4,922 matches
-
mai întâi a suprarealismului (Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Gellu Naum), în încercarea de a uni, după modelul lui Louis Aragon și Paul Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxistă în poeme sistematic dificile, apoi, tendința de a moderniza miturile într-o lirică programatic clară și muzicală, vizibilă în creațiile poeților grupați în Cercul Literar de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei "Albatros" și alte publicații de tinerii poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și dezamăgiți de vechile
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Charles-Pierre Baudelaire (, n. 9 aprilie 1821, Paris - d. 31 august 1867) a fost un poet francez, a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat "Les Fleurs du Mal" ("„Florile răului""). A avut o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu. a fost singurul copil din a doua căsătorie a unui înstărit, iubitor de
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original al acetei poezii încântă critica. Vladimir Streinu („cloșca cu puii de aur: cum l-a numit Șerban Cioculescu) distinge în această apariție „Semnele noi de lirism”, în contextul în care marii lirici interbelici ajungeau la apogeu. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) - în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”. Asemenea lui Alexandru Philippide, a scris relativ puțină
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
se „repausează estetic, abandonându-se febril unei neînfrăne trâiri în ficțiune” (C. Robu). Gustul unei astfel de proze este învățat, probabil de la Fr. Kafka, tradus la noi, în epocă, de către Felix Aderca. Emil Botta este unu dintre poeții mari ai liricii noastre, fiind între clasicii interbelici și generația războiului (grupările Albatros și Cercul literar de la Sibiu) un pisc. Mai apropiat de ultimii decât de primii, el aparține, paradoxal, mai cu seamă întâilor. Între poezia lui Ion Vinea, de pildă, și a
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu și gălățenii Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefănescu-Est. Articolele literare, de sociologie, economie, estetică, filozofie, istorie, artă, substanțiale și sintetice: din „Noul curent literar” (în „Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
din ciclul de douăzeci de poezii selectate de poet, „Fecioara în alb”, pe data de 24 iulie 1900; - 1900-1901 - scrie piesa de teatru „Solii păcii”; 1900 - 1902 - aptitudinile sale literare se concretizează, mai întâi în periodice, apoi în volume de lirică suavă, de mare rafinament: "Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor"; devine membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
scris poeme ample, de factură romantică, cu versuri lungi și cu un pronunțat caracter satiric, ca de exemplu ciclul "Nopților", caracterizat și printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul "Nopțile" al poetului romantic francez Alfred de Musset. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esențializare. În această perioadă scrie "Rondelurile"; discursul liric este rezultatul unui efort de sinteză și se bazează pe o metaforă concretă. Poetul renunță la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie și muzicalitate
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
glosa ș.a.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natură obiectivata - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirica devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, si laudă obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.). Parnasienii erau o grupare de poeți din Franța secolului al XIX-lea
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosfera), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupola de gheață“, „că într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirica se extinde la întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „formă“ poate fi „impasibila“, sculpturala, dar
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Franța) este numele de artista al Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, renumită soprana, considerată de unii drept cea mai mare cântăreața de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, denumită ""La Divină"" sau ""Regina della lirica"". , provenind dintr-o familie de greci imigrați în Statele Unite ale Americii, Gheorghiou Kalogheropoulos și Evangelia Dimitriades, se naște în New York la 2 decembrie 1923. În 1929, tatăl își schimbă numele în Georges Callas și deschide o farmacie în cartierul Manhattan
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
Cand a fost întrebată de profesoară de ce proceda astfel, răspunsul a fost: "până și cel mai puțin talentat elev te poate învăța pe tine, cel mai talentat elev, ceva de care să nu fii capabil". Începe astfel carieră de cântăreață lirica a Mariei Callas, care va avea o traiectorie fulminanta. Între 1942 și 1945 interpretează diferite roluri pe scena Teatrului Regal de Operă din Atena în operele ""Îl Mercante di Venezia"" de Mario Castelnuovo-Tedesco, ""Fidelio"" de Ludwig van Beethoven, ""Der Bettelstudent
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
teatrului din Florența, cu un succes deosebit. În repertoriul sau memorabil, creația să din opera ""Normă"" va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii "Casta Diva" rămânând neegalata până astăzi. În decembrie 1951 inaugurează stagiunea lirica la "Teatro alla Scală" din Milano cu opera ""I vespri siciliani"" de Verdi, un adevărat triumf marcat de aplauze nesfârșite și de strigate de "bis". Urmează turnee în Italia (Verona, Veneția, Romă) și la Chicago, "Metropolitan Opera" din New York, "Covent
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
1927: După cum anunță titlul - subliniază Ov. S. Crohmălniceanu - sunt puse să vorbească aici personajele basmelor noastre; ne întrețin pe rând: Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră, Muma Pădurii, Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos, Zmeul, Statu-Palmă, Alb și Verde Împărat. Prin monologurile uriașilor ajungem iar la o lirică a „voiniciei“, care simte nevoia unei violente cheltuiri de forță fizică. Strâmbă-Lemne se laudă că a făcut „să trosnească“ viața, strângând-o în brațele lui "(Chiot uriaș)". Izvoarele unor atari puteri sunt anteice, căci gigantul, în momentele de cumpănă, răcnește
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuși", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
() a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
(pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele "Cimitirul Buna Vestire" și "Ochii Maicii Domnului"), pamflete, precum și literatură pentru copii
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, " Divina comedie". A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc "Eneida" și "Odiseea" ("Iliada" a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
în creația sa natura românească, muncile câmpenești, datinile atașate marilor momente ale existenței, erotica țărănească, revolta țăranului, experiența tragică a războiului, momente din istoria poporului român. În descrierea naturii, deosebindu-se de V. Alecsandri (cel dintâi pastelist remarcabil în evoluția liricii românești), la Coșbuc obiectul evocării e omul pământului, peisajul având funcția de a-i oferi acestuia cadrul de manifestare, în tradiția poemelor lui Vergiliu și ale lui Hesiod, cu ale sale "Munci și zile". G. Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
participare la viața culturală a epocii, fiind colaborator la revistele "Flacăra", "Gândirea", "Cosânzeana", "Societatea de mâine", "Cele Trei Crișuri", "Pagini Basarabene" și la ziarele "Românul", "Dreptatea", "Patria", "Voința". A fost autorul unui volum de versuri intitulat "Pamânt" și traducător din lirica maghiară. Preocupat și de activitatea de cercetare a lumii indiene, a lăsat un caiet care are scris pe prima pagină "Mahabharata" și care pare a fi o traducere din germană. Numele de Sergiu a fost alegerea mamei sale, iar tatăl
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
apreciat, în mod special, experiența de a mă vedea legănată între două limbi, între două universuri atât de diferite, a doi poeți, de la care a trebuit să învăț foarte mult despre transparența înseși pentru a fi un bun mediator. Traducerea liricii Eugeniei Bulat a fost, cum se întâmplă de obicei în traducerea literară, o dificultate de stil. Poezia sa e deseori foarte subtilă, aproape conceptuală, dar, de cele mai multe ori, și foarte densă în imagini, sunete și termini, în particular, termeni legați
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
(pe numele adevărat Nazareno Cardarelli) (n. 1 mai 1887 - d. 18 iunie 1959) a fost un poet și jurnalist italian. Lirica sa are un caracter autobiografic. A evocat peisajul italian în diferite anotimpuri, prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit "Ordinul Italian de Merit" ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei
Vincenzo Cardarelli () [Corola-website/Science/317244_a_318573]
-
Pentru activitatea sa, a primit "Ordinul Italian de Merit" ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare "La Ronda", prin care a pledat pentru întoarcerea la clasicism și a impus ca model lirica lui Leopardi.
Vincenzo Cardarelli () [Corola-website/Science/317244_a_318573]
-
și "Puntea", dar și un mare număr de reportaje, articole literare, politice etc. Mult timp, Dumitru Dobrea a fost considerat de critica literară drept „poetul țăran”, mai ales pentru tematica poeziei sale dinainte de eliberare, pentru spirtul insurgent, îndârjit, care definea lirica sa din acea epocă și care era asociat adesea cu firea revoltată a țăranului asuprit. Corbea se înscrie între poeții care au reprezentat în literatura română rezistența împotriva fascismului. Mai consecventă în utilizarea versului clasic, poezia lui de după eliberare este
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
Potra, care a predat cursul de istoria și teoria filmului la IATC, considera că prin acest film "„Andrei Blaier își dă propria măsură de cineast ajuns la maturitate: el se arată a fi capabil de o lectură filmică a textului lirico - epic, care depășește simpla ilustrație și se identifică aproape cu interpretarea în tonalitate personală, originală, a conținuturilor literare”". Deși Blaier nu se ridică ca regizor la nivelul la care ajunsese Zaharia Stancu ca scriitor, filmul "Prin cenușa imperiului" "„se ridică
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
(n. 14 decembrie 1853 - d. 12 iunie 1928) a fost un poet mexican, precursor al modernismului. Lirica sa a fost la început romantică (influențată de Hugo și Byron) devenind apoi eroică, incendiară, iar in final ajungând la gongorism și parnasianism. a fost ales membru al Academiei din Mexic. În 1910 a fost condamnat la 5 luni de
Salvador Díaz Mirón () [Corola-website/Science/317683_a_319012]