5,195 matches
-
în rândul necuvântătoarelor o stare de neliniște, de agitație, care se propaga nevăzut și neauzit, pe lungimi de undă necunoscute și nepercepute de om, făcând să se zbârlească părul ca la arici pe spinarea lor, să boncăluiască, să ragă, să izbească năprasnic din copite, rupând căpestrele; iar reprezentantele sectorului avicol se zburătăceau în cârâieli asurzitoare, repezindu-se buluc sub protecția sigură și binefăcătoare a hambarului, de parcă ar fi zărit un stol de vulturi pleșuvi!... Puțin probabil, nu? O stare de excitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ochii împrejur, a zărit tocmai obiectul de care avea nevoie: o bucată de cărămidă vârtoasă. Apucând pisica de picioarele de dinapoi s-a așezat la umbra salcâmului așa cum fac țiganii cazangii atunci când repară vreun vas și a început s-o izbească-n cap cu cărămida, sistematic, centimetru cu centimetru până când frumosul ei cap a fost completamente zdrobit, nu se mai distingea nimic: ochi, urechi, nas, gură, totul se transformase într-o materie vâscoasă, lipicioasă, amorfă și înfiorătoare. Gata. Se terminase. Stropi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la templul lui Solomon, după cum stă scris în ghidul turistic al orașului. Colonade ionice, totul alb, fără "rupturi" evidente de stil. În jurul anului 1900, templul este transformat în Biserica Catolică "Sacré-Cœur". Am intrat odată în această biserică-templu și am fost izbit de mulțimea simbolurilor masonice presărate peste tot. Spațiul este mare, alb, înalt, dar totul dă impresia unei parodii sinistre a sentimentului religios. Greu de definit ceea ce am simțit, dar m-am gândit că doar niște oameni foarte "tari" în credință
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și nu mai vrea să plece de acolo, este imaginea unei muște care a intrat sub cadranul de plastic al unui ceas mare, chinezesc, de bucătărie; se zbate disperată să scape de acolo, să evite secundarul în mișcare, care o izbește peste aripi. Iar musca își reia zborul haotic, în căutarea unei ieșiri care nu s-a închis în urma sa. Tot în acest film se mai pot vedea niște babușka lustruind frenetic o cruce mare de aramă ce urmează a fi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
primit de la buna mea prietenă Nicoleta o scrisoare din România. Scrisoarea conține și câteva pagini dintr-un ghid de distracții numit Șapte seri. Pagini banale în România, dar care pentru mine au o adevărată valoare antropo-sociologică. Primul lucru care mă izbește aici este prostituarea cu metodă a limbii române, faptul că este stoarsă progresiv de sens, în indiferența generală. Abundă construcții de genul Noi îți răsplătim fidelitatea, Trăiește în promoție sau Exprimă-te așa cum ești. De departe, ceea ce numim modă și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
provoace diversiune, să slăbească forța noastră revoluționară. Este clar că această presiune poate deveni extrem de primejdioasă în măsura în care, în loc de a găsi un front ideologic ferm, combativ, ar afla o atitudine «comprehensivă» liberalistă, predispusă la flexibilitate oportunistă. Presiunea ideologiei burgheze s-a izbit însă de un front unit care nu i-a îngăduit să-și realizeze planurile. Trebuie să fim însă sinceri și realiști și să constatăm că în diferite inele ale liniei noastre de luptă s-au produs și anumite defecțiuni, iar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
45 de ani de activitate a acestui bărbat depusă în slujba și idealurile poporului nostru. El este cel mai muncitor dintre muncitori și cel mai țăran dintre țărani, cum toți știm, noi suntem o patrie pe care adesea istoria a izbit-o din toate părțile. Prin conducătorul nostru și prin munca depusă de comuniști, asigurăm cu toții dezvoltarea națiunii noastre către o independență demnă, către măreție a statului nostru și demnitatea statului nostru între celelalte state ale lumii.“ (Radio București, 19 ianuarie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și jur, Eu, tânăr cetățean al frumuseții și-al iubirii, Să nu obosesc niciodată, cuvântul Să nu mi se usuce niciodată, să nu fiu Niciodată singur - Căci timpul ar putea obosi - niciodată dragostea noastră, Dragostea noastră pentru Grâul dimineții, Albastru izbind temeliile lumii; Și Comunism să ne cheme dimineața aceasta.“ („Poem de angajament“, Amfiteatru, octombrie 1975) ALECSANDRESCU Dan, Directorul Teatrului de Stat din Târgu Mureș „Am ascultat cu profundă emoție și un permanent interes raportul prezentat de secretarul general al partidului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
plasat pe undeva între tocurile ușii. Numai un moment însă i-a dispărut de sub ochi și doar a mai apucat să o smucească în momentul în care ea își băgase deja degetele în priza de lângă bucătărie. Șocul electric le-a izbit în perete pe amândouă, iar tânăra mamă a simțit și ghemotocul din burta ei răzvrătindu-se... Copila negruță mișca, însă carnea degetelor era crudă și lacrimile au început după aceea să țâșnească, odată cu țipetele ascuțite. Tot cer înnegurat cu urme
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chiuvetă, fiecare culoar și fiecare treaptă, spălam covoarele comune, ștergeam pereții și tablourile, precum și geamurile de la casa scărilor. Toate, firește, cu apă înghețată și cu cârpe aproape intrate în putrefacție. Într-o dimineață, pe când spălam holul de la intrare, m-am izbit de doi bocanci cunoscuți și, ridicându-mi privirea, l-am văzut pe bunicul de la Leșu, care m-a întrebat cu ochii în lacrimi: „Ce faci tu aici, draga tatii?“. N-am fost niciodată mai fericită să-l văd pe bunicul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
facă rău? Cu Dosoftei am avut probleme încă de la început (din 1978 când m-am mutat), dădeau petreceri, tropăiau toată ziua până târziu și nu puteam să dorm, băteam și eu în perete, iar la un moment dat mi-a izbit cu piciorul în ușă, era băut și a sărit la bătaie. L-am dat în judecată, aveam și martori, iar după o lună când ne aflam la comisia de împăciuire, a venit la mine să-l iert că a greșit
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și începea să strige disperat. Îl luai, atunci, din plin ! La un moment dat, ochiră un grup de fete care nu se prinseseră încă de faptul că prin curte umbla mașinuța bușitoare. Se îndreptară spre ele și, cînd ajunseră, le izbiră cum trebuie. Numai că una, care își dăduse seama din vreme, o rupsese la fugă și scăpase nevătămată. Văzînd asta, Cristi se desprinse numaidecît din mașinuță și se luă conștiincios după ea, ca să ducă treaba pînă la capăt. Abia cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fețele oamenilor - serioase, preocupate, impor tante. Strada se făcea din ce în ce mai mare, de parcă și-ar fi apropiat ochiul imens de celalalt ochi, mai mic și cu o scamă în el. Întreaga navă devenise minusculă, înghițită de oceanul agitat și multicolor. Se izbi de parbrizul unui Rover ce trecea în mare viteză, fu proiectată într-un indicator pe care scria „ONE WAY“ și de-acolo căzu pe căldarîm. Pe parbrizul Rover-ului rămăseseră cîteva picături roșii și, la cîțiva centimetri de acestea, o boabă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Aceasta, din spirit de dreptate fără îndoială, din omenie desigur; dar și din cauza comunității de atitudine față de relele care bântuiau societatea națională, a nemulțumirilor și a revoltei sufletești care-i apropia. "...E dar firesc ca asemenea naturi energice să fie izbite de spectacolul încurajării sistematice a nulităților, spune marele nostru poet național în acel articol, e firesc să-i apuce un fel de disperare, de viitorul societății în care trăiesc și să-și deschidă perspectiva unei reforme prin răsturnarea radicală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
E mult de când supremația o are acesta din urmă. Întrebarea e: până când? Pentru totdeauna, poate... Să fie oare cu putință? În toate aceste, un lucru straniu și caracteristic, în care pare a se reflecta tot tragicul destin al fostei capitale, izbește cu deosebire atențiunea noastră: Cu toate că partea sa contributivă la formațiunea României Mari de azi e atât de bogată și de strălucită încât în multe privințe am putea-o considera ca esențială și determinantă, Iașul n-a avut mai niciodată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și de metodă ba chiar deosebiri mari în modul de a privi și de a concepe unele lucruri în politică, în artă, în arta scrisului... Publicul, cel din Iași cu deosebire, care-mi cunoștea stilul, fraza, gândirea, tonul, a fost izbit de schimbarea aceasta neașteptată și neexplicabilă pe care i-o ofeream. Articolul de care vorbesc poartă titlul " Discursul unui parvenit" și a apărut în Opinia din 25 Decembrie 1910. În el e vorba de Alexandru Marghiloman și de un discurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
celor întâmplate am scris broșura "Spre Anarhie", care nu e atât (cum cred c-am vrut să fie) un rechizitoriu contra tuturor vinovaților, cât mai ales un strigăt de revoltă și de mânie pentru ușurarea mea proprie. Ceea ce m-a izbit din primul moment în lucrurile acestea de care pomenesc, e nedreptatea pe care o închideau în ele, mai mult decât violența și spiritul de anarhie cu care se afirmaseră. La întrunirea care avusese loc în ziua aceea, ca și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
m-am oprit la o terasă frumos amenajată pe faleză unde am comandat câțiva mici. Priveliștea din jur era superbă, diferite șalupe și bărci ce erau acostate lângă un ponton una lângă alta se legănau ușor datorită valurilor ce se izbeau de mal, formând o horă a bucuriei, dansând pe ritmurile răcoritoare ale bătrânului fluviu. Câțiva pescăruși se prinseseră și ei în horă așezându-se pe marginea unei bărci, legănându-se în același ritm. Un alt confrate de-al lor zbura
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
întoarcere din larg spre casă. Marea era liniștită, cât puteai privi cu ochii numai apă și cer, o liniște deplină; din când în când se auzea câte un strigăt al unui pescăruș ce zbura prin apropierea noastră. Valurile mării se izbeau spărgându-se de navă, dându-ne o ușoară legănare și o stare de liniște. Eram ajunși la capătul drumului, aici pământul se terminase dincolo de noi, în zare nu se vedea decât o linie dreapta ce unea cerul cu marea. După
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe an, iar raportul dintre valoarea timpului lor și valoarea celui al unui șefuleț oarecare din România este destul de semnificativ. Ei bine, acesta este tratamentul cu care suntem obișnuiți și, din perspectiva acestui tratament, când vii în România și te izbești de anumite fițe balcanice ale unor oameni care ajung niște șefuleți pe o bucățică din peisajul acesta românesc și careși închipuie căți fac o uriașă favoare că discută cu tine - să mă scuzați, dar te duci în locul unde ești mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dintr-o dragoste rușinoasă? Pentru mine nu reprezenta nici mai mult, nici mai puțin decît taurul pe care l-am ucis la Marathon. L-am omorît pe Întuneric, am ridicat mîna Înarmată și am lovit cu sete cînd m-a izbit În față răsuflarea lui și, de fapt, datoria mea era să ucid bestia nu să-mi pierd vremea În bîrlogul ei. Firul tău, Ariadna, m-a ajutat să termin cît mai repede această treabă neplăcută. Altfel, cine știe, mai rătăceam
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ale lui Sisif Îl atrag mereu pe vîrful muntelui. Depinde ce va găsi acolo sus. Am ieșit să văd marea noaptea. M-am apropiat de țărm și m-am plimbat de-a lungul lui. Valuri negre, de Întuneric lichid, se izbeau jos de stînci, Înălbindu-se pentru o clipă. Deasupra un cer la fel de negru. Și, Întorcîndu-mă, doar după cîțiva pași, am văzut proiectați pe acest cer un șir de caiși Înfloriți, parfumați aproape obscen. Iată miracolul vieții. CÎtă vreme există În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo În peisaj. N-au nevoie de atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc singure, ca statuile, În lumina iradiată de carnea lor. Valurile mă izbesc de aceleași idei. Nu pot să spun că mă surprinde acest lucru, dar e ceva nou În Încăpățînarea cu care revin asupra unor gînduri. Poate această Împrejurare ce mă silește la intimitate cu cerul și marea mă determină să cred
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
există decît fericiri pierdute, atunci nu există decît fericiri imposibile. De ce să pierd clipa care trece umplîndu-mi palmele cu un nisip inutil? Pentru noi, Ulise, nu există trecut. Nici pentru zei nu există. Priviți cu atenție acest țărm. Valurile se izbesc de stînci, le spală și spuma se risipește. Nu rămîne nimic. Învață, Ulise, tot ce poți Învăța din acest exemplu ca să eviți suferința. Și În primul rînd Învață să uiți. Ce sens are țărmul pe care nu-l poți uita
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
următoare să o carbonizeze. Stau la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de artă greacă și mă izbește și mai mult liniștea statuilor. În definitiv, contează mai puțin dacă o asemenea Eladă a fost reală. Important e ca a fost posibilă. Vreau să spun că avem nevoie de un munte chiar dacă ne vom Întoarce rar. Nisipul e acum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]