorghe Surugiu. La

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a acestui flagel. Alte măsuri de combatere a mișcării comuniste, împreună cu organele D.G.P. și I.G.J., au fost prezentate prin Ordinul nr. 211.153/18 iunie 1941, aceasta fiind considerată o coloană a cincea „pe teatrul de est”. Anihilarea acestei organizații ilegale se dovedea obligatorie pentru „a nu fi surprinși” de acte de anarhie, terorism și sabotaj sau de a încerca declanșarea unui război civil în spatele unităților militare. Noile instrucțiuni propagandistice ale P.C.R. au fost cunoscute de Secția a II-a, iar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
partide și organizații politice; orice difuzare de material propagandistic, identificându-se colportorii și comentatorii; instrucțiunile trimise de la centru către grupurile din teritoriu; militarii (ofițeri și generali) activi și de rezervă care intrau în legături cu oamenii politici; afacerile și combinațiile ilegale în care erau implicați oamenii politici. Prin urmare, autoritățile nu erau dispuse la nici un fel de compromis, urmând să sancționeze orice fel de abatere de la cadrul legal, poate și la măsuri mai active, de contrapropagandă, în sens de compromitere a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
informațiilor; 3. centralizarea și exploatarea informațiilor. Pentru un randament maxim, s-a cerut funcționarilor de siguranță „să se identifice perfect” cu problemele urmărite, adică să fie la curent cu istoricul problemei, cu tendințele actuale, cu mijloacele de acțiune legale și ilegale. Căutarea și culegerea datelor de interes erau efectuate pe baza planului specific, care conținea câteva noțiuni elementare. Planul general de informații „înglobează problemele ce interesează activitatea informativă” de pe întreg teritoriul național. Fiecare unitate de poliție își stabilea problemele și prioritățile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
datelor s-a efectuat la polițiile de reședință și la inspectoratele regionale. În fiecare dimineață, până la ora 9, inspectoratele raportau telefonic la D.G.P. un buletin informativ cu evenimentele petrecute în ultimele 24 ore. Datele care conduceau la descoperiri de organizații ilegale se exploatau „pe bază de discretă investigație, supraveghere și filaj”, în vederea identificării membrilor și a aprofundării cercetărilor ulterioare. La data respectivă, D.P.S. a avut în preocupare mai multe problematici, după cum urmează: 1. Acțiunea legionaro-hitleristă, reprezentată de „echipe teroriste”, formate din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
săvârșit unele greșeli ce s-au răsfrânt atât asupra regimului cât și, mai ales, asupra organizațiilor proprii”, acestea conducând la o pierdere de popularitate. Printre greșeli s-au numărat imixtiunile în atribuțiile organelor de stat, procurarea de fonduri prin mijloace ilegale și acțiunile provocatoare din timpul campaniei electorale, care au dovedit că partidul este „lipsit de elemente bine pregătite”, iar cele existente, în mare parte, sunt generatoare de conflicte și erodează conștiința unității de partid. A.1.b. Corpul Detectivilor, structura

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]