14,805 matches
-
alocuri nu numai prin infuzia de concret, ci și prin instantanee ale revelației luminoase, clarificatoare. Între pământ și cer (1977) așază poezia lui G. sub zodia Săgetătorului (stăpân al muzelor și al inspirației), care ordonează existența în cercuri de coerență luminoasă (Sub jocuri de lumină). Lirismul este acum o stare a memoriei care, în extazele luminii reci, redescoperă lumi uitate („scurmai în gând tărâmul crezut / pe veci răpit în marile tăceri” - Copleșit de munți). Versurile din Foc nestins (1980) abundă în
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
se ciocnește de turn” - Câmpul. În Semne pe scut vara devine, prin imaginea razei transformate în pulbere, „un anotimp pierdut”, asemeni anilor tinereții. Odată cu instalarea sentimentului de singurătate, apar accente elegiace și modificări perceptibile la nivelul structurilor vizuale, încă destul de luminoase și de văratice un timp, dar marcate acum de tristețe, reflectând apropierea de apusul existenței: „Doar o statuie-n ceață a mâhnirii, / Nimic alt nu va rămâne-n urmă” - Elegie. O altă latură a activității lui G. este aceea de
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
ani de închisoare, nu acceptă să semneze o cerere de recurs, spunând: „E rușinos pentru un guvern să instituie un asemenea proces. Nu am nici o încredere în tribunalul vostru și nu semnez.” Odată cu el va dispărea una dintre cele mai luminoase figuri pe care le-a avut vreodată lumea românească. În 1923 publică o primă serie de meditații sub titlul Pensées pour la suite des jours, în prefața volumului, Francis Jammes definindu-l pe G. drept „prințul făcut păstor de o
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
solidaritate națională”, dar cu angajamentul de a publica „înainte de toate o literatură. Cu nici un preț nu vom renunța la cerințele estetice ale scrisului.” Ca temă cardinală se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul cel mai luminos al istoriei întregului nostru neam” pe care „mulți l-au hulit”, dar care se cuvine preamărit, cântat și idealizat „în eroii lui umili și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru e mare”, suna concluzia, dar în indigența postbelică, „mijloacele materiale
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
leului / care veghează cu o / indiferență regală pustiul artei”. Un loc aparte îl ocupă volumul Imnuri către amurg (1970), în care nostalgia unei vârste de aur umbrește trăirea plenară a prezentului: „O când priveai lumea cu ochii în lacrimi / sfere luminoase cădeau din ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea și pacea // [...] ce fiare întunecate beau astăzi / apa muzicii funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
socială” prin evocarea atmosferei și a peisajului pitoresc al Dobrogei, cu valorificarea unor legende de factură orientală (Nopți dobrogene, 1958), L. se angajează consecvent în ilustrarea tematicii dictate de ideologia comunistă sub tutela realismului socialist, abordând subiecte-șablon: construirea unui „viitor luminos”, „lupta de clasă”, formarea „omului nou”. Romanul Puterea (1964) elogiază lupta comuniștilor pentru preluarea puterii după 1944, iar Romanul unei zile mari (1979) reconstituie evenimentele din august 1944. Transformarea conștiinței individului în procesul construirii societății socialiste este teza romanului Viața
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
apud Beck, 1988). • Și în cazul infidelității, un prim principiu ar fi acela al reîncadrării problemei, adică al scoaterii ei din spațiul conceptual-apreciativ întunecat („M-a trădat”, „Nu mă mai iubește”, „Sunt nevaloros” etc.) și plasarea ei într-unul mai luminos („La câți se întâmplă”, „Tot pe mine mă iubește” etc.). (Desigur, înaintea acestui principiu ar fi acela de a nu te angaja în relații extraconjugale, având în vedere răul ce îl produce celuilalt partener și riscurile pentru viața de familie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Lazăr); Dochița împărătița. Basme și poezii populare din Țara de Sus, București, 1972; Frumoasa Frumoaselor, București, 1973; Dacă poți râde, să râzi. Proverbe și zicători din Banat, introd. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Blana ursului din pădure, București, 1976; Făt-Frumos cel luminos, Timișoara, 1979. Ediții: Leca Morariu, De la noi, pref. edit., București, 1983. Traduceri: William Shakespeare, Sonete, București, 1991. Repere bibliografice: George Muntean, „Poeme”, RL, 1973, 10; Laurențiu Ulici, Privind înapoi fără mânie, RL, 1974, 13; Ulici, Prima verba, I, 121-124; Popa
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
simți o trudă de meșter de sicrie”. Inexorabilul drum al vieții spre moarte ar fi unica șansă de a supraviețui în eternitate: „Te căutăm, vecie, noi, putrezi călători”. Percepția morții se convertește în sentință și, totodată, în izbăvire. Câteva inflexiuni luminoase surprind, ca în niște stampe, peisaje din așezări precum Balcic, Sulina, Babadag, Brașov. În fine, o narațiune de mari dimensiuni, Music-hall (publicată postum în „Viața românească”, 1969), stă mărturie pentru intuiția de romancier a lui R. Este vorba de un
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
relevă în primul rând calitățile formale, tehnice, versurile atent elaborate după norme clasice, cursivitatea, naturalețea desfășurării textelor, precum și percepția vizuală nuanțată, de unde efecte plastice notabile. Șerban Cioculescu, de pildă, remarcă „virtuozitatea metrică” și consideră că poetul este creatorul unui „lirism luminos și stenic”. Ca dramaturg, S. începe prin a se ocupa de cazuistica relațiilor amoroase, în special de importanța încrederii între parteneri, de rezistența cuplului. Un mic amănunt ascuns din viața soției declanșează în soț o dramă acută (Întâia sărutare, 1937
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
de pe pozițiile unei obiectivități câteodată cam rigide, dar niciodată lipsită de argumente și de seriozitate. Mult mai eteroclit este volumul din 1981, care cuprinde, completat, un studiu mai vechi, Eminescu și Schopenhauer (1966). Este avansată aici ideea unui fond originar luminos al poetului, pe care s-ar fi aplicat influența filosofului german. Acestui text, mai întins decât celelalte, îi sunt adăugate numeroase și felurite contribuții despre Blaga, considerat cel mai mare poet român după Eminescu, ori despre controverse teoretice și istorico-literare
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
pe gheața subțire (2003) - întăresc impresia disoluției individului, confruntat cu haosul existențial, cu sentimentul dezolării și al extincției, de care încearcă să se salveze mai întâi prin iubire, în poeme precum Dorință, Captivitate, Numai torța ta, Scufundă-te în depărtarea luminoasă ș.a. Uneori versul ritmat păstrează o cezură interioară, o anume muzicalitate, alteori reflexivitatea, insinuată în primele plachete, capătă aspect discursiv, iar mai rar parabolic (Ce este?, Zodie, Vine seara, Cine ești? ș.a.). O orientare singulară în poezia lui Ș. se
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
reacții diferite din partea subiecților receptori. Efectul se folosește cu eficiență și în terapia cognitiv-comportamentală. Să zicem că te-a părăsit iubita. Totul pare sumbru. Aproape că viața nu mai are rost. Încearcă acum să plasezi evenimentul într-un spațiu mai luminos: încă ești tânăr, viața merge înainte, câtor oameni nu li s-a întâmplat asta, iubita este o ființă nemaipomenită, dar nu e unică și de neînlocuit. Chiar dacă nu vei găsi alta similară, noua iubită poate fi și ea la fel de valoroasă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pentru Lévi-Strauss, fromage evocă „ceva greoi, o materie onctuoasă și mai puțin friabilă, o savoare densă”, pe când cheese, ceva „mai ușor, mai proaspăt, acrișor și topindu-se în gură” (Strauss, 1978, p. 115). Astfel, anumite sunete ar trimite spre culori luminoase, iar altele, dimpotrivă. Aceste două exemple ne oferă o viziune interesantă asupra predeterminării comunicării în curentul structuralist. Claude Lévi-Strauss a folosit aceleași metode pentru a studia, în calitatea sa de antropolog, „popoarele primitive”. Astfel „dacă (așa cum credem) activitatea inconștientă a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
are loc comunicarea; contextul școlar modulează decisiv comunicarea (să ne gândim numai la ergonomia școlară cu diferențele dintre o sală de clasă veche, nezugrăvită, cu mobilier neadaptat particularităților de vârstă ale elevilor etc. și o sală modernă, cu mobilier modular, luminoasă etc.); - caracteristicile comunicatorilor, ca și cele ale mesajului însuși (anumite tipuri de mesaje susțin o prezentare mai flexibilă, mai adaptată decât altele, iar în ceea ce privește cadrul didactic și cursanții săi, caracteristicile personale ale acestora au un impact profund asupra comunicării ca
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
din acest an și până în 1973, când se pensionează medical, fiind secretar literar la Teatrul Național din Craiova. Urmează o etapă oarecum mai fericită în viața lui S., datorită celei de-a doua soții (din care va face un personaj luminos în mai multe cărți) și posibilităților - totuși limitate - de a-și publica opera. După debutul editorial din 1956, cu nuvela Concert, și după intervalul de tăcere forțată ce i-a urmat, bibliografia scriitorului se realcătuiește începând din 1973, când îi
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
în care cele mici și obișnuite sunt iscate sus. Alegorii largi (ciclul Mater dulcissima și Tablou de gen) exprimă cu ardoare discretă evenimente ale maternității („după legea/ naturii”), investite cu o aură mitică. E o condiție asumată ca un elan luminos ( Confesiunile unei copile a secolului) al „stării de grație”, în care „rotundul” germinației se opune „colțurilor moarte” ale „așchiilor contemporane” ( În căutarea sferei de apă a lui Goethe). Fericirea, nu rareori cu sugestii platonice, este dată de „sincera sălbăticie”, iar
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
tratate intensiv. Repetiție zilnică (1986) este o plachetă mult mai puțin pregnantă, diluată liric și valoric. Ea reia două din titlurile de secțiune anterioare (Schițe și povestiri și Mici planete pentru adăpostit îndoiala) și are o tonalitate de ansamblu mai luminoasă, verificabilă inclusiv prin specia lirică practicată - oda, pastelul (titluri elocvente: Pastel fericit, Alt pastel fericit, Poem de dragoste). Ironia a dispărut aproape cu desăvârșire, lăsând sentimentul să coaguleze versurile. Notabilă e, în câteva rânduri, sugestia unui interior devenit vizibil la
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
plutire). Simptomatică este, în ultimul caz, epurarea unor cuvinte, considerate probabil prea „tari” de către cenzura vigilentă: de la „femeia aceasta poartă în pântec / un soare negru și dureros, un fel de tumoră” se ajunge la „femeia aceasta / poartă în pântec ceva luminos - / un nod de multiple adâncuri”, iar ultimele versuri din poemul apărut în 1983 dispar cu totul: „O religie / peste care ziua de mâine / presară artistic cenușă”. Poezia este, într-adevăr, mai centrată pe realitate - și deci mai „periculoasă”. Devine discursivă
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
Această viață interioară a poemului a fost remarcată de critici: pentru Lucian Raicu poemele au liniștea unui tablou, în ele pulsează o viață secretă, iar Eugen Simion remarcă „percepția vie”, din care se degajă însă o „reverie intelectuală calmă și luminoasă”, și se referă la un „sentiment al matinalului”, provenit dintr-o luminozitate când bogată, rembrandtiană, când aerată, vermeeriană, constituind nota distinctivă la S. „Aceasta este colina raiului negreșit; / din ea cresc ierburi înalte cu seve bogate,/ flori solitare, heraldice plante
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
de Șbilț din Patima roșie de Mihail Sorbul. „Om fără căpătâi”, el rămâne, în pofida amoralismului scandalos, o „secătură” simpatică, viziunea dramaturgului - cu unele accente malițioase și acide - fiind definită de trăsături relevate judicios de comentatori: lirism tandru, ironie îngăduitoare, natură luminoasă și solară, idealism moral. Un succes durabil a înregistrat Micul infern, comedie amăruie „de salon” despre vicisitudinile vieții conjugale, „o piesă de consum curent, o piesă care poartă pecetea pe vremuri vestitei «école de Paris»”, care „ar fi putut fi
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3,21; paralela cu Iov 10,11 îi permite lui Macarie să afirme că e vorba de corpul omenesc actual, în opoziție cu cel luminos dinainte de păcat. E un tip de exegeză care vine de la Filon și care, potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din secțiunea centrală a unei „istorii a creației
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
decît pe cea pozitivă (atribuirea lui Dumnezeu a tuturor numelor); și astfel, asemenea lui Moise pe muntele Sinai, „să ne cufundăm în întunericul cu adevărat mistic al non-cunoașterii (agnosia)” (cap. 1, PG 3, 1001A). Numai acest întuneric, în realitate mai luminos decît lumina, ne permite să vedem și să cunoaștem că nu-l putem vedea și nici cunoaște pe Cel care e deasupra oricărei viziuni și cunoașteri; în el, cuvîntul și gîndul intră într-o tăcere totală. Cauza universală este transcendentă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dar sunt puține verbe: 5 (2 subjonctive-imperative: să dezvoltăm și să îmbogățim; 2 prezente: avem - care este frecvent în Ll a lui NC -, reprezintă; și un gerunziu, cu valoare verbală: Omagiind). Fiecare substantiv are un adjectiv (sau chiar două): opera luminoasă, minunatul patrimoniu național. Multe cuvinte sau expresii sunt aceleași (clișee) în ambele texte și țin de aceeași arie semantică: gândire înaintată, revoluționară, mesajul umanist, omul nou, înaintat, socialism și comunism. Anumite adjective sunt, de asemenea, preferate și repetate: nou (de
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
imagini o lavă spectrală unde urcă artezian în cascade populații tinere" (p. 68), "cum să sângeri într-o existență supusă imaginii" (p. 96). Reținem prezentarea bisericii brâncovenești înfățișată "ca un acvariu de sticlă verde albastră" (p. 40): Și înăuntru era luminos și pustiu, o strălucire lăptoasă, aseptică, cântau mii de discuri și casete deodată, curgeau filme, imagini, reviste colorate erau răsfoite, cărți cădeau pe dale de marmură și o mulțime invizibil forfotea din nevăzute antene și etaje, printre nișe, labirinturi și
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]