5,349 matches
-
Anvers-ul, iar francezii au avut mai multe reușite în Germania. O armată franco-bavareză condusă de Villars și Max Emanuel al Bavariei au învins armatele imperiale ale lui Ludovic de Baden și Hermann Styrum, dar ezitările prințului elector au împiedicat un marș asupra Vienei, ceea ce a dus la demiterea lui Villars. Victoriile francezilor în sudul Germaniei au continuat, însă, și după plecarea lui Villars, cu o nouă armată condusă de Camille de Tallard victorioasă în Palatinat. Liderii francezi s-au lansat în
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
petiții împotriva modificării articolului 75 (privind statutul de limbă oficială al georgienei), și pe străzi au apărut manifeste prin se cerea rezistență la nivel național. Demonstranții au mers la sediul guvernului din centrul Tbilisiului. Milițienii au reușit să blocheze parțial marșul, dar circa 5.000 de oameni au ajuns, totuși, la sediul guvernului, care a fost rapid înconjurat de armata sovietică. Restul protestatarilor s-au adurat la Universitatea de Stat Tbilisi. Cum situația amenința să devină periculoasă și se zvonea că
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
s-a scufundat). Supraviețuitorii de pe navele de transport au fost salvați de distrugătoarele din escortă și au fost duși în Insulele Shortland. Bilanțul a fost de 450 de morți. Celelalte patru nave de transport și patru distrugătoare și-au continuat marșul spre Guadalcanal după căderea întunericului, pe 14 noiembrie, dar au așteptat la vest de insulă ca bătălia navală să se termine înainte de a-și continua misiunea. Armata „ad hoc” comandată de Kondo s-a reunit la Ontong Java în seara
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
s-a alimentat într-o zonă situată în afara razei de acțiune a bombardierelor de pe Henderson Field. Submarinul american "Trout" a urmărit navele japoneze, dar nu a putut să atace cuirasatul "Kirishima" în timp ce acesta se alimenta. Flota de bombardament a continuat marșul spre sud și a intrat în zona de acțiune a avioanelor de pe Henderson Field în după amiaza zilei de 14 noiembrie. Submarinul "Flying Fish" a observat navele inamice, a lansat cinci torpile, dar niciuna nu și-a atins ținta, și
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
care mai târziu s-a căsătorit cu Joachim Murat. Era înaltă, subțire, cu păr blond, ochi mari albaștri, și trăsături fine. A avut un frate mai mare, Eugène de Beauharnais. Hortense a fost un compozitor muzical amator și a dăruit marșuri vibrante armatei tatălui ei vitreg.. La 4 ianuarie 1802, la cererea tatălui ei vitreg, Hortense s-a căsătorit cu fratele lui Napoleon, Louis Bonaparte. Ceremonia a fost celebrată de cardinalul Caprara. Hortense a devenit cumnată a mamei sale și a
Hortense de Beauharnais () [Corola-website/Science/321284_a_322613]
-
luptat și au învins trei companii de soldați ai regelui. Soldații s-au retras din fața "minuteman"ilor după o luptă dusă în câmp deschis. Alte miliții au sosit la scurt timp și au cauzat pierderi mari trupelor regulate aflate în marș către Boston. La revenirea la Lexington, expediția lui Smith a fost salvată de întăririle lui general-locotenentului Hugh Percy. Forța combinată, cifrată acum la 1.700 de oameni, a mers până la Boston sub tirul inamicului într-o retragere tactică și a
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
comandant și companie avea să se dovedească problematică. Britanicii au început să-și trezească soldații la 9 pm în noaptea de 18 aprilie și i-au adunat pe malul apei în capătul vestic al Boston Common la ora 10 pm. Marșul britanic înspre și dinspre Concord a fost dezorganizat de la început și până la sfârșit. Colonelul Smith a întârziat, iar operațiunile de încărcare a bărcilor nu au fost organizate, rezultând confuzie în zona de pregătire. Bărcile utilizate erau barje navale atât de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
înghesuite încât nu se putea sta jos în ele. Când au debarcat la Phipps Farm în Cambridge, au făcut-o în apă adâncă până la brâu, în miez de noapte. După o oprire îndelungată pentru descărcarea echipamentului, soldații și-au început marșul de către Concord pe la orele 2 am. În timpul așteptării, li s-a dat muniție, carne de porc sărată și biscuiți tari. Nu aveau ranițe impermeabile de piele în spate, deoarece nu urma să campeze. Ei și-au cărat sacii cu hrană
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a ordonat să bată adunarea. Grenadierii au sosit la scurt timp și, după ce s-a restaurat ordinea, infanteriei ușoare i s-a permis să tragă o salvă de victorie, după care s-a format din nou coloana și a continuat marșul către Concord. Voluntarii din Concord și Lincoln, ca răspuns la alarma dată, se adunaseră la Concord. Ei au primit vestea înfruntării de la Lexington, și nu știau dacă să aștepte întăriri ale trupelor din orașele din împrejurimi, dacă să rămână să
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
la 11:30 am, sub privirile atente ale coloniștilor, care au continuat să stea pe poziții defensive. Armata regulată a continuat să caute și să distrugă proviziile mililtare coloniale din oraș, a servit prânzul, s-a pregătit din nou de marș, și a părăsit Concordul după amiază. Această plecare întârziată le-a dat voluntarilor din orașele din jur timp să ajungă la drumul de întoarcere spre Boston. Locotenent-colonelul Smith, îngrijorat de siguranța oamenilor săi, a trimis flancurile să urmeze o creastă
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
să ajungă la drumul de întoarcere spre Boston. Locotenent-colonelul Smith, îngrijorat de siguranța oamenilor săi, a trimis flancurile să urmeze o creastă deluroasă și să-i protejeze forțele de cei circa 1.000 de localnici aflați acum pe câmp, în timpul marșului spre est dinspre Concord. Această creastă se termina lângă Colțul lui Meriam, o răscruce și un pod mic aflat la aproximativ 2 km în afara satului Concord. Pentru a trece podul îngust, coloana a trebuit să se oprească, să se așeze
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
El tocmai lua în calcul capitularea când a auzit strigăte în față. O brigadă completă de aproximativ 1.000 de oameni cu artilerie sub comanda earlului Percy, sosise să-i salveze. Era ora 2:30 pm. În această parte a marșului, coloniștii s-au luptat pe cât posibil în formațiuni ordonate mari (cu muschete neghintuite cu rază scurtă de acțiune) de cel puțin opt ori, în pofida unor legende ce vorbeau de indivizi împrăștiați care trăgeau cu puști cu rază lungă de acțiune
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
scurtă de acțiune) de cel puțin opt ori, în pofida unor legende ce vorbeau de indivizi împrăștiați care trăgeau cu puști cu rază lungă de acțiune din spatele unor ziduri sau garduri. Deși a avut loc și foc împrăștiat de-a lungul marșului, aceste tactici de foc de la distanță s-au dovedit utile mai târziu pe parcursul războiului. Nimeni de la Lexington sau de la Concord—și de nicăieri de-a lungul drumului sau de la Bunker Hill—nu avea vreo pușcă, așa cum arată documentele istorice. Generalul
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a fost livrat la biroul maiorului Pitcairn, aflat la acel moment în piața satului Lexington. După aceste întârzieri, brigada lui Percy, de circa 1.000 de soldați, a ieșit din Boston pe la ora 8:45 am. Soldații au plecat în marș spre Lexington. Pe drum, ei au cântat melodia „Yankee Doodle” pentru a-i ironiza pe localnici. Până la bătălia de la Bunker Hill disputată cu două luni în urmă, cântecul devenise un imn al forțelor coloniale. Percy a mers pe ruta terestră
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
se preda. Percy a preluat controlul forțelor combinate de circa 1.700 de oameni și i-a lăsat să se odihnească, să mănânce, să bea, și să fie îngrijiți la cartierul general de teren (Munroe Tavern) înainte de a-și relua marșul. Au plecat din Lexington pe la ora 15:30, într-o formație ce punea accent pe defensiva pe flancuri și pe ariergardă. Soldații răniți mergeau pe tun și au fost obligați să coboare atunci când se trăgea asupra lor de grupurile adunate
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
2007, a avut loc o participare record a 47 de țări member a WHL. În săptămâna WHD, au colaborat cu guverne locale, societăți profesionale, organizații neguvernamentale și industrii private, pentru a promova conștientizarea hipertensiunii arteriale, prin intermediul media și al unor marșuri publice. Prin intermediul mass media, de exemplu Internetul și televiziunea, mesajul a ajuns la peste 250 milioane de oameni. Având în vedere că această acțiune devine din ce în ce mai populară în fiecare an, WHL este încrezătoare că pot fi atinse aproape toate din
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
a "turmă" at the games celebrating the dedication of the Temple of the Divine Julius, 18 August 29 BC. The "lusus" was also performed at the dedication of the Theater of Marcellus în 13 BC, and of the Temple of Marș Ultor, 1 August 2 BC. The children în eastern dress on the Ara Pacis have sometimes been interpreted aș Gaius and Lucius Caesar în "Trojan" garb for the game în 13 BC. The Troy Game continued to be staged under
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
fiind capturat în această luptă. Trupele britanice au intrat în Bloemfontein la 13 martie 1900 în timp ce orașul Ladysmith a fost despresurat. Bolile specifice condițiilor africane și războaielor începuseră să producă decese în rândul armatei britanice dar contraofensiva a continuat cu marșul spre Pretoria din luna mai cu o armată ce includea mai mult de 3000 de soldați australieni. Johannesburgul a căzut la 30 mai iar burii s-au retras la Pretoria în data de 3 iunie. Pușcașii Călare ai Noului Wales
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
apoi au fost implicați în atacul asupra fortăreței de la Pao-ting Fu unde se credea că guvernul chinez găsise azil după capturarea Pekingului de armatele vestice. Australienii din Victoria s-au alăturat unei armate de 7.500 de soldați într-un marș de 10 zile către fortăreață pentru a constata din nou că aceasta deja se predase. Au devenit parte a garnizoanei din Tientsin iar contingentul Noului Wales de Sud a preluat îndatoririle garnizoanei din Peking. HMCS "Protector" a fost utilizat în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și a cerut unitate națională. În 1893, a fost trimis la World Columbian Exposition din Chicago unde a servit drept element principal al expoziției statului Pennsylvania. La 4 iulie 1893, la Chicago, clopotul a fost cinstit cu prima intonare a "Marșului Clopotului Libertății", dirijat de John Phillip Sousa. Philadelphienilor au început să le displacă ideea de a-l trimite în alte orașe după ce s-a întors de la Chicago cu o nouă crăpătură, fiecare nouă propunere fiind întâmpinată cu din ce în ce mai multă opoziție
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
prezent, Liceul Paul Valéry 4. ↑ Printre biografiile redactate de prietenii săi din copilărie, poate fi menționată a lui Emile Miramont, poreclit Corne d’aurochs, intitulată Brassens avânt Brassens - De la Sète la Impasse Florimont sau a lui Victor Laville și Christian Marș, Brassens, Le Mauvais sujet repenți. 5. ↑ După unele surse, el ar fi încasat cincisprezece zile cu suspendare, după altele șase luni sau chiar un an, tot cu suspendare. 6. ↑ 173, strada Alesia. 7. ↑ expresie populară pentru: în mod ușuratic. 8
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
pentru a admira felul cum este ortografiat numele lui Pupchen. 10. ↑ Mărturia lui Pierre Onteniente culeasa de Jacques Vassal, Brassens, le regard de "Gibraltar", ed. Fayard/Chorus, 2006, p. 91. 11. ↑ Mărturia lui Patachou culeasa de Victor Laville și Christian Marș, Brassens, le mauvais sujet repenți, ed. L’Archipel, 2006, p. 136. 12. ↑ Cântatul poate fi un delict [arhiva], lepoint.fr 13. ↑ A se vedea Discografia/Reluări. 14. ↑ A se vedea Referințe/ Primele trei lucrări consacrate lui Georges Brassens. 15. ↑ Citat
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Calves, critic al piesei "Cei doi unchi" [arhiva]. 19. ↑ Mărturia lui Pierre Onteniente în, Brassens, le regard de „Gibraltar”, Fayard / Chorus, 2006, p. 197. 20. ↑ Citat de Jean-Paul Liégeois în, Georges Brassens - Oeuvres complètes, coll. Voix publiques, éd. Le Cherche-Midi, marș 2007, p. 633. 21. ↑ Victor Laville, Christian Marș, Brassens, le mauvais sujet repenți, ed. L’Archipel, 2006, p. 188. 22. ↑ Italiques, al doilea canal al ORTF, 8 noiembrie 1971. 23. ↑ Site-ul primăriei din Lézardrieux [arhiva]. 24. ↑ Jacques Vassal, Brassens
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
19. ↑ Mărturia lui Pierre Onteniente în, Brassens, le regard de „Gibraltar”, Fayard / Chorus, 2006, p. 197. 20. ↑ Citat de Jean-Paul Liégeois în, Georges Brassens - Oeuvres complètes, coll. Voix publiques, éd. Le Cherche-Midi, marș 2007, p. 633. 21. ↑ Victor Laville, Christian Marș, Brassens, le mauvais sujet repenți, ed. L’Archipel, 2006, p. 188. 22. ↑ Italiques, al doilea canal al ORTF, 8 noiembrie 1971. 23. ↑ Site-ul primăriei din Lézardrieux [arhiva]. 24. ↑ Jacques Vassal, Brassens, le regard de „Gibraltar”, ed. Fayard / Chorus, 2006
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
o constituie realitatea raportată la observator. În "Blood Music", realitatea devine instabilă pe masura ce un număr tot mai mare de observstori - trilioane de organisme unicelulalre inteligente - urca tot mai sus. "Anvil of Stars" (continuarea românului "The Forge of God") și "Moving Marș" postulează o fizică bazată pe schimbul de informații dintre particule, capabil să fie modificat la nivel de bit (Bear a pus această idee pe seama tratatului lui Frederick Kantor "Information Mechanics" (1967)). În "Moving Marș", aceaste cunoștințe sunt folosite pentru a
Greg Bear () [Corola-website/Science/321567_a_322896]