5,936 matches
-
că trecuse furtuna pe acolo. Leon veni cu o remarcă: - Am și eu momentele mele de slăbiciune. Te rog să mă scuzi dacă te-am supărat. Poate nu fac lucrurile așa cum trebuie. Carlina pretindea la rândul ei că era destul de matură și că nu i se potrivea deloc ceea ce făcuse. Luând în considerare trecutul și ambiția ei, nu se merita să facă acest compromis, dar când te obișnuiești cu un om începi să faci greșeli. Poate era normal ceea ce făcuse. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trecuse în tot acest timp în care stătuse departe de toți cei dragi. Era un tip foarte calculat și chibzuit. Se putea spune că reușise ce-și pusese în plan și acum se întorcea ca un om realizat, un om matur. Aici se împrietenise cu mulți conaționali, în afară de cei cu care venise. Alin „transpirase” de atâta umblat prin lume, iar acum era decis să treacă la un nou capitol din viața sa. Învățase în tot acest timp că viața este cea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la cineva ce vorbim noi în casă, mi-a spus mama, că ne leagă pe toți și ne duce... "Ne leagă pe toți și ne duce." Vorbele astea, ale mamei, s-au înfipt adînc în mintea mea că abia acum, matur, înțeleg groaza cu care au fost rostite, groază care a terorizat ani în șir unul dintre cele mai viteze popoare, pentru că bătaia ți-o dădea fratele tău de sînge și de neam, hoțește, pe ascuns, cu ușile închise, nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l pălmuiesc pe el, cel care pretinde că pune umărul la făurirea istoriei, m-am întors în bucătărie și te-am pălmuit pe tine, un copil... Poate peste zece-cincisprezece ani, cînd apele vor fi clare, cînd tu vei fi bărbat matur, vei fi fizician, poate că atunci vei înțelege... Ce? am întrebat eu în șoaptă, nedumerit de ceea ce auzeam. Multe. Hai să mergem, că-i tîrziu... N-am stat prea mult de vorbă cu tine pînă acum, deși am vrut s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la Londra și New York, și se extinde în permanență. Își iubește munca și poate că, o dată sau de două ori, l-am acuzat că ține la munca lui mai mult decât la mine. Dar ideea e că suntem un cuplu matur și flexibil, capabil să discute lucrurile serios. De curând am luat prânzul în oraș și am avut o lungă conversație, în care eu i-am promis că o să încerc s-o las mai moale cu cumpărăturile, iar Luke mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pot să cer tot magazinul! Evident, teoretic vorbind. Dar n-am de gând să mă las purtată de val. O să încep cu lucrurile de necesitate imediată, așa cum mi-a sugerat și Bud. Mă îndrept, cu un sentiment plăcut de om matur, spre vitrinele cu articole de bucătărie și încep să mă uit cu atenție pe rafturi. Ooo. Clești pentru homar! Ia să-i cer! Și mânerele astea super simpatice pentru porumb fiert Și margaretele astea de plastic, atât de drăgălașe. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
E ziua ta. A ta și a lui Luke. Fă totul așa cum îți dorești tu și nu te simți vinovată în nici un fel. Și încă ceva. Becky... — Da? — Adu-ți aminte că atât tu, cât și mama ta, sunteți persoane mature, în toată firea. Așa că încearcă să ai cu ea o conversație ca de la adult la adult. Ridică sprânceana către mine. S-ar putea să fii surprinsă de rezultat. Christina are foarte mare dreptate. Are atâta dreptate! În drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să mă îmbrac. E ridicol să mă simt vinovată din cauza asta. Am amânat mult prea mult discuția cu mami. Pe bune, ce se poate întâmpla? Să izbucnească în lacrimi? Suntem femei în toată firea. Vom avea o conversație rațională și matură, eu am să-mi expun punctul de vedere foarte clar, și toată situația asta îmbârligată va fi tranșată odată pentru totdeauna. Doamne, cât de ușurată mă simt! O s-o sun chiar acum. Dau iama în dormitor, îmi trântesc geanta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ăsta e începutul unei noi relații cu părinții mei. Una în care va guverna respectul reciproc. Și o viziune plină de înțelegere asupra vieții. — Alo, ce faci, scumpa mea? — Bună, mami. Trag aer adânc în piept. Așa. Fii calmă și matură. Mami... — Tocmai voiam să te sun și eu, Becky! Ghici cu cine ne-am întâlnit la Lake District! — Cu cine? — Cu mătușa Zannie! Nu-ți mai amintești când îți puneai toate colierele ei la gât? Și pantofii ei. Și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
draga mea... Măgărușul Carrot s-a... Mami coboară glasul. S-a... dus în raiul măgărușilor. Să știi că era foarte bătrân, draga mea, și o să fie foarte fericit acolo unde e... E imposibil. Nu mă simt deloc ca o persoană matură. Mă simt de parcă aș avea șase ani. Toți ne-au spus să-ți transmitem dragostea lor, zice mami, ajungând în fine la capătul aducerilor aminte și, firește, o să vină la nuntă! Ia zi, parcă spunea tati că vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
față. OK, Becky, hai. Doamnelor și domnilor, stimați membri ai Congresului. Optezeci și câți sunteți. Las ușa să se închidă singură în urma mea, îmi scot notițele și trag aer adânc în piept. — Luke, încep, cu o voce gravă, de om matur. Trebuie să-ți spun ceva în legătură cu nunta. Este o problemă serioasă, la care nu există o soluție simplă. Iar, dacă există o soluție, aceasta nu va putea fi adoptată fără ajutorul tău. Acesta este motivul pentru care vorbesc cu tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
șase geamantane? — E OK, o să plătim bagajul excedentar... Mă întorc spre Luke. Hai, zi. Ce părere ai? Luke nu spune nimic preț de câteva clipe - și îmi stă inima. Am sentimentul cumplit că va redeveni brusc vechiul Luke. Luke cel matur, obsedat de muncă, încăpățânat, omul de afaceri. Apoi el ridică privirea - și în colțul buzelor are un surâs amuzat. — Am de ales? — Nu, spun și îl apuc de mână, ușurată. N-ai. Plecăm în jurul lumii! O să fim turiști! — Ultimele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
da tot concursul dând ordine clare primarilor. Veți proceda la inventariere, răspunzând de ordine și de asigurarea bunurilor intrate în posesia statului. În acord cu acești delegați asistenți, membri ai mișcării legionare, după informațiile culese de la autoritățile comunale după o matură chibzuință veți stabili persoanele indicate a lua în primire aceste bunuri și le veți da delegația semnând în numele meu. Prefectul Barbu Stroici comunică la București un tablou cu bunurile evreiești intrate în patrimoniul statului, din județul Dorohoi: în total au
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
mă cheme la telefon, Marți sau Miercuri seara, între orele 9 și 10. Mă gîndesc cu grijă, dacă nu cumva i-am făcut vreun rău, dacă nu cumva am expus-o cine știe căror vorbe rele... Dar în fond sîntem maturi și majori! Dacă revin, am să vă istorisesc foarte multe lucruri! Azi am repurtat un mare, dacă nu chiar colosal succes, prin cuvîntarea mea, la plenara Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă. Amănunte urmează. Te rog, omagiaz-o din partea mea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să se întoarcă. Probabil că la acest kitsch al minunilor programate se gîndea Orwell în 1950, cînd, aflîndu-se pe moarte, își lua notițe pentru o recenzie la Brideshead... care a rămas neterminată. Nu poți fi cu adevărat și catolic, și matur nota el. și : Waugh e atît de bun pe cît poate fi un scriitor atîta timp cît ceea ce susține e de nesusținut. într-adevăr, Brideshead... e cartea unui om care chiar crede că numai aristocrații și catolicii sînt capabili de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
răbdare să aștepte până după ce va face el armata? Nar vrea să se însoare înainte de armată, doar așa a făcut și tatăl său, Costache, și știe că și frate-su Mihai, din marina militară, gândește tot așa. Gândirea sănătoasă și matură a tatălui este adoptată și de copiii lor: fata trebuie să aducă zestre cu care să îmbrace casa iar bărbatul trebuie să aibă casă sau materialele cu care să ridice casa. Coborâră pe lângă via lui Hulub și ajunseră pe șesul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
străine și necunoscute, sfâșiat de dorul de casă și de satul natal în care fusesem atât de fericit, ca orice copil la vârsta mea. Plecasem de acasă temător, cu pași șovăielnici, să înfrunt o lume necunoscută și mă întorceam acum matur, maturizat înainte de vreme! Nu mai eram acum copilul zglobiu și inventiv în jocurile copilărești de altădată, ci pășeam atent la lumea din jur și aproape că-mi studiam atitudinea și comportamentul față de lumea satului și chiar față de colegii și tovarășii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
moral în același timp în școala românească actuală... Au urmat ceva mai mult de două săptămâni de vacanță, cu sărbători multe, cu obiceiuri și datini, atât de fermecătoare și frumoase! Răsunau ulițele satului de glasurile copiilor și chiar și ale maturilor care, pe echipe, mergeau cu colindul, cu steaua, cu plugușorul, cu sorcova, cu Jieni și haiduci și cu hora cu scrânciob din centrul satului. Curat prin case, cu suflete și inimi curate, satul meu natal petrecea de minune și se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În primele zile de iunie 1930 revin în vacanța mare și trec pe 29 iunie pentru serbarea de sfârșit de an, luându-mi și bagajele și lucrurile ce le aveam în școală. Acum eram al doilea pe clasă, bucuros, voios, matur pe deplin, în stare să muncesc cu toată forța fizică în gospodăria părintească. Anul agricol și viticol n-a mai fost de astă dată la înălțimea anului anterior și se simțea ivirea crizei ce avea să se accentueze în anii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și cu mine stăteam ca doi bărbați și căutam o rezolvare. Poate că va face el rost de bani, dar eu spun răspicat că nu mai putem continua cu școala. La cei aproape 16 ani ai mei eram pe deplin matur - maturizat și judecam situația la rece, ca un bărbat adevărat. Pornisem la drum de peste doi ani și ceva. Atunci știam că peste șase ani puteam să ajung învățător, dar cum planul de învățământ s-a schimbat de la șase la opt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
elev foarte bun la învățătură, că am găsit oameni de omenie care m-au ajutat etc. Drept încuietoare, mă întreabă să-i spun despre felul cum am înțeles actul de la 23 August 1944, ținând cont că aveam atunci o vârstă matură, fiind călit și prin participarea la război, război împotriva U.R.S.S. Îi răspund că, momentan m-am bucurat de pacea cu vecinii din Răsărit, că am supraviețuit, dar adevărata semnificație a acestui act am perceput-o mult mai târziu... Concluzia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sfârșitul lui noiembrie 1991, plecam din nou alături de Adrian Dohotaru pe urmele românilor, fiind prezenți la acțiunile organizate cu ocazia "Zilei Naționale" în Olanda, Suedia și Danemarca. Aici am întâlnit alt fel de români, mai integrați, mai bine situați, mai maturi în aprecieri, dar și mai radicali față de schimbările din țară. În Suedia am participat la unele acțiuni și întâlniri la Stockholm și apoi, cu două mari autoturisme Volvo, ne-am deplasat cale de 700 de kilometri în sud, la Göteborg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muncă asiduă, pe care ți-o dau sediile băncilor și marilor companii de pe Avenida Paulista, bulevardele largi, parcurile enorme, casele bine rostuite. Dar nu puteam să nu observ la intrarea în oraș cartierele mizere, coșmeliile din tablă și carton, oameni maturi și copii subnutriți și prost îmbrăcați. Ca atare, nu m-am simțit în largul meu nici la New York, nici la Sao Paulo. Prima așezare portugheză pe malul oceanului, Sao Vicente, întemeiată la 1532, avea sa fie urmată la 1554 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doi în lume pentru "liniște și ordine", era profesionistă și atentă la tot ce mișca și ca atare cerșetorii, categorie necunoscută pe plan local, nu erau deloc bine văzuți. Mi-au fost semnalate de către "uruguayeni de bine" câteva "apariții" de maturi cu copii, fiind întrebat de ce ambasada "nu se ocupă". Respectivilor sau respectivelor le răspundeam cu o logică implacabilă, după următoarea formulă: Știți unde e România? Cred că în Europa. Și unde-i Europa? Ce întrebare-i asta, domnule ambasador? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noroc să se termine războiul iute, vei da o raită și pe la Paris, la Rodin, de ce nu !?“ Tatăl meu i-a mulțumit fratelui cu lacrimi În ochi pentru sfat. Ceea ce el considera o intervenție salvatoare, un gest fratern Înțelept și matur, mie mi se părea, dimpotrivă, o catastrofă, distrugerea șansei tatălui meu de a avea un viitor artistic. Urmarea: tatăl meu a studiat Dreptul la Leipzig, a practicat un timp avocatura, dar nu i-a plăcut, a devenit consilier financiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]