5,255 matches
-
astfel de bunuri. Justificarea acțiunii statului pe baza furnizării de bunuri publice este în mod obișnuit unul dintre argumentele cele mai prost aplicate. Adesea, faptul că bunurile au sau nu au un caracter rival în consum nu este o trăsătură inerentă a bunului, ci o trăsătură a mărimii grupului care consumă: o pisicină s-ar putea să aibă un caracter non-rival pentru două persoane, dar ea va avea un caracter foarte rival pentru o sută de oameni. Iar costurile de excluziune
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un meci de fotbal (dacă tu îl vizionezi, acest lucru nu înseamnă că eu nu pot să îl vizionez de asemenea), sunt produse doar pentru că întreprinzătorii investesc în mijloace de a exclude non-plătitorii. Pe lângă faptul că nu este o trăsătură inerentă a bunului, presupusul caracter public al multor bunuri este o trăsătură a deciziei politice de a face bunurile disponibile pe o bază non-exclusivă sau chiar pe o bază care elimină prețurile. Dacă statul produce "autostrăzi fără taxe", este greu de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu o "cădere". Când o industrie sau alta se extinde dincolo de capacitatea pieței de a susține profitabilitatea, intervine un proces de autocorecție și semnalele profitului fac ca resursele să fie redirecționate spre alte câmpuri de activitate. Nu există niciun motiv inerent funcționării piețelor pentru ca o astfel de corecție să se aplice tuturor industriilor; într-adevăr, este autocontradictoriu (căci dacă investițiile sunt luate de la toate industriile și redirecționate către toate industriile, atunci ele de fapt nu sunt luate de la toate industriile). Cu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la elemente mai înalte ale sufletului uman și, ca atare, ele nu pot fi cumpărate și vândute precum roșiile sau nasturii de la cămașă. A lăsa arta pe seama pieței este ca și cum s-ar lăsa religia pe seama pieței, o trădare a demnității inerente a artei, ca și a religiei. Mai mult, pe măsură ce arta și cultura sunt deschise din ce în ce mai mult concurenței pe piețele internaționale, rezultatul este devalorizarea acestora, pe măsură ce formele tradiționale sunt abandonate pentru urmărirea preaputernicului dolar sau euro. Cea mai mare parte a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
interrelațiile din echipă, după cum ș i relațiile cu celelalte echipe ale clubului sportiv (atât în sens pozitiv cât și negativ). Recompensele pot întări legăturile în echipă, pot mobiliza jucătorii în procesul de antrenament, stimulându-i în depășirea obstacolelor care sunt inerente în jocul de polo pe apă. Nu numai recompensele pot stimula pe jucători în pregătire, ci și cunoașterea propriilor greșeli săvârșite de aceștia pe parcursul desfășură rii jocului. c. - Analiza activității echipei de polo pe apă - stimulent în realizarea sarcinii În
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
însăși modalitatea de a concepe relațiile externe. Disciplina relațiilor internaționale s-a născut cu această preocupare normativă pentru înțelegerea războiului și a păcii. Așa cum se va arăta ulterior mai în detaliu, idealiștii au găsit cauzele conflictelor armate nu în înclinația inerentă către război a mediului internațional, ci în prăbușirea irațională a potențialei comunități mondiale a națiunilor. Perioada idealistă interbelică a relațiilor internaționale a fost marcată de emergența criticii realiste și a disciplinei relațiilor internaționale, așa cum o cunoaștem de astăzi. Dezbaterea între
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și a politicii externe. Ea era diferită de diplomația tradițională și, mai tîrziu, de realism, prin modul în care înțelegea ceea ce am putea numi cauzele "obiective" și "subiective" ale războiului. Cauzele obiective ale războiului se referă de obicei la trăsăturile inerente naturii umane și esenței politicii. Din moment ce idealismul considera că omul este potențial bun, trebuia să existe cel puțin posibilitatea unei armonii de interese. Astfel, războiul însemna eșecul sau întreruperea comunicării raționale pe care politica trebuia să o promoveze, cu scopul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lor pentru putere, puteau fi tratate ca indivizi, fără a fi reduse totuși la un actor unitar (deși uneori Morgenthau trece brusc de la nivelul individual la statul unitar, vezi 1948: 327). Sau, altfel spus, Morgenthau a aplicat "lupta pentru putere", inerentă naturii umane, la nivelul statului, care este principalul actor al relațiilor internaționale. Referirea la natura umană a dispărut din text. Această abordare l-a făcut pe Morgenthau să treacă cu vederea o altă problemă analitică, care ar fi putut ajuta
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să fie o disciplină relevantă pentru politică, trebuie să se bazeze pe aceeași înțelegere intuitivă a istoriei pe care o au oamenii de stat. Arta politică necesită o înțelepciune pătrunsă de istorie, nu corelații empirice anistorice. Pînă la urmă, este inerent politicii să fie normativă. Morgenthau susținea că orientarea științifică a disciplinei relațiilor inter-naționale, a cărei prezență a constatat-o în perioada interbelică, "a dus în mod inevitabil la înlocuirea evaluărilor politice cu standarde științifice [...] Căutarea și apărarea puterii au devenit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
prezenta mai întîi gîndirea marxistă clasică cu privire la imperialism și apoi dezvoltarea ei sovietică. Gîndirea marxistă din afara sferei sovietice va fi discutată în capitolul 11. IMPERIALISMUL CLASIC Toate teoriile marxiste clasice ale imperialismului au la bază aceeași teză, conform căreia contradicțiile inerente capitalismului împing statele capitaliste spre expansiune teritorială, ceea ce duce în cele din urmă la confruntarea militară directă între ele. Cu toate acestea, diversele abordări marxiste desfășoară o considerabilă varietate cînd este vorba de identificarea precisă a acestor contradicții sau de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legate de cadre și explicații specifice. Incompatibilitatea valorilor devine o justificare luată de-a gata pentru utilitatea limitată a disputelor teoretice dintre școlile de gîndire. Și rămîne fără răspuns problema de bază: în ce măsură diferitele variabile, metodologii și asumpții epistemologice sînt inerent și exclusiv legate de o ideologie. Atîta timp cît nu este dată această explicație, nu există nici un motiv a priori pentru a deduce ceva în legătură cu incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Waltz este că nu au înțeles ce vroia el să spună (pentru o altă versiune a acestei critici, vezi Mouritzen 1997). Voi arăta că în multe cazuri aceasta nu se datorează vreunei deficiențe analitice a oponenților lui Waltz, ci ambiguității inerente perspectivei sale. Acest capitol se va concentra în întregime asupra acelor puncte critice în care teoria lui Waltz dă dovadă de slăbiciuni interne. Textul nu are pretenția să constituie o apreciere comprehensivă, nici nu tratează așa cum s-ar cuveni opera
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
echitabil. Pax Americana se bazează pe un anume tip de stat liberal, statul bunăstării, iar statele bunăstării colaborează, sub conducerea SUA, într-un sistem internațional al "liberalismului împămîntenit" (Ruggie 1982). Gilpin (1987: 59) analizează revoluția keynesiană ca reacție la problemele inerente capitalismului din secolul al XIX-lea, pe care Marx le-a identificat într-un mod mai mult sau mai puțin corect. Capitalismul este totuși, prin natura sa, expansionist. O dată cu sfîrșitul imperialismului teritorial și, deci, cu diminuarea capacității de a exporta
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cum ar fi faptul că societățile au devenit mai bine integrate și mobilizate, iar legitimitatea și suveranitatea internă s-au văzut din ce în ce mai mult condiționate de un larg consens popular. Pentru el, trecerea la societatea de masă a crescut nivelul violenței inerente politicii internaționale. Disciplina relațiilor internaționale trebuia să fie suportul academic pentru difuzarea cunoștințelor practice împărtășite de fostul Concert European. Deși cultura diplomatică nu mai putea fi continuată de o elită transnațională și adesea aristocratică, știința era pregătită să ajute noile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a fost înlăturat, o dată cu stabilirea dilemei securității ca principal punct de plecare. În noua formulare, violența nu provenea din natura umană, ci din contextul acțiunii umane în domeniul internațional, adică din anarhie. Analiștii realiști nu derivau comportamentul din înclinația umană inerentă spre putere, ci mai degrabă din presiunea, cu efect de socializare, a sferei internaționale. Corelațiile empirice înlocuiau psihicul uman ca temelii ale teoriei realiste. Însă transformarea realismului într-o știință empirică a dus la pierderea viziunii sale specifice asupra politicii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui împotriva multor pretenții iresponsabile emise în numele lui. Principala argumentare critică poate fi rezumată astfel: realismul nu-și ia propriile concepte centrale suficient de în serios. Criticii lui susțin că realismul este o practică sceptică care evită totuși problematizarea teoriei inerente a statului. Apoi, el este o practică ce inspiră o comunitate internațională. În al treilea rînd, politica internațională nu este o politică a puterii pentru că seamănă cu preceptele realiste, ci pentru că acea comunitate internațională care împărtășește o viziune realistă asupra
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și care ocupă un spațiu social definit precar" (Ashley 1987: 411). Acest lucru este inevitabil în viziunea romantică a realiștilor, care se văd pe ei înșiși ca angajați într-o luptă pe două fronturi. Ei sînt apărătorii națiunii împotriva violenței inerente relațiilor internaționale, precum și vocea care avertizează împotriva încercărilor de a exporta idealuri interne, fie ele și democratice, într-o sferă unde aplicarea lor ar putea duce la un război nenecesar. Asumpțiile realismului legitimează o comunitate instituită la granița dintre politica
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
literaturii. Erau în general pretexte sub care se ascundeau nemulțumiri personale. Autorul a fost urmărit în viața lui profesională cu o stăruință sălbatecă, suportată cu dispreț și indiferență. Ce rost are acum a destăinui, în ton patetic, toate aceste mizerii inerente existenței? Ar fi să mă răzbun, iar răzbunarea e o vorbă lipsită de sens în câmpul artei. Timpul rămâne nepăsător la micile noastre lupte, ochiul lui nu îmbrățișează decât operele durabile. Poate oare cineva îndrăzni să prevadă judecățile viitorului? E
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de răbdare și de înfrînare a mândriei. Vlai-cu-vodă este, prin mama sa vitregă Clara, vasalul regelui Ludovic. Domnul ar rupe jugul, dar sora și cumnatul său sunt ostateci la crai. Jucând umilința, el izbutește să recapete rudele zălogite, cu riscul, inerent oricărei dibăcii, de a fi suspect tuturor, boierilor, familiei, Clarei. Cu mari suferințe morale, după ce jucase pe ascultătorul de Doamna Clara, față de boieri, spre a risipi bănuielile, și pe conspiratorul cu boierii împotriva Doamnei, sosind ceasul hotărât, când ostatecii sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
își aduce aminte, ținînd-o în brațe, de insuficiența ei artistică. Înainte de a scrie acest roman, Camil Petrescu compuse teatru, care avu succese și reversuri, deopotrivă motivate. Suflete tari ar dori să demonstreze spectatorului cult că sunt unele situații așa de inerente vieții, încît poți intra în ele fără a plagia cărțile ce le ilustrează. Andrei Pietraru procedează față de Ioana, fiica boierului Mateiu Boiu, cam la fel ca Julien Sorel, fără a fi citit Le rouge et le noir. Încheierea e patetică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
practică democratică; d) mesaj politic, dar și cunoaștere politică (reprezentări, atitudini, opinii colective în legătură cu politica); e) strategii de marketing politic, vizând promovarea unor imagini, atitudini și valori particulare. Caracterizându-se prin manifestarea unei tensiuni între cooperare și conflict, comunicarea este inerentă activității politice, în măsura în care toate comportamentele din sfera politică implică recursul la actele de limbaj. În acest context interpretativ, "comunicarea poate fi analizată mai eficient în relațiile cu politicul prin cercetarea practicilor discursive efective, care ajung să fie practici politice"7
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de natura materialului din care sunt alcătuite semnele. În acest sens, se vorbește despre limbajul culorilor, limbaj vestimentar, limbaj arhitectural, limbaj al muzicii ș.a. Marcând deschiderea tuturor posibilităților culturale ale omului, "limbajul reprezintă cea mai înaltă formă a unei facultăți inerente condiției umane, facultatea de a simboliza. Înțelegem prin aceasta, în sens larg, facultatea de a reprezenta realul printr-un semn și de a concepe semnul ca pe o reprezentare a realului, prin urmare, de a stabili un raport de semnificare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
112. Investigarea relației dintre competență și performanță, altfel spus, între structura de profunzime și structura de suprafață ale unei manifestări discursive, presupune evidențierea raporturilor ierarhice care stau la baza acesteia. Prezența unei structuri de profunzime, a unui schelet logico-sintactic, este inerentă oricărui act discursiv, constituind premisa elaborării structurilor de suprafață, care mediază și opacizează în același timp accesul la nivelul de adâncime. Dacă la nivelul structurii de profunzime, limbajele politice variază extrem de puțin, datorită obiectivului major care le guvernează legitimarea actelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai comune figuri, în cadrul comunicării politice: "dimensiunea pragmatică este o cale principală, obligatorie pentru studiul metaforei. Ea subliniază caracterul extra-discursiv al acesteia, efectele pe care le are în context, motivațiile individuale sau sociale care o generează; toate aceste elemente sunt inerente funcționării metaforelor. Exprimarea metaforică este un act de limbaj având reprezentări și finalități specifice, fapt ce ne obligă la cercetarea valențelor ei pragmatice"128. Oferind terenul cultivării unor exprimări oblice și al inferențelor care conduc dincolo de litera discursului, metafora oferă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciană vizează continuitatea atitudinilor, concepțiilor și, implicit, a limbajului publicistic de-a lungul celor șapte ani de activitate jurnalistică. Lectura articolelor relevă transformări, schimbări de direcție, nuanțe la nivelul expresiei jurnalistice și al subiectelor abordate, dar și linii de continuitate inerente, sesizabile mai ales la nivel tematic. Recurgând la criterii variate de etapizare a publicisticii, criticii împart activitatea jurnalistică a poetului în două, trei, patru și chiar mai multe etape. Unul dintre primele demersuri în acest sens îi aparține lui Garabet
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]