5,812 matches
-
considerat decanul corpului diplomatic, dar sub pretextul că Împăratul se intitula Maiestate Apostolică, reprezentantul Italiei uzurpatoare a Romei nu recunoștea decanatul Trimisului Papei, astfel încît fiecare demers al acestuia în numele corpului diplomatic era dublat de acela făcut aparte de către italian, imitat de turc. Nici un moment Curtea Austriei nu a părut preocupată de reglarea acestei anomalii. În schimb, protocolul imperial se străduia să diminueze, prin mici măsuri succesive, situația diplomaților în raport cu elementul indigen, ajungîndu-se, în această direcție, cu puțin înainte de război, pînă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se repeziră spre Constantinopol pentru a răsturna guvernul. De la succesul Junilor Turci, virusul politicienilor pătrunsese adînc în rîndurile armatei otomane. O altă cauză a slăbirii acesteia era neînțelegerea dintre ofițerii ieșiți din școala franceză și cei care primiseră instrucție germană, imitînd rivalitatea dintre Mahmud Șefket și Nazim Pașa, care a și fost destituit după Lule Burgas. ...Pe toată durata pregătirilor și a intrării în război, se înțelege că guvernul bulgar, neputînd fi sigur de victorie, era foarte grijuliu să dețină cît
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să se ridice în picioare. La început, cu timiditate și uitându-se în jur, să vadă dacă și alții le urmează exemplul; apoi, cu oarecare grăbire. Cei din primele rânduri s-au sculat cu toții, mai repede decât ceilalți. I-au imitat și alții, din celelalte șiruri. Odată în picioare, unii ridicau brațul, stâng sau drept: și eu! și eu! Încetul cu încetul, toată sala ne-am ridicat în picioare. Puterea exemplului! N-a rămas nimeni pe scaun. Poate că unii s-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lor grasă și bogată, pentru Franța în care Le Pen a făcut un scor aproape la fel de ridicat ca și reprezentantul extremei drepte românești, fostul măscărici și versificator de la curtea lui Ceaușescu... — Înseamnă, în cazul de față, că francezii i-au imitat pe români! — Mda... Cam așa vine! — Așa că poți să spui fără teamă și fără mustrări de conștiință cu cine ai votat. — Spun, de ce să nu spun! Am votat cu verzii - mai precis, pentru candidatul acestui partid ecologist, Noël Mamère. De când
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Dimov (ziceam eu: precum maimuța din om!) și pe unul - acum văd! - dintre cei mai originali poeți ai aceleiași generații nici măcar nu-l citesc... Mai mult, într-o emisiune TV și-apoi în ziar, îi fac morală că-și permite, imitându-l pe Cărtărescu, să afirme că valoarea literară e impusă de piață, fără să-mi dau seama că de fapt era ironic, se juca, mai mult: era în plină farsă, la televizor ca și pe terasă. Oare goarna m-a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nu s-ar mai fi numit disidență. Ar fi fost revoluție în toată regula! — Ca în decembrie ’89... Nu-l contrazic, dar mă pufnește râsul. — În al doilea rând, Goma a fost ceea ce se cheamă un idealist. Chiar dacă l-a imitat pe Soljenițîn, să zicem, chiar dacă totul a fost calculat și și-a dat seama că doar scandalul politic îl poate propulsa ca scriitor, mai ales că ceilalți nu aveau curajul necesar, ei bine, tot un idealist a fost: a crezut
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
provoacă, până acolo încât se pot confunda cu realitatea (aici termenul întâlnește semnificația "dublului", kolossós, obiect material). Formele-impresie provoacă în ochii receptorului apariția imaginilor verosimile (eìkōnes), asemănătoare realităților ale căror învelișuri de altfel sunt și pe care le imită realitatea, cu mijloacele artei figurative, ale muzicii sau ale poeziei. Până și figurile monstruoase sunt considerate "reale" (Lucrețiu, Despre natură IV, 722-48), pentru că ele sunt rezultatul unor deformări ale acestor eìdōla (care au loc în condiții particulare, descrise atent de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe individuația concretă a unei forme imanente. Se deschide asupra acestui aspect o problematică amplă și nuanțată, dar din care voi numi aici doar o componentă care va fi integrată de cercetarea arheologică a imaginarului: memoria. În cazul obiectelor care imitau un model real (legea romană ius imaginum avea să acorde aristocraților dreptul de a deține și a expune în atrium-ul casei imagini sau busturi ale strămoșilor, considerate a fi sacre), era vorba despre memorarea a ceva vizibil, perceput anterior
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de greci cuvântului mŷthos: Căci tragedia e imitarea unei acțiuni, și numai în măsura în care e imitarea unei acțiuni e și imitarea celor ce o săvârșesc. (Aristotel, Poetica VI, 1450b 1-3) Substanța tragediei (oūsìa) ține așadar de substanța însăși a ceea ce ea imită, adică de acțiunea îndeplinită de o ființă umană - motivată, pe de o parte, de caracterul său (èthos) și, pe de alta, de gândirea sa discursivă (diánoia). Aceasta este mișcarea intrinsecă a acțiunii care motivează din interior
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
umană - motivată, pe de o parte, de caracterul său (èthos) și, pe de alta, de gândirea sa discursivă (diánoia). Aceasta este mișcarea intrinsecă a acțiunii care motivează din interior comportamentul și animă mai departe drama care imită (Boulogne 45). În ritualul de comemorare a strămoșilor, odată cu glorificarea eroului, se punea în scenă de fiecare dată o dramă colectivă, un sacrificiu nobil, în numele unei eternități asigurate de valoarea lui personală, pentru a fi rememorată acțiunea în sine, proiectată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aparține grupului de producători de forme sensibile, care nu sunt cópii (eìkastike), ci doar aparențe (phantăstike). Artiștii, atunci când creează fie replici fidele, fie simulacre înșelătoare, vin mult în urma creatorilor de esențe adevărate (sau de grade de real), pentru că, de fapt, imită ceea ce este deja o copie (Politeía/ Republica 12 596a-597e). Cu toate că rolul ei ontologic este foarte slab, funcția producerii ei este criticabilă, iar ea însăși este înșelătoare, copia nu se situează complet în afara relației cu adevărul, pentru că există întotdeauna
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
realizat, în condițiile în care și tipul de construcție (mausoleul), și ceremonialul de consecratio țineau încă de vechile credințe "păgâne". Prin aplicarea ca atare a concepției grecești despre mímēsis, s-ar fi dorit ca basileul Constantin I să imite modelul lui Iisus, iar mausoleul lui, de împărat militar roman, să amintească de Biserica Anastasis (a Sfintei Învieri), mormântul sacru din Ierusalim. Dacă nu a fost așa, iar Eusebiu din Cesareea exagerează (cum a făcut de multe ori), se poate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vis sau halucinațiile provocate de frică sau de boală intră acum pentru prima oară în discuție; de aceea, analiza lui Aristotel asupra conținutului psihic al imaginii poate fi afiliată interpretării teoretice a imaginarului. Dacă teroarea și frica sunt efectele faptelor imitate într-o tragedie, atunci ele capătă și un statut estetic și paideic. Este pentru prima oară când imaginației i se recunosc și un statut, și un rol în programul educațional al pólis-ului, chiar prin intermediul "artelor" (distanța de Platon
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
230). În literatura greacă, fabula apare la Hesiod, Arhiloc, înainte de a fi consacrată de Esop (sec. VII-VI î.Ch. - prima culegere, atribuită lui Esop, îi aparține lui Demetrius din Phaler, sec. IV î.Ch). La romani, fabula esopică este imitată de Babrios și Phaedru. În literatura medievală franceză, sensul se specializează: fabliaux reprezintă povestiri scurte, în versuri, moralizatoare, doar relativ populare, compuse mai mult pentru a fi interpretate / recitate, decât pentru lectură. 24 Vezi: făbula, ae f. 3. Piesă de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
l'image artificielle, ou enfin celui qui rusera sans interruption entre la fidélité et l'infidélité, pour tirer de l'artifice tous les bénéfices possibles? En toute chose c'est Dieu qui donne l'exemple, c'est lui qu'on imite. (20-21) 49 V. Dagron, Gilbert. "La règle et l'exception." Religiöse Devianz, Untersuchungen zur sozialen, rechtichen und theologischen Reaktionen auf religiöse Abweichung im westlichen und östlichen Mittelalter. Frankfurt-zur-Main, 1990. 4, 14. Apud Mondzain 25 (nota 1). 50 Important e comentariul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
paradoxal, Divinitatea în numele distorsionat al acesteia, respingând, din autosuficiența fals-cunoscătoare, credința autentică ce descoperă însoțirea omului de către zeu, refuzând încrederea catarhică în transcendența reală și acceptând, în schimb, aderarea la voluptățile imanentului, aderare ce se petrece sub masca înșelătoare care imită virtutea deschizătoare spre divin. Evocând, din nou, dimensiunea teologală a creștinismului, vom afla această conștiință nocturnă non-religioasă în acțiunea sa de virulentă, combativă damnare a zeului în numele falsificat și imanentizat al însuși zeului, pe drumul calvaric al crucii și la
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a lovit semeni de ai mei și spun vai de mine, ce vi s-a întâmplat! Aici este vorba despre o confraternitate, o camaraderie afișată în care autenticul vai! aparține semenilor loviți, ei îl rostesc cu autoritate primară, eu doar imit afirmația lor, doar o reflectez, precum o oglindă redă imaginea reală, încercând să fiu deplin solidar cu suferința lor. Se pare că în cazul acelui vai! angelic este vorba despre o solidaritate cu ființa umană decadentă, dar și de o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ca orator, azi e greu a găsi satisfacții în fraze moarte, din care totuși se poate face o idee despre căldura și îndemînarea omului. Proza nu poate de asemeni suferi comparația cu aceea a lui C. Negruzzi pe care o imită (Fisiologia provincialului în Iași), dar memorialistul are în Ilusii pierdute, unde povestește idila sa juvenilă cu Niceta, fata unui profesor de elină, care îi dăruise o acadea în chip de inimă, pagini de o grațioasă melancolie bonomă. Proza cea mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apoi spre 1848 sunt porecliți bonjuriști, creîndu-se astfel mentalitatea antibonjuristă, care, ascunsă în felurite formule, se va regăsi până azi în literatura română. C. Faca e un astfel de antibonjurist. Comodia vremii, scrisă în aprilie 1833, este o piesă molierescă, imitată în chip izbitor după Les précieuses ridicules. Tehnica e a teatrului francez. De o parte bătrânul boier Ianache și confidentul său Pavel, înfățișînd bunul-simț, pe de alta fetele sale, Elenca, Luxandra și amorezii lor Dimitrache, Panaiotache, exponenți ai bonjurismului. Vin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ochiul Dracului, Arțagul Dracului, Codița Dracului, Ghearele Dracului, Cicala, Sarsailă, Ghimpele, Urzicătorul. GH. TĂUTU, C. V. CARP Cunoscut claselor prin onestele versuri patriotice ("Ș-orcît timp român voi fi, / Nu mă tem că voi pieri!"), Gh. Tăutu (1823-1885) cultivă și el "cîntecul", imitat după Béranger, jucat, cântat, plin de aluzii azi stinse, și micul spectacol satirico-muzical, după pilda lui Alecsandri, ca Odagiul socru sau Vasilica dragul tatei. Fabulistul Costache V. Carp (1828-1880) e fără nici un merit. Capitolul XI PROZA ȘI TEATRUL DUPĂ 1859
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un "clasicism" care e în fond acela al lui V. Alecsandri din Rodica: o sensualitate vaporoasă și dulceagă, un horațianism prin pana lui Naum și a lui Ollănescu. În Italia poetul răsfoi mult pe Carducci, și ale sale Imnuri păgâne imită în titlu celebrele Odi barbare. Boul lui, cu toate protestele, e rudă cu solemnul bove carduccian, însă melancolic, în stil volneyan. Clasicismul lui Zamfirescu e acela rece al lui De Bosis, fără măcar sângele de rodie al lui D'Annunzio
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar nu mă plâng că n-am murit. Și nu știu dac-am suferit, N-am fost sărac, n-am fost bogat, Am și iubit, am și uitat, Am și uitat, am și iubit. Cum se-ntîmplă, poetul n-a fost imitat în partea lui profundă ci în ceea ce e mai superficial. O mulțime de epigramiști îl continuă, între care Ionescu-Quintus și Cridim merită o mențiune. M. CODREANU Începând tot cu poezie galantă, cu "mandolinate", cu versuri pentru o "scumpă doamnă" sau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erau până în 1916 furnizorii oficiali ai teatrului. Ei sunt azi uitați. Dar Zaharia Bârsan mai colectează succese teatrale cu Trandafirii roșii, poveste zaharată, deși decentă, a unui Zefir care își sacrifică sângele spre a înroși trandafirii destinați unei Liane. Îl imită mai târziu, cu vulgarități, I. C. Aslan în Odinioară. MIHAIL SORBUL Piesa lui Mihail Sorbul care a stârnit la întîiele reprezentații o vie discuție e comedia tragică Patima roșie, remarcabilă prin siguranța tehnică, repeziciunea acțiunii, simplificarea personificației. Sunt numai cinci eroi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tale Plasă scumpă peste tine. Proza lui Bucuța e dioramatică, plină de policromie muzeală. Fuga lui Șefki, cea mai însemnată dintre narațiuni, este un tablou încărcat de colori și amănunte etnografice asupra turcimii din partea occidentală a țării. EMIL DORIAN Îl imită pe E. Bucuța, fără aparat artistic, dar câteodată cu o mai mare, tocmai de aceea, prospețime de sinceritate, Emil Dorian, în poezii de leagăn unde se cântă până și "pîntecuțul", buricul, dinții: Când deschizi gurița vie Și surâzi cu ochi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plecare în "răpusul câine Fox" al lui Barbu), Andrei Tudor creiona și el cu umor sentimental, închipuindu-se amiral în mare ținută în mijlocul mării, Mircea Pavelescu scria o poezie fantezistă, adevărat jurnal de bord ștrengăresc și melancolic, Virgil Gheorghiu, instrumentist, imita fraza muzicală cu cesuri la distanțe inegale și reveniri de teme, făcîndu-se interesant în strofe de declamație shakespeariene: Deșertul solitudinei atente Din oaza unor visuri vegetale Îmi urcă-n ceruri negre, colosale Ferigi de mari tristeți arborescente. Hamletismul sistematic îl
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]