6,722 matches
-
Nora“. Se părea că încă nu mă iertase de tot. Tata și Helen au plecat. Mama, Kate Nora și cu mine am rămas în pat, savurând liniștea instalată odată cu dispariția lui Helen. —Ei, i-am spus severă lui Kate, datorită mătușii tale Helen, ai avut parte de prima ta lecție apropo de cum trebuie tratați bărbații. Sper că ai fost foarte atentă. Tratează-i ca pe niște sclavi și, în mod sigur, se vor comporta ca niște sclavi. Kate m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
respingător, atunci eram pregătită. Am petrecut multe ore vesele, fericită și afumată, la discotecile unde reușisem să-mi constrâng sau să-mi păcălesc părinții să mă lase. Afumată după ce consumasem mixtura de (să zicem) sherry, vodcă, gin, coniac și vermut (mătușa Kitty ne adusese vermutul din călătoria la Roma). Ce zile grozave! Ce zile glorioase! Ca să evit orice scenă stânjenitoare sau jenantă în confruntarea cu părinții, înlocuiam tot ceea ce luam din fiecare sticlă cu o cantitate egală de apă. Ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gherilă în care mama se afla în permanență în căutare de noi locuri în care să ascundă stocul de băuturi care se diminua rapid. De fapt, Helen s-a jurat c-a auzit-o pe mama vorbind la telefon cu mătușa Julia, care e alcoolică, și rugând-o să-i recomande niște ascunzători bune. Dar faptul acesta n-a fost niciodată dovedit, așa că n-o luați chiar de bună. Dar mama era întotdeauna doar cu un mic pas înaintea noastră. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de atâtea ori în adolescență, că practic puteam să le recit pe de rost. E jocul cu cana, am gândit eu. E jocul cu cana, a zis tata cu tristețe. Și numai Dumnezeu știe că nu vreau să sfârșesc ca mătușa Julia. —Și numai Dumnezeu știe că nu vrei să sfârșești ca mătușa Julia, a spus tata obosit. Bietul tata! Mătușa Julia era sora lui cea mai mică, iar tata trebuia să facă față majorității crizelor ei alcoolice. Când era dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de rost. E jocul cu cana, am gândit eu. E jocul cu cana, a zis tata cu tristețe. Și numai Dumnezeu știe că nu vreau să sfârșesc ca mătușa Julia. —Și numai Dumnezeu știe că nu vrei să sfârșești ca mătușa Julia, a spus tata obosit. Bietul tata! Mătușa Julia era sora lui cea mai mică, iar tata trebuia să facă față majorității crizelor ei alcoolice. Când era dată afară de la serviciu fiindcă era beată, primul lucru pe care îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu. E jocul cu cana, a zis tata cu tristețe. Și numai Dumnezeu știe că nu vreau să sfârșesc ca mătușa Julia. —Și numai Dumnezeu știe că nu vrei să sfârșești ca mătușa Julia, a spus tata obosit. Bietul tata! Mătușa Julia era sora lui cea mai mică, iar tata trebuia să facă față majorității crizelor ei alcoolice. Când era dată afară de la serviciu fiindcă era beată, primul lucru pe care îl făcea era să-l sune pe tata. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă strigau: „Hei, Claire, aici suntem! Ia-mă pe mine, ia-mă pe mine! Putem să mergem acasă la tine?“. Instinctiv, mi-am îndreptat căruciorul în direcția lor. După care l-am întors în sens opus. Adu-ți aminte de mătușa Julia, mi-am spus cu severitate. Tata avea dreptate. Să zaci în pat beată nu înseamnă că trăiești. Și nu rezolvă nimic. Cu un șoc groaznic, mi-am dat seama că se putea ca, în sfârșit, să mă fi maturizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am repezit să răspund și în goană i-am strivit mai multe metatarsiene. — Alo, am gâfâit în telefon. —Alo. Tăticu’ e acasă? a întrebat împleticit o voce de la celălalt capăt al firului. —Tată, am strigat eu. Taaaaată! Te caută mătușa Julia. Fir-ar al naibii, m-am gândit. Când suna beată, mătușa Julia era imposibil de dezlipit de la telefon. De obicei, suna ca să-și ceară scuze pentru tot felul de chestii. De pildă, fiindcă trișase la rounders 1. O partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
multe metatarsiene. — Alo, am gâfâit în telefon. —Alo. Tăticu’ e acasă? a întrebat împleticit o voce de la celălalt capăt al firului. —Tată, am strigat eu. Taaaaată! Te caută mătușa Julia. Fir-ar al naibii, m-am gândit. Când suna beată, mătușa Julia era imposibil de dezlipit de la telefon. De obicei, suna ca să-și ceară scuze pentru tot felul de chestii. De pildă, fiindcă trișase la rounders 1. O partidă de rounders care avusese loc în urmă cu vreo patruzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șoptise că poate, poate Adam o să mă sune. Deși Adam nu-mi zisese așa ceva. Însă eu simțeam că era posibil. M-am așezat pe hol să trag ca o nerușinată cu urechea la conversația pe care tata o purta cu mătușa Julia. De obicei, discuțiile lor reprezentau niște audiții interesante, deși ușor bizare. Cât avea să dureze conversația asta? —Julia, ascultă-mă, a spus tata agitat. Of, Doamne, m-am gândit, trebuie să fi fost o partidă de rounders teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o partidă de rounders teribil de importantă dacă tata se înfuriase în halul ăla. — Udă un șervet de bucătărie și aruncă-l deasupra imediat! a urlat tata în telefon. A, bine, m-am gândit când mi-am dat seama că mătușa Julia nu se afla decât în plin proces de a-și incendia casa și că nu sunase pentru o conversație bahică, plină de remușcări, scuze și alte inepții. Nu, sub robinet, Julia, sub robinet! a urlat tata. Oare cum naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu se afla decât în plin proces de a-și incendia casa și că nu sunase pentru o conversație bahică, plină de remușcări, scuze și alte inepții. Nu, sub robinet, Julia, sub robinet! a urlat tata. Oare cum naiba voia mătușă-mea să ude șervetul? Era mai sănătos să nu mă gândesc la asta. —Julia, ascultă-mă! Eu o să închid telefonul și tu o să faci la fel, a spus tata rar și cu atenție, de parc-ar fi vorbit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis închizând telefonul. Printre altele, mă simțeam complet epuizată. În secunda în care am închis telefonul, în sufragerie s-a iscat un adevărat iureș. Tata și Helen au început să se lupte în ușă. Tata voia s-o sune pe mătușa Julia ca să vadă dacă infernul fusese controlat. În timp ce Helen avea alte planuri cu telefonul. —Trebuie să-l sun pe Anthony, a urlat ea. Am nevoie ca marți să mă ducă cineva cu mașina până la Belfast. —Ei, incendiul Juliei e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de necazuri oriunde o să meargă. Kate era în pătuțul ei. Stătea acolo și se holba la tavan. De ce n-ai plâns, draga mea? am tachinat-o eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am luat-o în brațe și-am adus-o cu mine în pat, ținându-i trupușorul mătăsos și călduț lipit de pieptul meu. Am stat așa o vreme, picotind și ascultând cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ciobanu a scris că „alergătorii” dintre paginile volumului nu pornesc Într-o competiție, eu am fost convins că pornisem exact Într-o competiție, cea mai importantă dintre toate. De altfel, peste doi ani aveam să-i spun, În piață, unei mătuși Înmărmurite cu plasa cu leuștean În mîna strînsă la piept, că voi ajunge cel mai mare scriitor român. Tocmai văzusem Drumul spre Înalta societate. Primise premiul Academiei Britanice de Film pentru cel mai bun film al anului 1958. Debutul regizoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sacră și descoperă că viermele este mirodenia. Așa că fremenii călări pe mirodenie dau un atac final căsăpindu-i pe harkonnieni, În care trag cu flinte sofisticate cu recul, la fiecare detunătură strigă „Iii-ța”, Ița o cheamă și pe una dintre mătușile mele Însă nu strigă, baronului i se scoate inima și e azvîrlit În spațiu fără milă de Alia, sora mai mică a lui Atreides care-i clar că deși Usul, e kwisatz hardenach și Îndrăgostit lulea de Chani, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trufașă și despotică, iar ea pretinde să-i fie sclav. TÎnărul e de acord, vrea să devină nicovală (citat din Goethe), fiind supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă cu nuiaua și astfel i s-a trezit simțul pentru femeie, mărturisind că le adoră cruzimile. Zece pagini mai tîrziu, Wanda-l biciuiește și Îi place, pentru că el a trezit elemente periculoase În natura ei. Și cînd În sfîrșit, la p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a văzut în sfârșit pe profesorul Pop, un bărbat cândva voinic, acum adus ușor de spate, cu hainele largi pe el, cu părul alb, demn, arogant, impenetrabil. I-a văzut pe mulți din cei care, cu două luni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu spatele drept, subțire, cu încheieturi delicate și trăsături fine, deși bine conturate, aproape dure, fusese Îmai era?) frumos, îmi era clar asta. Am simțit mereu în el un vierme care-l rodea, n-am aflat niciodată ce-a fost. Mătușă-mea se obișnuise să fie terorizată, pentru că niciodată nu cred că a reușit să facă și ea ce dorește, fără să-l consulte. Dar nu cred nici că a intuit vreodată ce-i cu el. Găseam că e vinovată, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Am avut odată o revelație că dacă nu era el, nici școala n-aș fi sfârșit-o. Pe urmă m-a învățat pe ce anume să pun preț în viață. E adevărat că nici nu-l contraziceam niciodată, cum făcea mătușă-mea. Întotdeauna l-am bănuit că e mult mai bun la suflet decât se arată și că poartă o mască, nu pricepeam de ce, mi-am zis că mătușă-mea e de vină și atunci am început să disprețuiesc, așa, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în viață. E adevărat că nici nu-l contraziceam niciodată, cum făcea mătușă-mea. Întotdeauna l-am bănuit că e mult mai bun la suflet decât se arată și că poartă o mască, nu pricepeam de ce, mi-am zis că mătușă-mea e de vină și atunci am început să disprețuiesc, așa, fără rost, toate femeile. Acum n-aș mai face-o, dar acum e târziu și acum n-am prietene... Împlinisem șaptesprezece sau optsprezece ani și i-a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ce se plâng tot timpul și se complac în același timp și nu încearcă să schimbe lucrurile. Avusesem o educație strictă, fără prieteni, în rest avusesem tot ce voiam. Profesorii îmi aduseseră laude și mă simțeam mândră. O simțeam pe mătușă-mea rivală, mai ales când unchiul meu voia să fiu bine îmbrăcată și să mă port în așa fel încât să mă admire lumea, dar credeam că e normal să se întâmple astfel. Mi se părea că mi se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am spus să stai cu fața întoarsă.“ „Sau mai degrabă credeam că mă îndrăgostisem, pentru că n-avea să mi se întâmple asta decât câțiva ani mai târziu. Dar atunci... Nu, nu despre asta voiam să-ți vorbesc. După puțină vreme mătușă-mea a murit. Terminasem între timp o școală de învățători, aveam acum o meserie care îmi plăcea, voiam să continui să învăț și simțeam că aș fi în stare de lucruri nemaipomenite, nu știu de unde îmi venea credința asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai avea putere, îi tremurau cumplit mâinile, devenise arțăgos, mofturos, cu obositoare tabieturi. Mi-era milă de el, mai ales când îl vedeam pironit ore întregi într-un fotoliu, uitându-se la o fotografie înrămată pe perete, cu el și mătușă-mea, deși poate că nici nu se gândea la ea, ci aiurea, sau dormita. Apoi s-a îmbolnăvit și atunci a fost cumplit, pentru că a trebuit să am grijă de el un an sau doi și în toată vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fac? Au hotărât ca una dintre ele să se mute cu mine. Nu m-am împotrivit, nu mai aveam vlagă, deși era tocmai aceea care nu mai călcase în casa noastră de mai bine de zece ani, nici la moartea mătușă-mii nu se arătase. Cât am trăit cu ea a fost un calvar. Aș spune că unchiu-meu era blândețea întruchipată pe lângă ea, cel puțin el se purta cu indiferență, nu cu răutate. După mai multe luni în care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]