10,350 matches
-
am răspuns, un spectacol comandat pentru arhive. — Ești scriitor de profesie? întrebă Eichmann. — Unii zic că da. — Spune-mi, zise el, îți rezervi zilnic un timp anume pentru scris, indiferent dacă ai sau nu chef, sau aștepți să-ți vină inspirația, fie că-i noapte fie că-i zi? — Am un program, i-am spus, întorcându-mă cu mintea mulți ani în trecut. Mi-am recâștigat ceva din respectul lui. — Da, da..., zise el clătinând din cap, un program. La concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
n-or fi înțelegând că, gata, am făcut pace, să și-i ia și să și-i plângă acolo, unde zice că a fost eroi și martiri. Și i-l dăm cu inventar, nu că mi-a venit mie la inspirație să pun nu știu ce ciolane la pachet. E espertate, popo, nu e de la morgă, luate la nimereală. Se înflăcărase. Bătu cu mâna în birou, aplecat spre preot. - Le-am primit cu fișa făcută la fiecare, părinte. Cu semnături și trei ștampile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ani, și Măzureascăi, tapiserista. Făcuse femeia, nu-i vorbă, rost de o hală de la fosta cooperativă „Firul Roșu“, dar s-a dovedit prea mare pentru posibilitățile ei financiare și i-a vândut-o lui Lazarovoci, ceramistul, fratele arhitectului. Avusese buna inspirație să-și cumpere atelierul chiar cu mai bine de un an înainte de evenimente. Mai apoi, mai mult ca sigur că n-ar mai fi putut. Apăruseră alții, venise și străinătatea, alte oferte, valută, consacrare internațională. În mod sigur nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
destin oprimat.“ Burtăncureanu îi făcuseprefața, în care vorbea și despre persecuția cu care a fost primit ciclul, de cenzura care opera viguros și-n artele plastice, socotind gravurile acelea drept „una dintre mărturiile concrete ale rezistenței plasticienilor județeni la oprimarea inspirației și exprimării declanșată și practicată de zbirii fostului regim.“ Bărbatul din fața sa se răsuci iar. „Dom’le, îi șopti. Chiar nu îl vezi pe ăla de la telefon? Simt cum mă străpunge cu privirea. Tocmai de-acolo. Uite, aici, mă pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ceva pe la Cântarea României, număra insignele, diplomele, scria procese vrebale, chestii de-astea mărunte, să aibă și el o leafă și să prindă și de-o pensie dacă va fi cazul. Că și tac-su lu Biluță era deranjat la inspirație. Tot făcea memorii la Ceaușescu să-l rebiliteze pe Zbenghea, să-i recunoască vechimea în partid. Aiurea! Ceaușescu trimitea memoriile aici la Județeană și le înmormânta Soporan, ăsta tânărul, de-i prefect acum. Atunci băiatul era ceva pe la organizatoric la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nou de transpirație, dar oricum nu mai conta, pierdusem orice speranță, nu voi avea parte de nici o fată, îmi spuneam. Am început să mă plimb nervos prin casă, înjurând, și situația a continuat așa până la 15:04, moment de mare inspirație, când am regăsit, într-un sertar, binoclul militar care mă făcuse celebru în tabăra dintr-a noua. L-am luat și m-am aplecat cu el peste balustrada balconului. Nu se vedea nimic; avea praf depus pe lentile. După ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toate lucrurile pe care le văd. Deodată am auzit un fâșâit dincolo de pod, crescând în intensitate cu fiecare secundă. Erau cauciucurile unei mașini rostogolindu-se pe asfaltul umed. Chiar duminica trecută mă trezise din somn un sunet asemănător, ca o inspirație lentă pe gură, și am știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ce moment minunat. Întreaga lume se învârte și se dă peste cap după sărut. — Cam cum a fost când ți-ai dat jos hainele în fața mea. Apropo, ai mai folosit vreodată tactica asta? — Nu prea. A fost un moment de inspirație, când mă săpuneam la sub braț și mă gândeam că a cam venit momentul ca lucrurile să avanseze un pic. Mi se părea că nu te-ar deranja deloc dacă am face-o. — Dacă n-am mâncat nimic, nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cuvintele pe care trebui să i le spună. — „Come wait upon him“, se adresă Helen duhurilor, „lead him to my bower...“1. Se ridică și făcu semn că Bill ar trebui să i-o ia înainte. Într-un moment de inspirație îi făcu săracei Tabitha cu mâna, ca și cum urmau să se vadă mai târziu, și le urmă pe celelalte duhuri, în culise. Imediat se stinse lumina, de data aceasta fără să fi fost în program. Speram din tot sufletul că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva râse în coliba vecină. Apoi adormi și îl trezi fâlfâitul unui cocoș, făcând zadarnice eforturi să cânte. Fu uimit să observe cum se căznea iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care v-a lăsat-o în păstrare? Îi veți putea înapoia un pământ distrus și rău mirositor, spunându-i: „Asta este, Doamne, tot ce a mai rămas din acea minunăție pe care Tu ai făcut-o în șapte zile de inspirație și în o mie de milioane de ani de evoluție.“? O însoțitoare de bord trecu oferind bomboane și anunțând că vor ateriza peste zece minute. Preotul scoase bomboana din hârtie, o privi pofticios și o vârî în gură cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Este scânteie și fulger și sclipire de gând, este idee în alese cuvinte îmbrăcată, este emoție și fior și frântură de simțământ, este inspirație, fantezie, căutare și vis, este spirit curat, rotund și împlinit. Creatorul ei, neostenit și împătimit scormonitor în universul liric, își consumă, cu dăruire, harul.
Poezia, Măria Sa. In: Cântecul Lebedei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/260_a_608]
-
apelând la o tonalitate aparte, cineva ar fi putut sau ar fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale, una și una, nu se încurca domnia sa cu niște scriitorași ratați, amărâți, bețivi, tracasați de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa lui, un moșulică atras de balet
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi trebuit să se afle fanta aia ordinară. Nu era acolo. Plecase. Simți cum se enervează. Înțeleg să pierzi cheia, dar cum să te părăsească fantă de la yală? Te părăsește nevasta, poți pierde iubita, nu mai știi unde ai lăsat inspirația - așa cum mi se întâmplă mie, ca s-o spunem pe-aia dreaptă, măcar o dată! -, pleacă și mâncărimea, după ce o scarpini... Dar fanta? Așa ceva nu se poate. Nu băuse. Încă. Și, chiar dacă avea zile în care bea până nu mai știa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Vecinului și, totuși, a murit. - Poate că laptopul încearcă, de fapt, să te protejeze. Ține la propriul stăpân ca un animal de companie, este legat printr-un cordon ombilical invizibil de acela care-i mângâie tastatura cu degetele, atunci când are inspirație. Din păcate, în ultima vreme, trebuie să spunem și asta, în pofida tristeții care ne pătrunde, inspirația Scriitorului ratat a plecat pe pustii, s-a dus și nu mai vine, așa că - ca să vezi, domnule! - nefericitul laptop s-a apucat să scrie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
propriul stăpân ca un animal de companie, este legat printr-un cordon ombilical invizibil de acela care-i mângâie tastatura cu degetele, atunci când are inspirație. Din păcate, în ultima vreme, trebuie să spunem și asta, în pofida tristeții care ne pătrunde, inspirația Scriitorului ratat a plecat pe pustii, s-a dus și nu mai vine, așa că - ca să vezi, domnule! - nefericitul laptop s-a apucat să scrie singur. Mulțumește cerului pentru asta! Sau dă în judecată firma producătoare! - Aiurea. - Gândește-te atunci... - N-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
utilizează unele expresii precise, de genul: „este cuvântul lui Dumnezeu cel invizibil”, „este un mesager care vine din înălțime”, „este o dorință între Creator și creatură” și este, în sfârșit, „vocea lui Dumnezeu”, expresie care trimite la o temă de inspirație augustiniană, și anume conștiința ca voce a lui Dumnezeu în noi. Pentru a prezenta concepția sa despre conștiință, vorbește despre un anumit presentiment al sacrului, un instinct spiritual - așezat în intimitatea omului - care permite să recunoască și să îmbrățișeze imperativul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dimensiunea veșnică a lui Dumnezeu și a fost orientat spre subiectivitate, conștiință, rațiune, după o perspectivă clar antropocentrică, persoana este considerată înăuntrul ei (dentro di sè).” Enrico Berti observă o întoarcere la noțiunea clasică de persoană, în filosofia anglo-americană de inspirație analitică (Peter Simson, care afirmă necesitatea unei perspective metafizice; D. Wiggins, pentru a examina criticismul lui Hume la adresa conceptului de substanță) și filosofia continentală de inspirație hermeneutică (Paul Ricouer, care afirmă că personalismul, în calitate de curent filosofic, a murit). Pe această
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Enrico Berti observă o întoarcere la noțiunea clasică de persoană, în filosofia anglo-americană de inspirație analitică (Peter Simson, care afirmă necesitatea unei perspective metafizice; D. Wiggins, pentru a examina criticismul lui Hume la adresa conceptului de substanță) și filosofia continentală de inspirație hermeneutică (Paul Ricouer, care afirmă că personalismul, în calitate de curent filosofic, a murit). Pe această linie ne întrebăm: ce rămâne din noțiunea de persoană primită de la tradiția filosofică? V. Possenti recunoaște că „ideea-realitate a persoanei traversează un moment de eclipsă și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fără a avea pretenția de a epuiza problemele care privesc această temă în istoria teologiei morale. Din lectura noastră rezultă că alegerea făcută de Papa Paul al VI-lea este de a uni legea naturală cu ordinea morală obiectivă, de inspirație tomistă, și atenția la argumentele care favorizează acest tip de discurs ne poate ajuta să înțelegem semnificația acestei alegeri metodologice. Aici există cel puțin trei momente: primul - se pare că odată cu întâlnirea dintre filosofia greacă și anunțul creștin (pentru Ambroziu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de prieteni, care vor fi exilați pentru veșnicie. În figura lui Karen se poate surprinde o dimensiune soteriologică ce nu poate fi trecută cu vederea. John Ronald Reuel Tolkien, „Stăpânul inelelor”. O altă referință pentru reflecția noastră este trilogia de inspirație creștină „Stăpânul inelelor” a lui John Ronald Reuel Tolkien. Autorul ne introduce într-o lume care provoacă teroare și teamă prin evenimentele înspăimântătoare și personajele violente precum arcașii, cavalerii negri și spectrali - armata celui rău, iar de cealaltă parte se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
timpurile și în orice latitudine, a îngreunat drumul femeii, nerecunoscută în demnitatea ei, falsificată în prerogativele ei, marginalizată și chiar redusă la sclavie. Această neplăcere trebuie să se traducă pentru Biserica întreagă într-o angajare pentru o fidelitate reînnoită față de inspirația evanghelică, care tocmai pentru tema eliberării femeilor de orice formă de nedreptate și de dominare, are un mesaj de actualitate perenă, care izvorăște din însăși atitudinea lui Cristos”. Se poate spune că, în pofida limitărilor la care a fost supusă, persoana
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și sigur. EXPERIENȚA BOLII: NOI PROBLEME ANTROPOLOGICO-ETICE Introducere Pentru a începe un discurs despre fenomenul bolii trebuie să precizăm câteva elemente fundamentale care constituie baza acestui discurs actual, cum ar fi: corpul, individul, omul și persoana. În cadrul personalismului creștin de inspirație tomistă, persoana și sacralitatea vieții ocupă un loc esențial în articularea statutului metafizic al ființei. Conform acestei antropologii, persoana, așa cum vom vedea, este o unitate psiho-fizică de trup și suflet care, în orice alegere, se angajează în toată realitatea sa
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
venit prin Iisus Hristos”. Aceasta se menționează și în Coran, biblia islamului. Aceasta explică esența Bibliei... legătura dintre Vechiul Testament și Noul Testament. Biblia conține adevăruri veșnice, pentru că după cum spune Sf. Apostol Pavel: ”Toată Scriptura este însuflețită de Dumnezeu, este scrisă sub inspirația Duhului Sfânt”. - Ce e lumea?... Cine a făcut lumea... Dumnezeu!?... Se întrebă Iorgu. ”- În Sf. Evanghelie afli răspunsul!” îi șopti gândul. ”La început era Cuvântul si Cuvântul era Dumnezeu... Toate au fost făcute prin El, si fără El n-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ministrului filosof Ion Petrovici), Lucian Blaga și Liviu Rusu. În 1942, Petre Hossu obține premiul pentru teatru al universității pentru piesele Într-un act Lumina se destramă, Mirele, Colindătorii, Fecioarele Nunții, Mări defuncte și Întoarcerea fiului risipitor (aproape toate de inspirație evanghelică). Premiul e acordat de istoricul literar Dumitru Popovici (1902-1952). Toate aceste producții dramatice vor fi publicate În revista sibiană „Luceafărul”, În anii 19431944. Din inițiativa scriitorului Victor Papilian, se Începe, În toamna anului 1944, reprezentarea acestor piese de teatru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]