5,446 matches
-
de pedestrime (Cap.II. încărcarea puștilor) și "Instrucția pentru împușcarea la țintă" și adăogată cu note deslușitoare la solicitarea oficialității, pentru uzul Școlii Militare naționale. În anul 1852, la 13 octombrie este avansat în grad de maior. În anul 1853 maiorului Alexandru Macedonski, comandirul Batalionului model, îi sunt aduse mulțumiri de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853, 1854-1856), la inspecția făcută, văzându-l "în desăvârșită plăcută stare". În anul următor este numit, prin Poruncă către Oștire, comăndiutor/comandant al Regimentului
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
Regelui Carol I între 1892 și 1897. Ion Istrati era originar din Tecuci. Profesor la Școala de Artilerie și Geniu, Ion Istrati a fost mai întai ofițer de ordonanță al ministrului de Război, după care a intrat - având grad de maior - în serviciul regelui. A urcat treptele ierarhiei militare ajungând general, grad cu care a participat la Primul Război Mondial în calitate de comandant al Diviziei a 7-a. 1 noiembrie 1909 - 31 martie 1911 - Șeful Statului Major General al Armatei Române cu
Ioan Istrate () [Corola-website/Science/304986_a_306315]
-
un curs de specializare în armată austro-ungară, fiind foarte apreciat de superiorii armatei. Întors în țară este promovat căpitan, participa la campania din Bulgaria din 1913 în fruntea unei companii din Regimentului 34 Infanterie Constantă. În toamna anului 1916, proaspătul maior Gheorghe Mihail se distinge în luptele de pe Valea Buzăului la comanda Batalionului 2, fiind rănit la 7 octombrie. Refăcut s-a întors la comanda unității sale, cu care a participat la bătălia de Mărășești. Batalionul ÎI/Regimentul 34 Infanterie a
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
3 atacuri succesive, câștigând timpul necesar intervenției rezervelor și luând 62 de prizonieri și 2 mitraliere. Pierderile regimentului au fost foarte mari (1586 morți, răniți și dispăruți), din rămășițe regimentului se organizează un batalion, care a fost pus în subordinea maiorului Gheorghe Mihail, singurul comandant de batalion rămas valid după luptele din acea zi. A fost rănit la celălalt picior, dar a ordonat să nu se spună trupei că a fost lovit. Spre seară a fost găsit și evacuat. Pentru faptele
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
este numit Șef de Stat Major la Batalionul 3 Vânători (Infanterie) din Ploiești. La 1 aprilie 1914, căpitanul Ionescu este promovat la Statul Major al Corpului 3 Armată Galați. A participat la Războiul de Întregire (1916-1918). Avansat la gradul de maior la 1 noiembrie 1916, ofițerul este numit șef de Stat Major la Divizia 13 Infanterie Ploiești. Este avansat la gradul de locotenent-colonel, la exceptional, la data de 1 septembrie 1917. În perioada 01 iulie - 01 octombrie 1918 este detașat la
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
29 martie 1887, în comuna Săliște (județul Sibiu). A urmat „Școala militară de ofițeri de infanterie” între 1907-1909 (an în care a devenit sublocotenent) și apoi „Școala superioară de război” în perioada 1919-1920, perioadă în care avea gradul militar de maior. A participat la primul război mondial, în campania din anul 1916, în calitate de căpitan, cu Regimentul 34 infanterie, având funcția de comandant al Companiei de mitraliere, până când a fost rănit, la data de 26 august, în luptele de la Daidâr, în Dobrogea
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
urmat cursurile de la Facultatea Militară Tehnică, secția Tancuri și Auto din cadrul Academiei Militare Generale din București, absolvite cu diploma de inginer. Remarcat în timpul facultății, este desemnat să îndeplinească funcția de șef al grupei de studii și avansat la gradul de maior la 30 decembrie 1971. Pentru o scurtă perioadă (martie - octombrie 1972) predă ca șef de lucrări la Catedra de tehnică de tancuri și auto a facultății. La data de 7 octombrie 1972 este numit în funcția de comandant al Regimentului
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
acestui consiliu au fost împotriva declanșării insurecției, dar au terminat prin a o sprijini câteva zile mai târziu, (în mod neoficial - 3 ianuarie 1919, iar în mod neoficial 8 - 9 ianuarie 1919). Comandanți militari au fost numiți căpitanul (mai târziu maiorul) Stanisław Taczak și generalul Józef Dowbor-Muśnicki. Coordonarea în timp a insurecției a ținut mai degrabă de întâmplare, deoarece, între octombrie 1918 și primele luni ale anululi 1919, Germania era slăbită de de conflictele interne, cu soldații și marinarii militari răsculându
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
colectiv care, pe lîngă mulțimea de instrumente muzicale dispunea și de clopote, de pătrundeau pînă la măduva oaselor a fost o frumusețe rară”, La 10 mai 1944 este concentrat în armata română și , în cadrul companiei I sanitare Craiova, comandate de maiorul Herețu, participă la cel de-al doilea război mondial. Și astăzi, deși ajuns la o vîrstă respectabilă, acea vioară cu care a cîntat pe la atîtea nunți îi mai alină sufletul din cînd în cînd purtînd arcușul pe strunele ei cu
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
ani de muncă silnică, confiscarea averilor și interdicția exercitării unor drepturi civile) grupului Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru ""infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație"". Potrivit sentinței nr. 342, semnate de maiorul Dragoș Cojocaru, cei cinci scriitori ar fi redactat lucrări ce nu corespundeau cerințelor ideologice, lucrări cu caracter dușmănos și mistic, cu conținut apolitic și mesaj cu sens dublu. Este condamnat în noiembrie 1959 pentru "tăinuirea delictului de înaltă trădare" la
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
Gestapo. În perioada 1938-1939, este secretar al Partidului Mapai. În anul 1940, a fost înrolat în Brigada Evreiască din Armata Britanică pentru a lupta împotriva Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, fiind avansat succesiv până la gradul de maior. Este capturat ca prizonier de război pe frontul din Grecia în anul 1941, împreună cu alți soldați din Yishuv, fiind eliberați abia în anul 1945. După război, s-a alăturat Partidului Achdut HaAvoda. Este apoi arestat de către englezi la data de
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut în anul 1929 în orașul Buhuși din România. A emigrat în Israel în anul 1948. A activat în cadrul Armatei de Apărare a Israelului, ieșind la pensie cu gradul de maior în anul 1964. Din acel an, a lucrat în cadrul administrației locale a orașului Haifa. A absolvit Facultatea de Resurse Umane din cadrul Universității din Haifa (1978) și Facultatea de Facultatea de Administrație Publică din cadrul aceleiași universități (1987), obținând licență în managementul
Moshe Sharoni () [Corola-website/Science/306036_a_307365]
-
efortul autorităților locale, parohiei , satenilor si militarilor din Batalionul 1 Caracal (care continuă fără întrerupere tradiția Regimentului 2 Roșiori) în jurul cimitirului de onoare. Nu numai roșiorii Regimentului 2 au căzut în bătălia respectivă, ci și infanteriști din batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de scurtă durată, a fost de mare angajament. Pe 29 mai 1927 la Iași, în prezența familiei regale, a fost dezvelit „Monumentul Eroilor Diviziei 2-a Cavalerie” sau „Statuia Cavaleristului în atac”, monument
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
Stoenescu a participat la luptele din Transilvania, atrăgând admirația tuturor pentru actele sale de bravură. La 1 noiembrie 1916 a fost avansat excepțional la gradul de căpitan, iar la 1 septembrie 1917 tot excepțional a fost avansat la gradul de maior. După doi ani petrecuți pe front, maiorul Stoenescu a fost detașat la serviciul de control de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri în scopul de a contribui la combaterea și înfrânarea speculei și abuzurilor. De la 1 noiembrie 1920 până la 1 septembrie 1922
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
atrăgând admirația tuturor pentru actele sale de bravură. La 1 noiembrie 1916 a fost avansat excepțional la gradul de căpitan, iar la 1 septembrie 1917 tot excepțional a fost avansat la gradul de maior. După doi ani petrecuți pe front, maiorul Stoenescu a fost detașat la serviciul de control de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri în scopul de a contribui la combaterea și înfrânarea speculei și abuzurilor. De la 1 noiembrie 1920 până la 1 septembrie 1922 a urmat cursurile Școlii Superioare de Război
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
contribui la combaterea și înfrânarea speculei și abuzurilor. De la 1 noiembrie 1920 până la 1 septembrie 1922 a urmat cursurile Școlii Superioare de Război din Franța, promoția 42, absolvită cu calificativul Foarte Bine cu distincție. Comandantul școlii l-a notat astfel: „maiorul Stoenescu, din armata română, este un ofițer remarcabil, înzestrat cu inteligență iute și fină, cu judecată dreaptă, cu multă metodă și mare putere de muncă; s-a arătat foarte bun cunoscător al metodelor și procedeelor noastre, cu decizii întotdeauna gândite
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
Artilerie și Geniu. În perioada 1910 - 1912 a urmat cursurile Școlii Superioare de Război din București. După absolvire, este încadrat comandant pluton tunuri de câmp la Regimentele 1,7,10 și 2 Artilerie din București, iar după obținerea gradului de maior, la 1 aprilie 1916, comandant de baterie la Regimentele 15 și 6 Artilerie. În timpul primului război mondial, în calitate de comandant al Divizionului 2 din regimentul 10 Artilerie, ia parte la luptele de la Homorod din Transilvania, ulterior este transferat pe frontul de la
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
Roșii, care se ocupa cu activitatea de descompunere a armatelor dușmane. După formarea Diviziei "Tudor Vladimirescu" în noiembrie 1943, a fost numit ca ajutor al comandantului, adică șef al Secției Politice a Diviziei. I s-a acordat direct gradul de maior. A revenit în România în august 1944, având funcția de șef al Secției Educație și Cultură. Este numit apoi locțiitor politic al Diviziei "Horia, Cloșca și Crișan" și înaintat la gradul de locotenent-colonel. A îndeplinit funcția de subsecretar de stat
Dumitru Petrescu () [Corola-website/Science/306210_a_307539]
-
în 1890) și patru fete (Aurora, Elena, Cornelia și Viorica). În 1887 a demisionat din armata austro-ungară, a trecut granița în România și a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent. Avansează treptat pe scara ierarhică: căpitan (1893), maior (1899), locotenent-colonel (1908). În perioada 1908-1911, lt.col. Ioan Dragalina a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din București. La începerea Primului Război Mondial avea gradul de general de brigadă și comanda Comandamentul 3 teritorial. Pentru meritele dovedite în ridicarea nivelului știintific
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
de zi din 11 octombrie 1916, generalul Dragalina face apel la curajul și onoarea de român a fiecărui soldat: În dimineața zilei de 12 octombrie 1916, generalul Dragalina ia o mașină, un șofer și doi ofițeri (colonelul Toma Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade) și pleacă personal în Valea Jiului, în recunoaștere, pentru a vorbi cu comandanții aflați în primele linii, deoarece legăturile cu unitățile înaintate erau întrerupte. Ajunge în primele linii și trece podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde s-a spovedit și
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
1953-1956), șef de stat major (1956-1957) și comandant al Diviziei 9 Mecanizate "Mărășești" (1957-1958), apoi locțiitor al șefului Secției Pregătire de Luptă a Regiunii 2 Militare (februarie 1958 - octombrie 1959). În această perioadă, este înaintat pe rând la gradele de maior (august 1954) și locotenent colonel (noiembrie 1956). La data de 16 februarie 1955 maiorul Vasile Milea a depus o cerere la Organizația de Bază a UM 04326 Basarabi pentru a deveni membru al Partidului Muncitoresc Român (PMR), ca urmare a
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
apoi locțiitor al șefului Secției Pregătire de Luptă a Regiunii 2 Militare (februarie 1958 - octombrie 1959). În această perioadă, este înaintat pe rând la gradele de maior (august 1954) și locotenent colonel (noiembrie 1956). La data de 16 februarie 1955 maiorul Vasile Milea a depus o cerere la Organizația de Bază a UM 04326 Basarabi pentru a deveni membru al Partidului Muncitoresc Român (PMR), ca urmare a faptului că „studiind hotărârile PMR, (...) mi-am dat seama de țelul și scopul măreț
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
îndeplini apoi funcțiile de șef secție în Marele Stat Major, șef de direcție și apoi locțiitorul șefului Marelui Stat Major și șeful Direcției Organizare, Mobilizare, Planificare, înzestrare din Marele Stat Major. În anul 1955 a fost avansat la gradul de maior și apoi în anul 1960 la cel de colonel. În anul 1968, în perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). Remarcat pentru cunoștințele economice dobândite, este desemnat să conducă Direcția economică a Ministerului
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
În perioada 18 octombrie 1993 - 22 noiembrie 1997, efectuează o misiune externă de lungă durată, fiind detașat ca secretar III la Ambasada României din Lagos (Nigeria), având ca domenii de activitate: presa și relațiile consulare. Este avansat la gradul de maior în anul 1996. Revine în România în anul 1997 ca ofițer operativ de contraspionaj extern, îndeplinind pe rând funcțiile de șef de birou, locțiitor de șef serviciu și apoi șef de serviciu (1997-2000). În anul 1999, a absolvit un curs
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
al Secției de Propagandă în Comandamentul Trupelor de Tancuri, Blindate și Mecanizate (mai 1950 - aprilie 1951). În această perioadă a avansat rapid în ierarhia militară, fiiind promovat pe rând la gradele de locotenent major (decembrie 1949), căpitan (august 1950) și maior (aprilie 1951). Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid de pe lângă Direcțiile Centrale ale M.F.A. (1951-1952), fiind avansat la gradele de locotenent colonel (aprilie 1952) și colonel (septembrie 1952). În paralel, îndeplinește funcția de locțiitor al șefului Direcție Cadre în M.F.A.
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]