4,839 matches
-
cuvintele derivate, cuvintele realizate prin compunere și prin schimbarea valorii gramaticale. a) Cuvântul de bază este cuvântul de la care se pornește în alcătuirea unei familii lexicale. b) Radicalul este elementul comun care se întâlnește la cuvintele ce formează o familie lexicală. Notă: bun - bunic - străbunic cuv. de bază- radical - radical muncă(cuv. de bază) - muncitor ( radical) c) Cuvintele derivate sunt cuvinte formate cu ajutorul prefixelor sau/și al sufixelor lexicale: Exemple: grădină - cuvânt de bază grădinar - grădin + suf. -ar grădinăreasa - grădin + suf.
Familie lexicală () [Corola-website/Science/329296_a_330625]
-
este elementul comun care se întâlnește la cuvintele ce formează o familie lexicală. Notă: bun - bunic - străbunic cuv. de bază- radical - radical muncă(cuv. de bază) - muncitor ( radical) c) Cuvintele derivate sunt cuvinte formate cu ajutorul prefixelor sau/și al sufixelor lexicale: Exemple: grădină - cuvânt de bază grădinar - grădin + suf. -ar grădinăreasa - grădin + suf.-areasa grădinăresc - grădin + suf.-aresc grădinărit - grădin + suf.arit grădiniță - grădin + suf. -iță pădure - pădurar - pădurice - păduros - (a) împăduri - (a) reîmpăduri
Familie lexicală () [Corola-website/Science/329296_a_330625]
-
din cartierul vienez Leopoldstadt. Dicționarul lui Meninski este cel mai atotcuprinzător dicționar de limbă osmano-turcă. Pentru că prin el, acest material este în totalitate tradus în 5 limbi (latină, germană, italiană, franceză și polonă), bazându-se pe surse interesante de istorie lexicală a acestor limbi, cu atât mai mult cu cât Meninski a luat in considerare frazeologia și proverbele. Importanța acestui dicționar atestă de asemenea faptul că a trăit încât să vadă modificările (compilându-le într-un singur volum) în secolele XVIII
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
l" (verb) și "ḥarf" (particulă). Particulele sunt invariabile, dar "ism" și "ḥarf" au terminații variabile. Cuvintele sunt analizate în funcție de locul lor în vorbire ("mawḍi‘ fi-l-kalăm"). Sībawayhi introduce conceptele de "’i‘irăb" ("declinare, flexiune") și "‘ămil" ("operator"). Sunt expuse toate schemele lexicale cunoscute pentru nume, verbe și particule, grupate după numărul de consoane radicale (minimum două, maximum cinci). De asemenea, este discutată în detaliu derivarea ("ištiqăq"). Secțiunea dedicată morfologiei arabe ocupă aproximativ jumătate din corpul lucrării, în vreme ce ultimile șapte capitole sunt consacrate
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
600 de ori în legătură cu diverse fapte de gramatică. Al-Farăhīdī a fost cel care a avansat ideea că termenii limbii arabe sunt structurați pe rădăcini formate din trei până la cinci consoane radicale și că rădăcinile ce depășesc aceste limite reprezintă împrumuturi lexicale. Lui al-Farăhīdī i se atribuie o lucrare intitulată "Kităb al-ğumal fi-n-naḥw", în care sunt tratate conceptele de "nașb", "raf‘", "ḫafḍ", "ğazm", "’alifăt", "lămăt", "hă’ăt", "tă’ăt", "wăwăt", "lăm-’alifăt", "al-iḫtilăf fī ma‘ănīhi" în legătură cu o serie de versuri, majoritatea
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
Statthalter putea fi strâns legat de directivele superiorului său, dar putea la fel de bine (în cazul unei slabe puteri centrale) să ajungă relativ sau chiar total independent. Adesea Statthalter-ii mai erau numiți și guvernatori. Și termenul franțuzesc "Lieutenant" ("lieu" + "tenant") corespunde lexical termenului "Statthalter" (vezi și locotenent). În absența monarhului, Statthalter-ul putea fi numit suveranul de drept sau regentul în funcție. Demnitatea de Statthalter i-a fost acordată prințului elector sas Frederic al III-lea de către împăratul Maximilian I în 8 august
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
grafia cu „â” devine „î”, chiar și în cazul cuvintelor "român" și "România". Astfel, numele statului se schimbă în Republica Populară Romînă. În 1964, se revine la grafia cu „â”, în cuvintele "român", "românește", "România" și celelalte din aceeași familie lexicală. La 21 august 1965 este schimbat numele republicii în Republica Socialistă România (prescurtat RSR). Din 1989 până în prezent, numele statului este România. Filmul Videogramme einer Revolution, al documentaristului Andrei Ujică, un montaj comentat de material filmat în zilele Revoluției din
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
lexicului folosit, și mai puțin bine la cel al structurii gramaticale. Există sinonime care diferă numai prin registru, de exemplu, în limba română: Un vorbitor care învață o limbă sau chiar unul nativ poate face nu numai greșeli de pronunție, lexicale și gramaticale, ci și de registru de limbă, dacă cel folosit nu este corespunzător situației de comunicare în care se află. De exemplu, dacă într-un anturaj în care toți în afară de o persoană vorbesc în registrul curent, și numai acea
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
noi prin modificarea clasei lor lexico-gramaticale. Astfel se pot forma: Derivarea propriu-zisă se face în franceză cu sufixe și prefixe. În ambele aceste categorii de afixe se pot distinge (exemple în cuvinte mais jos): Din punctul de vedere al sensului lexical al cuvintelor derivate, se pot distinge sufixe: În exemplele de mai sus, sufixele nu schimbă clasa lexico-gramaticală a cuvintelor bază. Din punct de vedere lexico-gramatical, există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
scrise în trei feluri: într-un singur cuvânt ("portefeuille"), cu cratimă ("porte-bagages") sau cu spații între elemente ("pomme de terre"), fără să existe reguli precise în această privință. O categorie aparte sunt compozițiile dintr-un element care, deși are sens lexical, nu poate fi cuvânt de sine stătător, și un cuvânt propriu-zis sau un alt element neautonom. Este un procedeu foarte frecvent în limbajele științifice și tehnice. Elementele de compunere savantă provin în general din cuvinte autonome în latină sau greacă
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
au încetățenit în limba franceză curentă. Exemple: Există și cuvinte telescopate internaționale folosite și în franceză, precum "motel", "codec" și "modem". Prin acest procedeu se taie o parte dintr-un cuvânt, dar cuvântul rezultat din partea rămasă nu are un sens lexical diferit de cuvântul bază, ci doar trece în registrul de limbă familiar. Uneori un astfel de cuvânt înlocuiește cu timpul cuvântul bază în registrul curent. Acesta a fost cazul unor cuvinte ca "cinéma" (< "cinématographe" „cinematograf”), "métro" „metrou” (< "métropolitain"), "photo" (< "photographie
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
traité de l'Atlantique Nord") „NATO”, "ONU" (< "Organisation des Nations Unies"), "PACS" (< "Pacte Civil de Solidarité" formă de parteneriat domestic alta decât căsătoria). Ultimele două acronime au derivate: adjectivele "onusien, onusienne", respectiv "pacsé, -e"; verbul "(se) pacser". În unele familii lexicale, rădăcina poate fi neschimbată în toate cuvintele. Exemplu: "dent" „dinte”, "dentier" „proteză dentară”, "denture" „dantură”, "dentition" „dentiție”, "édenté" „știrb”. În altele radicalul suferă o schimbare, bunăoară "am-" din exemplul dat mai sus devine "aim-" în verbul "aimer" „a iubi” din
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
în toate cuvintele. Exemplu: "dent" „dinte”, "dentier" „proteză dentară”, "denture" „dantură”, "dentition" „dentiție”, "édenté" „știrb”. În altele radicalul suferă o schimbare, bunăoară "am-" din exemplul dat mai sus devine "aim-" în verbul "aimer" „a iubi” din familia respectivă. Uneori, familia lexicală este formată din cuvinte cu rădăcini diferite, dar având același sens, una fiind moștenită, iar alta împrumutată (altele împrumutate). De exemplu, din familia lui "champignon" „ciupercă” face parte "champignonner" „a culege ciuperci”, dar și "fongus" „ciupercă de mare” (din latinescul
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
sau mai puțin frecvent, pe întreg spațiul moldovenesc și chiar dincolo de el, în Transnistria, zone din nordul Munteniei, Delta Dunării sau diaspora română, datorat, în cea mai mare parte, emigrărilor ardelenești la est de Carpați. Fonetic, din punct de vedere lexical, precum și din punct de vedere morfologic sau sintactic, Moldova nu are un grai unitar. Astfel, graiurile din Bucovina au un aspect de mozaic (îmbină trăsături ale graiurilor centrale, bucovinene și în unele localități ale graiurilor maramureșene), iar la est și
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
să nu poată intra într-o construcție mai mare și să nu poată fi tradusă literal în altă limbă. Astfel este în franceză expresia verbală impersonala "îl y a" „este, există” (lit. „el acolo are”). Această caracteristică ține de aspectul lexical, constând în imposibilitatea de a înlocui vreun element al expresiei idiomatice cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeasi axa paradigmatica. Astfel, propoziția " Ce projet a du plomb dans l’aile" „Proiectul acesta este precar” nu poate fi reformulata
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
unii lingviști colocații, frecvente atât în limbajul obișnuit, cât și în limbajele de specialitate. Colocația este o îmbinare de cuvinte compozițională, adică acestea apar cu sensul lor individual și în îmbinare, astfel sensul colocației este transparent. Colocațiile sunt niște solidarități lexicale care apar în urma unor preferințe pentru anumite combinații, ceea ce se constată din frecvența de co-ocurență relativ mare a elementelor lor componente. Totodată, colocația este supusă unor limitări combinaționale. Un exemplu este în franceză "s’attendre au pire" „a se aștepta
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
condiție necesară pentru ca aceasta să fie idiomatică. Exemple: "a tăia frunză la câini" (metaforă), "a se zbate ca peștele pe uscat" (comparație cu ambii termeni figurați). Locuțiunea este o unitate frazeologică ce prezintă un grad relativ mare de fixitate semantică, lexicală și morfosintactică. În plus, din acest ultim punct de vedere, constituie o singură parte de vorbire, deseori sinonimă cu un cuvânt. Ea poate fi nefigurată, de exemplu "cine știe cine" = "cineva" sau metaforică "nod în papură" = "cusur". Printre unitățile frazeologice sunt și
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
unități caracterul figurat. Pe de altă parte, existând foarte multe feluri de situații în care se folosesc unități frazeologice pragmatice, gradul lor de fixitate este diferit. Sensul uneia precum "Ferme ta gueule!" este interpretabil pornind de la componentele sale. Și fixitatea lexicală a acestei unități este relativă, "Ferme ta gueule!" putând deveni cu același sens pragmatic " Ferme ton clapet!" De asemenea, ea acceptă și unele manipulări morfosintactice: trecerea la plural ("Fermez vos gueules!" „Țineți-vă fleanca!”), dezvoltarea ("Ferme ta sale gueule!" „Ține
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
Luc est en retard et a prétexté une grève. C’est trop facile!" „Luc a întârziat și zice că din cauza unei greve. Nu ține!”), sensul său fiind non-compozițional, nedeductibil din sensul fiecărui element component. De asemenea, nu acceptă nicio transformare lexicală sau morfosintactică fără să-și piardă caracterul de unitate frazeologică. Cowie (2001) deosebește două categorii de formule pragmatice: Unele unități frazeologice pragmatice de tip formulă devin propoziții atipice din punct de vedere gramatical prin transformarea sursei lor. Uneori aceasta constă
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
viață bazată pe înțelepciunea populară. Are caracter oral, tradițional și colectiv, anonim. Unii autori consideră proverbul ca un subtip din categoria unităților frazeologice pragmatice. Din punct de vedere lingvistic, proverbul se aseamănă cu expresia idiomatică prin fixitate semantică (non-compoziționalitate), fixitate lexicală și fixitate formală cu grade variabile. Cu unele expresii idiomatice mai seamănă și prin caracterul metaforic. Se deosebește însă de expresiile idiomatice prin sensul său stabil, independent de situația de comunicare, și prin faptul că poate fi numai propoziție completă
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
controversat. După unii autori este o subramură a lexicologiei, după alții, frazeologia ține de lexicologie și de sintaxă. Frazeologia are de fapt un caracter mai larg interdisciplinar, dat fiind că unitățile frazeologice sunt studiate din mai multe puncte de vedere: lexical, sintactic, stilistic, semantic, având legătură și cu etimologia. Necesitatea tratării unităților frazeologice în dicționare face ca și lexicografia să se ocupe de acestea. Frazeologia mai are legătură și cu pragmatica, sociolingvistica, psiholingvistica, ba chiar și cu cultura în general. Delimitarea
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
din împrumuturi străine, în special din limbile latină și franceză, cum ar fi "inter alia" (printre alte lucruri), "ad hoc" (ad hoc), "force majeure" (forță majoră). Un alt aspect specific al limbajului juridic este reprezentat de dubleți sau tripleți, structuri lexicale fixe, formate din doi sau trei termeni: "null and void" (care nu are nicio forță, putere legală sau validitate), "controversy or claim" (controversă sau cerere). O altă particularitate este reprezentată de construcțiile care nu se mai utilizează în limbajul comun
Traducere juridică () [Corola-website/Science/335213_a_336542]
-
lăsat moștenire francezei multe cuvinte comune latinei clasice și celei populare, dar și multe folosite numai în latina populară, de exemplu > franceza modernă "manger" „a mânca”, > fr. mod. "chaud" „cald”, > fr. mod. "oreille" „ureche”, > fr. mod. "face" „față”. În afară de elemente lexicale, franceza a moștenit și trăsături gramaticale apărute deja în latina populară. În aceasta apar, de exemplu, formele verbale analitice precum viitorul de tipul > * > fr. mod. "chanterai" „voi cânta” și trecutul de tipul > literal „am pâine mâncată”, de unde forma de perfect
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul francez actual (vezi exemple în Lexicul limbii franceze, Substratul galic). În afară de acestea mai sunt probabil și altele, dar etimologia lor nu este lămurită. Din limba galilor s-au păstrat și unele sufixe lexicale. În toponimie un astfel de sufix este "-acon" care a devenit în galo-romană "-acum" și a dat în franceză terminațiile de toponime cu variantele grafice "-ey", "-ay", "-é" și "-y". Influența galică asupra evoluției fonetice a latinei vorbite în Galia
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale condiționalului prezent ( > * > "chanteroie" > fr. mod. "chanterais" „aș cânta”). Pe lângă perfectul compus, se constituie și majoritatea celorlalte forme verbale compuse, cu verbele auxiliare "avoir" și "être" „a fi”, în esență distribuite între verbele cu sens lexical deplin ca în franceza modernă. Formelor temporale simple le corespunde câte una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]