5,136 matches
-
Îndrăgostit. Deci: și-n Austria! - Noi ne-am gândit să facem așa ceva și aici, revine Cătălin. Aradul nu are sigur metrou. Are tramvaie și autobuze. Cu autobuzul nu circulă nici unul dintre noi. Doar Cașiș, spre Lipova. Nici acolo nu e metrou. Eu nu mai cer alte lămuriri, Îmi și pare rău c-am făcut-o. Mă Întreb Însă de ce-au venit la mine. Nu credeam că-s eligibil pentru asemenea activități. Sunt un tip destul de rezervat, asta o știu amicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se micșora și se depărta, platforma cenușie de ciment din jurul lui se lărgea la nesfîrșit. Suprafața rămasă Între el și polițiști, suprafața cenușie rămasă Între noi și polițiști, distanța pînă la zidul din spate, placat cu ceramică, ce ducea spre metrou, toate acestea deveniră sub ochii mei Îngrozitor de Înalte, de lungi, de late, de mari. Aveam senzația că privim cu toții spre omul acela separat de noi printr-o uriașă distanță de singurătate. Mortul părea o figurină singuratică rămasă pe o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu pot să mai stau, că-ți arătam eu ție, dar ne mai Întîlnim noi la cimitir, sper! Așa că i-am zis tipului cei voinic, care rămăsese tot timpul pironit locului. — Vino cu mine! - și cînd m-am urcat În metrou l-am Întrebat: Unde mergi În Bensonhurst? Ce adresă cauți? - zic. Știi, mă gîndeam că, dacă-mi dă o adresă, poate reușesc să-l Îndrum. — Ei, zice el, nu caut nici o adresă. Nu cunosc nici o adresă pe-acolo. Atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să afle tot ce-i de aflat despre Brooklyn? Doamne! CÎt era de nebun! Oricum, mă-ntreb ce s-o fi-ntîmplat cu el! Mă-ntreb dacă i-o fi tras careva una-n cap sau dacă mai hoinărește Încă prin metrouri În toiul nopții cu harta lui! Sărmanul de el! CÎnd mă gîndesc la el m-apucă rîsul! Poate c-o fi ajuns să priceapă că n-o să reușească să trăiască destul ca să cunoască tot Brooklyn-ul. E nevoie de-o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în catalogul cu promoții valabil în perioada 7-30 aprilie." Doamne, nici nu vă închipuiți cu câtă emoție am primit această veste. Nu-i așa că vi se pare o promoție înduioșătoare? Trebuie să-i înțelegi și pe cei de la Cash & Carry Metrou, care sunt în stare să sacrifice chiar un borcan cu castraveți murați, la fiecare amărât de LCD, care costă numai 2499, 00 lei. Cu gândul la apetisantul borcan cu castraveți, aproape că-ți vine să și cumperi un LCD, nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
era prea orgolios ca să se intereseze cu responsabilitate de tot ce era ascuns sau mai puțin vizibil. Teoretic, el putea fi la curent cu tot ce se întâmpla în lumea reală. Chiar dacă îi pica în mână un ziar gratuit de la metrou, o broșură sau un flier făcând reclamă la nu știu ce pizzerie, el îl parcurgea cu conștiinciozitate. Ar fi putut descoperi denumirea franțuzească ori italiană a cine știe cărui fel de mâncare. Și, în fond, nu asta era părerea lui despre tinerețe? Că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai impresia că e chiar vocea celor două guri de metrou: „Așa vor fetele toate, pe la spate, pe la spate!” - Bineînțeles că vreau să cumpăr cărămida. Ce să mai pierdem vremea de pomană? Zi cât face și știm una bună! - Cinci sute de mii, barosanule! Acum cinci ani, pe timpul inflației scăpată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe Sabina de mână, peste linia roșie care separa sexele în autobuz. Mi-o imaginam cu mine în pat, sub pătură, șoptind: noi doi, Piti, numai noi doi, nu-i așa?. Am coborât la Televiziune și ne-am scufundat la metrou. Coadă imensă la cartele. Hm, cred că întârzii la Inspectorat. Dacă ăsta nou, de geografie, e expeditiv? Mă frământ. Ajung. Plătesc două călătorii. Nu mai stau să iau restul. Se aude trenul venind. Casierița urlă după mine: ia-ți, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pălăriile și mă salutau: sărumâna, mama Cucu! E-he, mama Cucu, dacă ați ști cum stau securiștii pe-afară, să vadă dacă ne dați pâine de sub tejghea! Dar noi o ascundem sub palton și o scoatem abia când ieșim de la metrou, la Universitate. Nea Fane râde gros, cu gura până la urechi, descoperindu-și gingiile din care mai spânzură doi dinți îngălbeniți și trei măsele cariate: bă Piratule, bă, bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capac. Consumația a costat cam cât chiria noastră pe două luni. Japoneza-cu-chip-de-bronz se încăpățânează să plătească ea. Am inspirația să o întreb când are tren și îmi răspunde senin că în jumătate de oră. O luăm la fugă. Coborâm la metrou cu ochii pe ceas. Ar fi nasol să piardă rezervarea. Țâșnim din vagoane și alergăm. Maiko, plină de mâncarea tradițională românească, nu mai poate, se sufocă. O trag după mine. Cade în genunchi, dar fața îi rămâne senină, impenetrabilă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
albe, blajin, dar foarte stăpân pe el. Se înfruptă fără nazuri din pui și vin, în timp ce noi ne plângem de duritatea vieții. Dă din cap și zâmbește: e bine, lasă, aveți apă caldă și rece la robinet, televizor, troilebuze și metrou. He-he! Mai ales metroul l-a impresionat. El se aștepta ca în țara asta dintre continente să găsească codri seculari și căruțe hurducându-se pe drumuri prăfuite. Prieteni, Dumnezeu e mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la ceea ce el numește o conferință la Betel. Găsim un motiv plauzibil să-l refuzăm. Conștiința noastră de ortodocși nepracticanți ne împiedică să ne expunem influenței baptiste. Se duce, totuși, Sabina să-l întâlnească pe Arthur într-o stație de metrou. Omul e delicat, a înțeles cum stă treaba. Și, oricum, încă nu și-a revenit după șocul contactului cu sofisticata civilizație românească. Auzi, metrou la București! C XIX În opinia lui Cosmin, Leo avusese așteptări foarte mari de la această morganatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
expunem influenței baptiste. Se duce, totuși, Sabina să-l întâlnească pe Arthur într-o stație de metrou. Omul e delicat, a înțeles cum stă treaba. Și, oricum, încă nu și-a revenit după șocul contactului cu sofisticata civilizație românească. Auzi, metrou la București! C XIX În opinia lui Cosmin, Leo avusese așteptări foarte mari de la această morganatică Adelina. Lucru surprinzător la un om cu un trecut atât de tumultuos. Închise computerul și plecă spre baie, unde îl aștepta cada cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cine știe ce planetă. Nu mă miră, și Sabina mi-a spus că la început mă crezuse un țicnit care se mulțumește să trăiască doar cu gogoși și înghețată în speranța că va răsturna lumea. Ne ridicăm. O conduc până la gura de metrou. La despărțire îi urez să aibă parte de un bărbat bețiv, care s-o mai altoiască din când. A rămas cu un picior în aer și cu o expresie blocată pe chip. Nu se încruntă, să nu facă riduri. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
magistrului, toate purtau sutien la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca piatra cubică...Așa să trăiești stăpâne întru mulți ani sănătoși cu bucurie și la mai mare că, uite, după gura aia de metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o menghină, luptătorii de gherilă răspunseră cu huiduieli, pietre și ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau în falangă, izbind cu bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă fixa nimeni, era totul ok. Apoi s-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă fixa nimeni, era totul ok. Apoi s-a întâmplat ceva al naibii de ciudat. Oamenii de pe scaunele din jurul meu au început să se frece la ochi. Aveau cristalinul înroșit și păreau nedumeriți. Până la Televiziune, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de data aceasta, am visat ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul Eroilor și mă dusesem să beau un ceai la barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe scară un furnicar de călători, gălăgios și, oarecum, agresiv, care nu se mai sfârșea. M-a cuprins o spaimă teribilă. Ceea ce vedeam prin geamul barului mi se părea monstruos
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din plante, spuse: — N-aș refuza ceva de băut. — Scuză-mă. Desigur. Mă uitam puțin pe rubrica asta. Ce părere ai? Când văzu că mă uitam în ziarul ei, Fiona se apără: — Nu l-am cumpărat. L-am găsit în metrou. Se uită la fotografiile identice ale lui Hilary Winshaw din capul ambelor pagini și făcu o grimasă. — Femeia asta îngrozitoare! Sper că n-o să-mi spui că ești un admirator de-al ei. — Nicidecum. Dar am un interes profesional. Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de patruzeci de ani pe nume Patrick Mills. Am stabilit să mă întâlnesc cu el puțin înainte de prânz, la unsprezece jumătate. Ar fi trebuit să fie o călătorie destul de simplă. Mai întâi trebuia să merg pe jos până la stația de metrou, ceea însemna să trec prin parc, să traversez podul Albert, pe lângă casele ca niște fortărețe de pe superbogata Cheyne Walk, apoi s-o iau pe Royal Hospital Road și să ajung în Sloane Square. M-am oprit o singură dată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o intersecție aglomerată. Dar apoi, când am ajuns la stație și am coborât pe scara rulantă, imediat ce am zărit peronul, mi-am dat seama că era ticsit de lume. Avusese loc o defecțiune și probabil că nu mai venise un metrou de circa un sfert de oră. Deși linia de la Sloane Square nu e la mare adâncime, mișcarea constantă în jos a scării rulante m-a făcut să mă simt ca Orfeu coborând în infern, când m-am confruntat cu mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Orfeu coborând în infern, când m-am confruntat cu mulțimea aceea de oameni palizi și triști și lumina soarelui lăsată în urmă părea deja o amintire îndepărtată. ...perque leves populos simulacraque functa sepulchro... Zece minute mai târziu a sosit un metrou District Line, în care fiecare centimetru al fiecărui vagon era umplut cu trupuri asudate, încovoiate, strivite. Nici măcar n-am încercat să mă urc, dar în învălmășeala de oameni care se luptau să-și facă loc am reușit să-mi croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era umplut cu trupuri asudate, încovoiate, strivite. Nici măcar n-am încercat să mă urc, dar în învălmășeala de oameni care se luptau să-și facă loc am reușit să-mi croiesc drum până la marginea peronului ca să mă pregătesc pentru următorul metrou. A venit după câteva minute, de data asta un Circle Line, la fel de aglomerat ca ultimul. Când s-au deschis ușile și câțiva pasageri conestionați la față reușiseră deja să-și forțeze înaintarea prin mulțimea care aștepta, m-am strecurat înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]