6,016 matches
-
Castellano în numele lui Badoglio și Bedell Smith în numele lui Eisenhower. Un raid de bombardament a 500 de bombardiere care aveau ca țintă Roma a fost oprit în ultima clipă. Raidul fusese gândit de Eisenhower ca o misiune de intimidare a italienilor și de grăbire a semnării armistițiului. Harold Macmillan, reprezentatntul britanic în Statul Major Aliat, l-a informat pe Winston Churchill că armistițiul a fost semnat fără niciun amendament. După semanare, Castellano a fost informat că generalul Campbell a prezentat clauze
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
în înfrângerea Puterilor Axei în Africa de nord, între Aliați au apărut neînțelegeri cu privire la următorul pas care trebuie făcut. Winston Churchill era cel mai înfocat susținător al ideii invadării Italiei, pe care o numea „underbelly of Europe” (pântecul Europei). Sprijinul italienilor de rând pentru război era în scădere, iar premierul britanic considera că invazia va scoate rapid Italia din război, și în felul acesta influența marinei italiene din Marea Mediterană ar fi dispărut, eliberând traficul Aliat în regiune. În felul acesta, aprovizionarea
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
punct de vedere logistic. Următorul plan prevedea parașutarea Diviziei a 82-a aeropurtate americane în regiunea Romei. Datorită marii depărtări dintre Roma și Salerno, această operațiune ar fi avut nevoie de sprijinul activ al forțelor italiene. După unele negocieri cu italienii, comandantul diviziei, generalul Maxwell Taylor, a propus ca operațiunea să nu mai aibă loc. Pe 8 septembrie operațiunea aeropurtată a fost anulată. Debarcările principale („”) au fost planificate să aibă loc pe 9 septembrie în regiunea orașului Salerno. Armata a 5
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
o asemenea eventualitate și au început să dezarmeze unitățile italiene și să ocupe pozițiile defensive pregătite din vreme. "Operațiunea Slapstick" a fost declanșată pe 9 septembrie. Divizia I aeropurtată britanică a fost debarcat la Taranto, o importantă bază navală. De vreme ce italienii capitulaseră cu o zi mai înainte și cum în regiune erau doar câteva unități germane, trupele britanice au debarcat direct în port de pe navele de război, nu de pe vasele amfibii. Rezistența a fost redusă, iar portul și orașul au fost
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
timpul căpitanul echipei. În sezonul 1999-2000 al Cupei Angliei, Aston Villa a ajuns până în finala acestei competiții, iar Gareth Barry a fost folosit și în ultimul act. Aston Villa a pierdut însă finala împotriva lui Chelsea, după golul marcat de italianul Roberto Di Matteo în minutul 73, în urma unei grave greșeli a portarul lui Villa, David James. În 2001, Gareth Barry și Aston Villa câștigau Cupa UEFA Intertoto, după victorii împotriva formațiilor NK Slaven Belupo, Stade Rennais și formația elvețiană FC
Gareth Barry () [Corola-website/Science/310913_a_312242]
-
Regatul Italiei (italiană: "Regno d'Italia") a fost un stat format în 1861 prin unificarea Italiei, sub influența Regatului Sardiniei; a existat până în 1946, când italienii au optat pentru o constituție republicană. Regatul a fost primul stat italian care a inclus întreaga Peninsulă Italică, de la căderea Imperiului Roman. În timpul regimului Partidului Național Fascist, sub conducerea dictatorului Benito Mussolini (1922-1943), regatul a fost deseori numit de naționaliști
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
al Germaniei naziste, Republica Socială Italiană, în continuare condusă de Mussolini și de fanaticii fasciști din nordul Italiei. La scurt timp după război, nemulțumirea civilă a dus la referendumul din 1946, privind rămânerea Italiei ca monarhie sau trecerea la republică. Italienii s-au decis să formeze Republica Italiană, forma actuală de guvernământ a Italiei. Regatul Italiei a ocupat teritoriul Italiei din zilele noastre. Creșterea teritorială a regatului a fost urmate a procesului de unificare națională, care s-a încheiat în 1870
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
mutată la Roma. Condițiile economice în Italia unită erau proaste:, industria era slab dezvoltată, sistemul de transporturi era subdezvoltat, iar în regiunea Mezzogiorno sărăcia populației era extremă. De asemenea, gradul de analfabetism era ridicat și numai o mică parte a italienilor, adică doar cei bogați, aveau dreptul de vot. Unificarea a fost dependentă de sprijinul unor puteri străine și a rămas dependentă de acest sprijin multă vreme după înfăptuire. După cucerirea Romei din 1870, relațiile dintre Italia și Sfântul Scaun au
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
a promovat legi progresiste dar putenric controversate la acea vreme, precum interzicerea arestării datornicilor, gratuitatea și obligativitatea învățământului public și scoaterea în afara materiilor obligatorii de studiu în scolile de stat a religiei. În 1887, a fost numit în fruntea guvernului italian Francesco Crispi. Noul premier și-a concentrat în domeniul politicii externe. Crispi a depus eforturi pentru transformarea Italiei într-o mare putere mondială, a crescut cheltuielile militare și a fost inițiatorul programului expansionist italian. Pentru a câștiga sprijinul Germaniei, Ialia
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
să îmbunătățească situația agriculturii din Italia. Investigațiile începute în 1877 au durat opt ani și au demonstrat că situația agriculturii se agrava, iar moșierii câștigau mari sume de bani de pe pământurile stăpânite dar nu contribuiau cu nimic la dezvoltarea țării. Italienii din zonele rurale pierdeau pământurile comunale în favoarea marilor proprietari funciari. Mulți dintre muncitorii din agricultură nu erau țărani, ci sezonieri angajați pentru perioade sau lucrări specifice. Lipsa unor venituri stabile la sate îi forța pe țărani să trăiască la limita
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Libiei aprinsese tensiunile și geloziile printre aliații săi, Germania și Austro-Ungaria. În München, germanii au reacționat la agresiunea italiană prin intonarea unor cântece antiitaliene. Relațiile Italiei cu Franța erau de asemenea tensionate: Franța se simțise trădată prin sprijinul acordat de italieni Prusiei. Realțiile Italiei cu Anglia fuseseră tensionate de asemenea de cererile neîntrerupte ale italienilor pentru un mai mare rol pe scena internațională ca urmare a succeslor din Libia, ca și de cererea ca puterile occidentale să recunoască sfera de influență
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
au reacționat la agresiunea italiană prin intonarea unor cântece antiitaliene. Relațiile Italiei cu Franța erau de asemenea tensionate: Franța se simțise trădată prin sprijinul acordat de italieni Prusiei. Realțiile Italiei cu Anglia fuseseră tensionate de asemenea de cererile neîntrerupte ale italienilor pentru un mai mare rol pe scena internațională ca urmare a succeslor din Libia, ca și de cererea ca puterile occidentale să recunoască sfera de influență italiană în Africa răsăriteană și în bazinul Mediteranei. În Mediterana, relațiile Italiei cu Grecia
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
controlate de Imperiul Otoman. Italia și Grecia erau de asemenea într-o dispută deschisă pentru controlul Albaniei. Regele Emanuel al III-lea era dornic mai degrabă să vadă guvernul interesându-se de desăvârșirea unificării Italiei prin recuperarea teritoriilor populate cu italieni, care se mai aflau încă în stăpânirea Austro-Ungariei, decât să aprobe implicarea țării în aventuri coloniale în regiuni îndepărtate. Luările publice de poziție a regelui în această ultimă chestiune a dus la înăsprirea relațiilor Italiei cu Austro-Ungaria. Una dintre cele
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de sub stăpânirea Austro-Ungariei. Italia a început negocieri cu Aliații pentru a se alătura Antantei. Negocierile s-au încheiat pe 26 aprilie 1915, când a fost semnat Pactul de la Londra. Această înțelegere recunoștea dreptul Italiei de a recupera teritoriile locuite de italieni aflate sub controlul Austro-Ungariei, dar și dreptul de a ocupa coloniile germane din Africa și teritorii din Balcani. Înțelegerea corespundeau pretențiilor naționaliștilor și imperialiștilor italieni. Italia s-a alăturat Antantei în războiul împotriva Austro-Ungariei și Germanie. Reacțiile din Italia au
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de către Austro-Ungaria și izbucnirea un rebeliuni care avea să distrugă monarhia și instituțiile liberale ale statului. Declanșarea campaniei împotriva Austro-Ungariei a avut inițial rezultate bune. Armata austro-ungară era deplasată la granițel Serbiei și Rusiei, iar, pe noul sector de front, italienii aveau seperioritatea numerică. Totuși, avantajul efectivelor superioare nu a fost folosit pe de-aîntregul, deoarece comandantul militar Luigi Cadorna a insistat pentru declanșarea unui atac frontal pentru ocuparea posișului sloven și a Ljubljanei. Acest atac ar fi dus armata italiană la
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
cucerească de la austrieci orașul Gorizia, după mai multe ofensive sângeroase. În toaman anului 1917 însă, după ce Rusia Bolșevică a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, germanii și austro-ungarii au transferat în Italia numeroase forțe care nu mai trebuiau pe frontul de răsărit. Italienii au fost respinși spre vest, fiind nevoiți să se regrupeze pe linia râului Piave. Pe linia râului Piave, armata italiană a reușit să oprească înaintarea armatelor germano-austriece. Combatanții s-au înfruntat în câteva bătălii importante precum cea de la Asiago și
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
regrupeze pe linia râului Piave. Pe linia râului Piave, armata italiană a reușit să oprească înaintarea armatelor germano-austriece. Combatanții s-au înfruntat în câteva bătălii importante precum cea de la Asiago și de la Vittorio Veneto. În cea de-a doua bătălie, italienii au zdrobit pur și simplu armata austriacă. Austro-Ungaria a încetat luptele împotriva Italiei odată cu semnarea armistițiului din 11 noiembrie 1918. Italia a participat la luptele din Imperiul Otoman, ocupând poziții în regiunea Antiohia și în Palestina. În timpul războiului, armata italiană
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Woodrow Wilson la Versailles, pentru a stabili noile frontiere europene. Italia a căpătat puține teritorii, datorită opoziției președintele american Wilson, care promisese libertate tuturor naționalităților pentru a-și forma propriile state. Ca urmare, Tratatul de la Versailles nu a aprobat pretențiile italienilor pentru anexarea Dalmației și Albaniei, așa cum fusese promis prin Pactul de la Londra. Mai mult chiar, britanicii și francezii au decis să transfere coloniile germane către propriile imperii coloniale, Italia neprimind niciuna dintre aceste posesiuni. În ciuda tuturor acestora, Orlando a semnat
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
pentru schimbarea culturii și societății italiene bazându-se pe tradițiile Romei antice, dictatura personală și câteva perspective futuriste a unor intelectuali și artiști din peninsulă. În conformitate cu ideologia fascistă, definiția naționalității italiene se baza pe militarism și pe ideea „omului nou”. Italienii loiali trebuiau să scape de individualism și autonomie și să devină parte componentă a Statului, gata să-și sacrifice viața pentru Italia. Într-o asemenea societate totalitară, numai fasciștii puteau fi considerați „adevărați italieni”, iar calitatea de membru a Partidului
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
militarism și pe ideea „omului nou”. Italienii loiali trebuiau să scape de individualism și autonomie și să devină parte componentă a Statului, gata să-și sacrifice viața pentru Italia. Într-o asemenea societate totalitară, numai fasciștii puteau fi considerați „adevărați italieni”, iar calitatea de membru a Partidului Fascist și sprijinirea acțiunilor acestuia erau condițiile necesare pentru obținerea „cetățeniei complete”. Cei care nu jurau credință jurau credință fascismului urmau să fie împiedicați să participe la viața publică și la slujbe. Regimul fascist
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Fascist și sprijinirea acțiunilor acestuia erau condițiile necesare pentru obținerea „cetățeniei complete”. Cei care nu jurau credință jurau credință fascismului urmau să fie împiedicați să participe la viața publică și la slujbe. Regimul fascist a încercat să facă apel la italienii emigrați, care ar fi trebuit să sprijine mai degrabă cauza fascistă decât pe cea a noilor lor patrii. În ciuda eforturilor de creare a unei noi culturi fasciste, fascismul italian nu au fost atât de dur în acțiuni și nici nu
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
1923, au fost emise legi care obliga toate cinematografele să prezinte jurnale de actualități de propagandă mai înainte de orice proiecție de filme artistice. Aceste jurnale de actualități erau mult mai eficiente în influențarea opiniei publice decât emisiunile radio, deoarece puțini italieni aveau la vremea aceea aparate de radio. Propaganda fascistă se folosea de postere și de manifestările artistice sponsorizate de stat. Arta și literatura nu erau strict controlate în Ialia, existând însă cazuri de cenzură în cazurile în care producțiile artistice
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
nord. A fost nevoie de două săptămâni pentru ca Nobile și supraviețuitorii să fie salvați de pe un iceberg aflat în derivă de un spărgător de ghiață sovietic. După misiunea de salvare reușită, Nobile a fost considerat un adevărat erou de către majoritatea italienilor. În schimb, Mussolini și fasciștii au considerat eșecul expediției din 1928 o umilire națională. Nobile a primit ordinul să se prezinte la Roma pentru a-i da raportul lui Mussolini. Nobile a explicat dictatorului circumstanțele accidentului, dar Mussolini nu a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
francez "Le Monde", Guido Miglioni și-a exprimat părerea despre atitudinea regimului fascist și despre natura Pactului de la Lateran: „Acești doi ani au fost martorii supunerii graduale și inexorabile a Papei la pretențiile regimului”. În ciuda opoziției față de natura negocierilor, numeroși italieni au considerat că un vot negativ va duce la represalii și atacuri ale fasciștilior împotriva celor care nu doreau concordatul. În cadrul plebiscitului au votat 8,63 milioane de italieni, adică 90% din totalul cetățenilor cu drept de vot. Dintre aceștia
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
a Papei la pretențiile regimului”. În ciuda opoziției față de natura negocierilor, numeroși italieni au considerat că un vot negativ va duce la represalii și atacuri ale fasciștilior împotriva celor care nu doreau concordatul. În cadrul plebiscitului au votat 8,63 milioane de italieni, adică 90% din totalul cetățenilor cu drept de vot. Dintre aceștia, doar 135.761 au votat cu „nu”. După aceasta, prin semanrea Tratatului de la Lateran, Italia recunoștea suveranitatea Vaticanului. În ciuda fricțiunilor de început, după acest moment relațiile dintre biserică și
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]