6,066 matches
-
o epocă dată (anume aceea "a Revelației"), refuzând orice schimbare a formulei adevărului religios. Astfel, integrismele ratează să distingă între esențial și accesoriu. El vede de aceea o trădare a spiritului catolicismului în oficierea mesei în franceză și nu în latină, uitând că limbile primilor creștini au fost arameica sau greaca. Pentru integrist, tradiția trebuie acceptată așa cum este, fără modificare. Altfel spus integrismul transpune pe teren religios un conservatorism radical, producând o alianță între refuzul istoriei și nostalgia după trecut. Doar
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
an. Suprafața Lunii nu este uniformă. Foarte rapid, prin faptul că este relativ ușor de observat, oamenii au putut distinge mari pete întunecate pe care le-au luat drept echivalentul oceanelor terestre și cărora ei le-au dat nume în latină "maria" („mări”). În realitate, aceste întinderi de regolit au o concentrație superioară de bazalt, de origine vulcanică, și sunt foarte inegal repartizate pe suprafața lunară, marea lor majoritate situându-se pe fața vizibilă, fața ascunsă neavând decât câteva, și de
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
limbă indo-europeană, din ramura tracă (sau vice-versa), vorbită în trecut pe părți a teritoriilor [[Bulgaria|Bulgariei]], [[România|României]], [[Serbia|Serbiei]], [[Slovacia|Slovaciei]], [[Ucraina|Ucrainei]] și [[Ungaria|Ungariei]] de astăzi. Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia, însă se știu prea puține despre această limbă. S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești (în toate dialectele) sau cu corespondente în [[limba albaneză]], despre care se crede că ar putea fi moștenite din [[substrat
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
este clasificabilă în 76 de grupe, dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 %. Elementele latine 20,02 %, slave vechi 7,98 %, bulgare 1,78 %, bulgaro-sârbe 1,51 %, turce 3,62 %, maghiare 2,17 %, neogrecești 2,37 %, franceze 38,42 %, latine literare 2,39 %, italiene 1,72 %, germane 1,77 %, onomatopeice 2,24 %, de origine nesigură 2,73 %, de origine necunoscută 5,58 %. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sunt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
37 %, franceze 38,42 %, latine literare 2,39 %, italiene 1,72 %, germane 1,77 %, onomatopeice 2,24 %, de origine nesigură 2,73 %, de origine necunoscută 5,58 %. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sunt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină. Tot Macrea a făcut în 1942, în privința etimologiei, o analiză statistică a poeziilor lui [[Eminescu]] publicate antum. Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
onomatopeice 2,24 %, de origine nesigură 2,73 %, de origine necunoscută 5,58 %. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sunt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină. Tot Macrea a făcut în 1942, în privința etimologiei, o analiză statistică a poeziilor lui [[Eminescu]] publicate antum. Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet, în circulație (sub raportul frecvenței) procentul crescând la 83 %. Elementele slave reprezintă 16,81
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
a fost descoperită o nouă planetă, Pluton, care, în 2006, a fost „retrogradată” ca fiind planetă pitică). Cele opt planete, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare, sunt următoarele: Cuvântul românesc "planetă" este un împrumut din franceză: "planète" și din latină: "planeta". (Termenul francez "planète" are drept origine același termen latin "planeta"). Termenul latin "planeta" provine din greaca veche "planêtês", care, în expresia πλανήτης αστήρης, transliterat: "planêtês astêrês", desemneză „astru în mișcare” (sau „astru rătăcitor”), în opoziție cu stelele care apar
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
valonă și română, ar putea fi cele trei limbi romanice retice (sau rețiane), retoromana, ladina și friulana, aranjate aici stric geografic, de la nord la sud. Este demn de remarcat, că cele cinci limbi menționate moștenesc, pe de o parte, vocabularul latinei vulgare (vezi latina vulgaris) de nord și, respectiv, elemente gramaticale și fonemice care sunt străine tuturor celorlalte limbi romanice. Nu este tocmai potrivit să se vorbească despre o "dată de naștere" a limbii valone, în primul rînd pentru că o limbă
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
ar putea fi cele trei limbi romanice retice (sau rețiane), retoromana, ladina și friulana, aranjate aici stric geografic, de la nord la sud. Este demn de remarcat, că cele cinci limbi menționate moștenesc, pe de o parte, vocabularul latinei vulgare (vezi latina vulgaris) de nord și, respectiv, elemente gramaticale și fonemice care sunt străine tuturor celorlalte limbi romanice. Nu este tocmai potrivit să se vorbească despre o "dată de naștere" a limbii valone, în primul rînd pentru că o limbă nu se naște
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
alte variațiuni ale oilienelor din împrejurimi, ceea ce duce la părăsirea cuvântului "roman" în înțeles vag, pentru întrebuințarea cuvântului "valon", a cărui extensie lingvistică se suprapune cu înțelesul etnic și politic. De asemenea, aceasta este vremea când franceza ajunge sa înlocuiască latina în toate domeniile (conform Edictului de la Villers-Cotterêts, din 1539). Franceza se stabilește ca limbă didactică și face obiectul unei politici intense de uniformizare. Într-un context în care conviețuiesc două limbi din aceeași familie, ele nu pot fi decât una
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
verbul "manthanein", „a învăța”. Termenul "mathema" a căpătat încă din perioada clasică și sensul precis de „studiu matematic”. Adjectivul corespunzător este μαθηματικός "mathēmatikós", însemnând „legat de învățare” sau „studios”, iar mai târziu, „matematic”. Din greacă, termenii au fost preluați în latină, unde științele matematice, numite în grecește μαθηματικὴ τέχνη "mathēmatikḗ tékhnē", au fost denumite cu pluralul "ars mathematica". Din latină, termenul "mathematica" a fost preluat în forme asemănătoare în toate limbile europene moderne. Forma aparentă de plural din engleză, ca și
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
corespunzător este μαθηματικός "mathēmatikós", însemnând „legat de învățare” sau „studios”, iar mai târziu, „matematic”. Din greacă, termenii au fost preluați în latină, unde științele matematice, numite în grecește μαθηματικὴ τέχνη "mathēmatikḗ tékhnē", au fost denumite cu pluralul "ars mathematica". Din latină, termenul "mathematica" a fost preluat în forme asemănătoare în toate limbile europene moderne. Forma aparentă de plural din engleză, ca și pluralul franțuzesc "les mathématiques", au revenit în latină sub forma pluralului neutru "mathematica" (Cicero), pornind de la pluralul grecesc τα
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
τέχνη "mathēmatikḗ tékhnē", au fost denumite cu pluralul "ars mathematica". Din latină, termenul "mathematica" a fost preluat în forme asemănătoare în toate limbile europene moderne. Forma aparentă de plural din engleză, ca și pluralul franțuzesc "les mathématiques", au revenit în latină sub forma pluralului neutru "mathematica" (Cicero), pornind de la pluralul grecesc τα μαθηματικά "ta mathēmatiká", acesta fiind utilizat de Aristotel cu sensul de „toate lucrurile matematice”. În română, termenul a fost copiat după franțuzescul "mathématique" și italienescul "matematica".. Este posibil ca
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
sistemele de numerație. Domeniile trigonometriei (prin introducerea funcțiilor trigonometrice) și aritmeticii cunosc o dezvoltare deosebită. De asemenea, în această perioadă sunt inventate combinatorica, analiza numerică și algebra liniară. În timpul Renașterii, o parte din textele arabe sunt studiate și traduse în latină. Cercetarea matematică se concentrează în Europa. Calculul algebric se dezvoltă ca urmare a lucrărilor lui François Viète și René Descartes. Newton și Leibniz au inventat, independent, calculul infinitezimal. În secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea, matematica cunoaște
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
Agricultură este știința, arta sau practică care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor. Termenul de "agricultură" provine din cuvintele din latină "agri" desemnând "câmp" și "cultură" însemnând "cultivare", în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. În termenul generic de agricultură se regăsesc științe și ocupații distincte, așa cum sunt: Există și o mulțime
Agricultură () [Corola-website/Science/296553_a_297882]
-
Părinții săi erau Giovanni Battisata Sarto și Margarita. Tatăl său era poștaș, și a murit în 1852, însă Margarita a trăit îndeajuns pentru a-și vedea fiul cardinal. După ce a terminat școala primară, Giuseppe a primit primele sale lecții de latină, în privat, de la parohul orașului său natal, Don Tito Fusaroni, după care a studiat timp de patru ani la gimnaziul din Castelfranco Veneto, unde mergea zilnic pe jos. În 1850 primește tonsura de la episcopul din Treviso și urmează cursurile în
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
Mondial. Alegerea numelui de Benedict are importanță simbolică. Ziua de naștere a noului papă, 16 aprilie, este sărbătoarea sfântului Benedict Iosif Labre (26 martie 1748 - 16 aprilie 1783), cunoscut ca Sfântul Pelerin. vorbește fluent germana, italiana, franceza, engleza, spaniola și latina. Este autor al unui mare număr de cărți și monografii pe teme religioase, de morală și filosofie. În timpul întregii sale activități de până acum a rămas fidel principiilor sale morale și religioase, apărând cu consecvență dogmele Bisericii Catolice, ceea a
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
fost folosite inițial în matematică, mai exact în analiza matematică, la studiul punctelor extreme ale graficelor funcțiilor. Mai apoi, aceste două noțiuni au căpătat și alte conotații, fiind curent folosite pentru a desemna, la modul general, exact ceea ce semnifică în latină, valori extreme, fie foarte scăzute, respectiv foarte ridicate. Pentru aflarea punctelor de minim (respectiv ale celor de maxim) ale unei funcții se folosesc derivatele, mai exact, zerourile primei derivate, care reprezintă punctele de minim, respectiv de maxim local. Forma cea
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în istroromână, pe care le traduce în latină și italiană. Acest autor este de părere că istroromânii sunt urmașii colonilor romani așezați în Istria în Antichitate. În același an apare în aceeași publicație un articol sub formă de scrisoare al istoricului și arheologului Pietro Paolo Kandler din Triest
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
mai rămas de la ei numai toponime: Bata, Fintira, Sekara. Într-un document din 1329 referitor la localitatea Buzet din Istria, apare numele vlahului Pasculus Chichio, nume ce provine de la etnonimul "Ćići" folosit de croați pentru istroromâni până astăzi, transcris în latină "Chichii" în documentele vremii. În secolul al XV-lea au loc epidemii de ciumă devastatoare în Istria, și senatul Republicii Vreneția care stăpânea litoralul peninsulei, favorizează așezarea aici a celor pe care îi numește "Morlacchi" în documentele sale, ca și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
sud ce se refugiază din calea cotropitorilor otomani. Astfel, în 1449 sunt menționați vlahi în localitatea Buje din Istria. Cuvântul "Cici" apare prima oară ca etnonim propriu-zis într-un document din 1463. Sub forma "Chichii", etnonimul reapare în documente în latină din anii 1517, 1524 și 1527, păstrate în arhivele orașului Triest. În acest secol se menționează așezări ale lor răspândite aproape peste tot în interiorul peninsulei, mai ales în zona localităților Žejân și Mune, la nord de muntele Učka, precum și în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
sud ale acestui munte. Într-o lucrare din 1641 despre Istria, cărturarul și episcopul de Cittanova (în croată Novigrad) Giacomo Filippo Tomasini amintește și despre morlaci, afirmând că „au o limbă a lor, care prin multe cuvinte este asemănătoare cu latina”. Alt autor italian, călugărul Ireneo della Croce, într-o istorie a orașului Triest apărută în 1698, îi menționează pe "i nostri Chichi", despre care precizează că aceștia își zic pe limba lor „rumeri”. Într-adevăr, acest cuvânt reflectă schimbări fonetice
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
u], [a] accentuat urmat de [n] + vocală > [ɨ], redată în italiană prin e) și una specifică istroromânei: [n] intervocalic simplu > [r]. Autorul dă și 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2 propoziții din limba lor, cu traducerea în latină. Aceasta este prima atestare a limbii în afară de toponime și nume de persoană, dintre care apăruseră și mai înainte în scrieri. După așezarea lor în Istria, istroromânii încep să se asimileze cu populația locală, păstrându-și identitatea și limba numai în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
că italienii din dietă au sprijinit această cerere, dar erau în minoritate față de croați. La 16 ani după aceea, Andrei Glavina atrage atenția asupra aceluiași lucru. Nicoară, Czink și Glavina menționează de asemenea că slujbele la biserică se fac în latină și în croată, preoții străduindu-se să împiedice dezvoltarea culturală a enoriașilor. După Primul Război Mondial, Istria trece la Italia. În 1921 este deschisă prima școală în care se folosește istroromâna și româna, înființată de Andrei Glavina, dar acesta moare
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
ajuns să desemneze și păstori de orice etnie de pe teritoriul slavilor de sud. Astăzi în greacă termenul îi denumește pe aromâni și pe meglenoromâni, iar în sârbă și bulgară și pe românii din Timoc. Termenul „morlaci” (în greacă "Μαυρόβλαχοι", în latină "Moroulahi" etc., în croată "Morlaci", în italiană "Morlacchi") a fost folosit inițial pentru românii apuseni, dintre care provin istroromânii, dar și acesta a desemnat de asemenea păstori de alte etnii, și nu mai este folosit în prezent. Primul exonim care
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]