4,923 matches
-
poeziei noastre, în ansamblul ei, i-ar fi caracteristică tendința spre rutină și spre unele maniere ce s-au dovedit cândva de bun augur - criticul se lansează în considerații năstrușnice de soiul acesta: «nu s-ar putea spune că în lirica noastră au lipsit cu totul cazurile de „evadare”, când unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din „gros”', au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică și rutinieră și fără perspectivă (...)». Cântecele de iubire ale lui Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că poate suplini absența ideilor și sentimentelor prin anumite virtuozități stilistice: aici pierde din vedere ideea centrală: țelul poeziei, înecând faptele esențiale în șuvoiul unor fapte lăturalnice”. Sorin ARGHIR 67: „De curând a apărut un volum de versuri care îmbogățesc lirica noastră. Autorul, Aurel Rău, este un tânăr poet care s-a făcut cunoscut prin poeziile publicate îndeosebi în paginile Almanahului literar de la Cluj. Mesteacănul, volumul apărut la E.S.P.L.A., înmănunchează cele mai bune poezii ale poetului scrise în ultimii ani (...) Mesteacănul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru sensul lor (Întâmplare vânătorească, Târg de fete pe muntele Găina) (...). Prin poemul ciclic pe care Al. Andrițoiu îl închină Țării Moților, ne este ilustrată - în linii mari - viața de ieri și de astăzi din creierul Apusenilor. Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
va fi avut o apariție întârziată, prin iulie; adică în preajma Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților (F.M.T.D.), eveniment de anvergură, cântat cu spor de lira poeților. Manifest - poezie publicată în pagina a doua a revistei clujene face notă discordantă în lirica avântat-sărbătorească din coloanele gazetelor, prin amărăciunea nedisimulată izvorâtă din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos neconvingător, (o poantă!) aproape ironic, despre militantismul poetului la timpul prezent: Mulți flăcăi și de la noi, în zare, Înșelați, zac
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de supralicitare... Și mor, de papagalicită... Cititorul salută în această poezie mai cu seamă curajul cu care sunt dezbătute unele probleme centrale ale literaturii și criticii literare”. Al treilea semn care anunță că, totuși, ceva-ceva se mai schimbă în universul liricii, este apariția lui Tudor Arghezi printre poeți. Se pare că pedeapsa de „crimă la adresa poeziei” i-a fost suspendată după cinci ani și jumătate de „detenție” - recte embargo publicistic. Așa se face că în noiembrie îl regăsim pe Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de principii. Cum se aplică cerința tipizării în poezie? Se vorbește de «personajul liric» și este o expresie pe care eu o întrebuințam de mult. Nu trebuie să uităm că este un simplu chip de a vorbi. Unicul personaj al liricii este autorul poeziei al cărui subiect este totodată obiectul compunerii. Însă subiectul meu nu se deosebește de al aproapelui, se poate vorbi de un unic subiect liric al umanității și prin urmare de obiectivitatea poeziei lirice. A tipiza deci în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și de a sta de veghe prin cântec împotriva vrăjmașilor ei. Este ceva ce năzuiește M. Beniuc să facă de câtăva vreme, desfășurându-și în noile condiții vocația de poet militant. Poezie a vieții, fără pretenția sterilă a artei pure, lirica lui M. Beniuc era o specie a artei așa cum se și cuvenea, și încă cea mai înaltă. Preocupat de găsirea unei chei artistice potrivite noului cântec realist, e firesc ca poetul să facă încercări spre a folosi iarăși coasa la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca să-l mai golim odată Zicând „să piară tot amarul Și răul tot din lumea toată”. Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și fleacuri De dragoste, de munți, de cetini; De câte-am pătimit prin veacuri. Lirica lui M. Beniuc reprezintă, în totalitatea ei, una din cele mai înalte expresii artistice ale luptei ideologice pentru mai binele poporului din poezia noastră actuală, sortită unei virtuți prelungite prin chiar faptul de a fi fost văzut în patria incoruptibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dragoste. În: Almanahul literar, nr. 6 (43), iun. 62. Petre Dragoș - Cui îi folosește. În: Contemporanul nr. 39 (364), 25 sept. 63. Petru Dumitriu - Despre două poeme. În: Scânteia, nr. 2856, 27 dec. 64. George Munteanu - Sinceritate și poză în lirică. Cronică literară. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 12 (49), dec. 65. Dan Costa - Versurile iui Aurel Rău. Idem, nr. 11 (48), nov. 66. D.Micu - Aurel Rău: „Mesteacănul” (E.S.P.L.A.). În: Contemporanul, nr. 17 (342), 24 apr. 67. Sorin Arghir - Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Antonescu) -, pot fi ușor depistate trei faze distincte în evoluția poeziei sale: între 1923 și 1925, idilică, metaforică; după 1925, tinzând spre conceptualizare, în urma contactului cu cenaclul lui Mihail Dragomirescu; în sfârșit, ultima fază, cea a efortului de sincronizare cu lirica modernă, în urma colaborării la „Abecedar” și „Gând românesc”, unde se făcea simțit pregnant suflul poeziei noi. În prefața la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice specifice vârstei (aproape infantile), dar și climatului literar, matricelor formative ale anilor postbelici din Transilvania. Se practica atunci un neosămănătorism aproape agresiv, Lucian Blaga fiind (alături de câțiva, puțini) doar o excepție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul vorbirii, Chișinău, 1985; Noițele, Chișinău, 1985; Ambasadorul Atlantidei, Iași, 1996; Două imperii, Chișinău, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
vizionar expresionist și cu o elementaritate scitică. Poezia de după război evoluează în două direcții, complementare: o poezie a „desțărării” și a solitudinii, scăldată în tonuri elegiace și, pe de altă parte, evocarea țării ocupate - paradis devastat și înlăcrimat, în linia liricii lui Goga - de bolșevici și de „slugile” lor dinăuntru, „ciocoii” noi, „roșii”. Spovedania intimă este astfel mereu dublată de confesiunea comunitară. Patosul exponențial, pe teme sociale, din poezia interbelică a lui C. se mută acum definitiv în registrul tematic național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
mare oarbă, / și în codru-adânc/ inima să-mi mânc// [...] Dârz, cu pieptul gol,/ pe unde trec să scol,/ să scol, să răscol,/ volburi de pârjol”, spune o Haiducească. Inedită e, în opera acestui cântăreț cu verbul incendiator și inconcesiv, și lirica religioasă din ciclul Psalmilor românești. Rugăciunile nu sunt ale unui eu, ci ale lui noi, ele capătă premise și finalități precis circumstanțiate. Dumnezeu este rugat să „nu-și uite” românimea risipită pe întreg pământul, din Carpați la Pind, Timoc, Craina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
început și sfârșit, VR, 1991, 1; Simion Mioc, Poezia lui Aron Cotruș sau Între retorică și esențializare, O, 1992, 7; Alex. Ștefănescu, Un DA energic, RL, 1992, 15; Irina Petraș, Un poet al înscenărilor baroce, ST, 1992, 8-9; Nicolae Mecu, Lirica „desțărării”, VR, 1993, 2-3; Al. Ruja, Aron Cotruș, RITL, 1994, 1; Popa, Estuar, 97-102; Ungureanu, La vest, I, 29-31; Alexandru Ruja, Aron Cotruș. Viața și opera, Timișoara, 1996; Alexandru Ruja, „Este poate cel mai eficient atașat de presă străin de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica românească, sunt comentate versuri din autori reprezentativi, refăcându-se și dosarul textelor teoretice și al manifestelor simboliste din epocă. Un mic dicționar de terminologie poetică și o bibliografie completează această carte încadrabilă într-o sferă mai largă de preocupări, Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau cu noi,/ Vinul în culori de chihlimbar/ Urca neînvinse luminile prin ploi” (Era o toamnă amară). Fascinația plecării, incluzând și presimțirea marii treceri, cu reminiscențe din spiritul lui Lucian Blaga, transpare și în lirica târzie: „Pe ape se lasă lințolii de ceață./ O luntre parcă se mai vede în larg,/ În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului, se încheagă dintr-o metaforă a călătoriei-moarte: „Ciuguliți-mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
românească scoasă de Henry Stanley în 1856, Ecouri ale operei lui Romain Rolland în România sau Eminescu despre cultură, civilizație, artă și literatură au fost adunate în volumul Acolade (1977). M. s-a numărat printre cei mai fideli comentatori ai liricii românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea, cronicile literare reunindu-le în Poeți contemporani (I-II, 1967-1971). Criticul situează cartea de poezie analizată în contextul și evoluția operei unui autor, știind să surprindă particularitățile care o individualizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
toate timpurile prin care a trecut, deși acestea au fost deseori contradictorii: reculul proletcultismului, explozia vitalistă a lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru, revoluția metaforizantă a lui Nichita Stănescu, textualismul, revolta surdă a optzeciștilor, postmodernismul și toate celelalte tendințe ale liricii contemporane. Drapelul său, păstrat neabătut în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și nu l-a obligat să-și schimbe maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
a descântecelor: „mamă mamă/ iubita mea veche/ cercel de scamă/ te port la ureche/ răsfăț cuprins/ și fără dare/ cu dinadins/ hoață de soare/ încă și iar/ adună cheamă/ sâmbur de jar/ zborul din vamă.” Volumul Miraria (1977) aduce în lirica lui G. o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
împăratului Daigo (885-930), Ono no Komachi este considerată unul dintre cele șase genii ale poeziei nipone a timpului. Între cele 1111 poezii vechi și noi (1102 fiind tanka), se află și poeziile ei. Prin talentul ei a intrat în istoria liricii nipone, prin viața aventuroasă, a intrat în legendă și a inspirat mai multe piese de teatru. A fost uneori comparată cu grecoaica Sapho. Exemplificăm câteva dintre creațiile 1 ei: * În lumea aceasta Floarea inimii bărbatului Este ceva care se ofilește
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în 23 aprilie 1554, a părăsit lumea pământeană. Postmortem, sora ei Cassandra a publicat volumul Rime ce cuprinde 311 poeme. Critici și istorici literari au încadrat-o pe Gaspara Stampa ca și pe alte poete din perioada Renașterii în curentul liricii feminine inspirate de Francesco Petrarca (1304-1374), savant, poet și umanist, autor al unor lucrări autobiografice, istorice și filosofice, al volumelor de versuri Canzoniere și Rime și de Pietro Bembo (1470- 1547), istoriograf și bibliotecar al Republicii Venețiene, autor al unor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
medii de intelectuali și al unor reviste de profil. Observații pertinente privesc opțiunea pentru un anume autor sau operă într-un moment determinat, tălmăcirile lui Ivan Krasko din Octavian Goga, spre exemplu, explicându-se prin caracterul social și patriotic al liricii acestuia. Atracția exercitată de literatura română la începutul secolului al XX-lea asupra traducătorilor slovaci a fost favorizată - scrie V. - de „tradiția luptelor comune românești și slovace dinaintea anului 1918”. O bogată bibliografie, însumând peste șaizeci de pagini, prezintă, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
cele din poemul Speranța - „o viață întreagă, până la genunchi în apă. / să cerni mâlul galben. îmbrăcat în zdrențe. / visând pietricele strălucitoare”, rezumă emblematic întreaga poezie a lui P. Aparent (sau în primă instanță) înregistrare a cotidianului mecanic, impur și hâd, lirica lui traduce, de la un capăt la celălalt, o voltaică tensiune de depășire a cotidianului și a materiei joase, ceea ce în planul limbajului corespunde cu stilizarea și esențializarea notației, până la punctul în care imaginea ei devine epură confină cu figura (opusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]