4,914 matches
-
documente prezentate în continuare. Astfel, la 24 iunie 1757 mitropolitul Moldovei, Iacov Putneanul, preciza agentului trimis în Moldova de viceguvernatorul Kievului, Kosturin, pentru cercetarea afacerii episcopului de rit vechi Antim, ce se autointitula „episcop al Hotinului” că Hotinul aparține de Mitropolia Moldovei iar menționatul Antim este „"ascultător de vlădica Proilaviei, și păstorește doar asupra lipovenilor din ținutul Hotinului"”. În 1758 este cunoscut primul document în care Mitropolitul Proilav Daniil își adaugă în titulatură și Hotinul. În hrisov se precizează că: „"Daniil
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
își adaugă în titulatură și Hotinul. În hrisov se precizează că: „"Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, Tomarova Hotinul și a toată marginea Dunării și a tot Nistru"” hirotonește pe „"ierodiaconul Alexandru Ureache preot desăvârșit la schitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August."” Pe perioada păstoririi sale, Daniil avea să numească doi episcopi ai Hotinului, pe Neofit, menționat la 1765 și Amfilohie (1767-1769), care arată într-o scrisoare din 1768 către arhimandritul Zosima din Kiev că a fost sfințit
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
o scrisoare din 1768 către arhimandritul Zosima din Kiev că a fost sfințit de trei arhierei, între care „"Daniil al Proilavului”". Între anii 1768-1774, are loc un nou război ruso-turc, fapt care face ca între 1769-1774 toate teritoriile din jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, împreună cu Moldova și Țara Românească să se afle sub ocupația și administrația Imperiului Rus. Orașul Ismail, cu sediul Mitropoliei este asediat și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Proilavului”". Între anii 1768-1774, are loc un nou război ruso-turc, fapt care face ca între 1769-1774 toate teritoriile din jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, împreună cu Moldova și Țara Românească să se afle sub ocupația și administrația Imperiului Rus. Orașul Ismail, cu sediul Mitropoliei este asediat și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia, ca și episcopia Hotinului, încetând practic să existe. Merită adăugat că, pentru exact același moment, când rușii
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Moldova și Țara Românească să se afle sub ocupația și administrația Imperiului Rus. Orașul Ismail, cu sediul Mitropoliei este asediat și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia, ca și episcopia Hotinului, încetând practic să existe. Merită adăugat că, pentru exact același moment, când rușii luau de la turci și raiaua Hotinului, o cronică rimată de la 1769 dădea glas, plin de ironie, bucuriei românești: În acest context, Mitropolitul Moldovei
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
când rușii luau de la turci și raiaua Hotinului, o cronică rimată de la 1769 dădea glas, plin de ironie, bucuriei românești: În acest context, Mitropolitul Moldovei, Gavriil Callimachi, adresează în 1771 o gramată feldmareșalului rus Piotr Rumianțev-Zadunaiski, cerând desființarea efectivă a Mitropoliei Proilaviei, mai ales că îl considera ape mitropolitul Daniil ca fiind mort în acel moment. Mitropolitul Gavriil Callimachi propunea și o repartizare a teritoriilor Mitropoliei Proilaviei la eparhiile Moldovei, și anume: Hotinul la Episcopia Rădăuților, iar celelalte teritorii din stânga Prutului
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Gavriil Callimachi, adresează în 1771 o gramată feldmareșalului rus Piotr Rumianțev-Zadunaiski, cerând desființarea efectivă a Mitropoliei Proilaviei, mai ales că îl considera ape mitropolitul Daniil ca fiind mort în acel moment. Mitropolitul Gavriil Callimachi propunea și o repartizare a teritoriilor Mitropoliei Proilaviei la eparhiile Moldovei, și anume: Hotinul la Episcopia Rădăuților, iar celelalte teritorii din stânga Prutului (Bugeacul și Benderul), la Episcopia Hușilor. Rumianțev răspunde abia în 1773, aprobând cu titlu provizoriu cele propuse. Pe baza acestei hotărâri, Mitropolitul Moldovei îi anunța
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
nu apucă să fie pusă în practică, deoarece războiul se încheie cu Pacea de la Kuciuk-Kainargi, din 10 Aprilie 1774, rușii au părăsit teritoriile ocupate, iar turcii și-au reinstalat controlu în raiale. În această conjunctură și-a reluat existența și Mitropolia Proilaviei, sub conducerea noului mitropolit Ioachim, care i-a urmat lui Daniil, mort în 1773. Mitropolitul Ioachim (1774-1780) va deveni totodată și noul episcop de Hotin, după cum reiese din o serie de acte pe care le semnează La 1775, Iulie
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: "Articol principal:" "Daniil". În anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului dinOdesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
an pentru traiul lui, apoi aceasta destul de bine va înlătura nevoile lui.”" Spre sfârșitul vieții pleacă la Kiev, în Rusia, la mănăstirea Pecerska, unde moare și este înmormântat. "Articol principal:" "Partenie al II-lea". Partenie al II-lea va păstori Mitropolia Proilaviei între 1793 și 1810, fiind înscăunat ca Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit Chiril a ales să rămână în Rusia. Episcopia Hotinului a funcționat în noile condiții până la
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Kiev, în Rusia, la mănăstirea Pecerska, unde moare și este înmormântat. "Articol principal:" "Partenie al II-lea". Partenie al II-lea va păstori Mitropolia Proilaviei între 1793 și 1810, fiind înscăunat ca Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit Chiril a ales să rămână în Rusia. Episcopia Hotinului a funcționat în noile condiții până la izbucnire noului conflict ruso-otoman din perioada 1806-1812. În noiembrie-decembrie 1806 Moldova și Muntenia au fost ocupate din
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
al Moldovei și Țării Românești. Singura decizie semnificativă a efemerei sale domnii, a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Episcopia Hotinului era practic din nou desființată, teritoriul său intrând iarăși sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Partenie este ales la 24 septembrie 1806 ca locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin doar nominal (fără eparhiei). Păstorirea lui Partenie al II-lea se încheie la 30
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
sau "Tomarova" a fost o structură canonică sufragană a Patriarhiei Ecumenice, înființată la o dată necunoscută, după anul 1621 , prin desprinderea din Mitropolia Proilaviei și desființată în anul 1658, prin contopire cu aceeași mitropolie. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului răpit de turci din jurul orașului Reni și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
sau "Tomarova" a fost o structură canonică sufragană a Patriarhiei Ecumenice, înființată la o dată necunoscută, după anul 1621 , prin desprinderea din Mitropolia Proilaviei și desființată în anul 1658, prin contopire cu aceeași mitropolie. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului răpit de turci din jurul orașului Reni și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Brăila. Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
fost o structură canonică sufragană a Patriarhiei Ecumenice, înființată la o dată necunoscută, după anul 1621 , prin desprinderea din Mitropolia Proilaviei și desființată în anul 1658, prin contopire cu aceeași mitropolie. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului răpit de turci din jurul orașului Reni și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Brăila. Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
Mitropolia Proilaviei și desființată în anul 1658, prin contopire cu aceeași mitropolie. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului răpit de turci din jurul orașului Reni și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Brăila. Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilaviei, arată că Din formularea textului, rezultă că statutul de exarhie nu a durat mult, el fiind acordat la o dată ulterioară anului 1621, an la care teritoriul desprins din Moldova a fost pus sub păstorirea Mitropoliei Proilaviei, după cum se vede
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilaviei, arată că Din formularea textului, rezultă că statutul de exarhie nu a durat mult, el fiind acordat la o dată ulterioară anului 1621, an la care teritoriul desprins din Moldova a fost pus sub păstorirea Mitropoliei Proilaviei, după cum se vede și din citatul anterior. Documentul menționează în continuare că exarhia "„a fost înlocuită din nou și subordonată celei [mitropoliei] a Proilaviei”." Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
la o dată ulterioară anului 1621, an la care teritoriul desprins din Moldova a fost pus sub păstorirea Mitropoliei Proilaviei, după cum se vede și din citatul anterior. Documentul menționează în continuare că exarhia "„a fost înlocuită din nou și subordonată celei [mitropoliei] a Proilaviei”." Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei, Gherasim. Dacă avem în vedere faptul că Gherasim a fost ales arhiereu al acestei eparhii în octombrie 1655, iar trei
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
eparhii în octombrie 1655, iar trei ani mai târziu, în 1658, a fost ales mitropolit al Târnovului, statutul de exarhie al Tomarovului trebuie să fi încetat pe parcursul acestei perioade de trei ani. De atunci, Tomarovul a rămas o enorie a mitropoliei Proilaviei, acest lucru fiind păstrat în titulatura arhiereului până la 1813.
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
misionare, atât în zona Carpaților sau sud-vestul Rusiei cât și la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii și prelații catolici Vicina a devenit astfel în secolul al XIII-lea reședința unei mitropolii ortodoxe cu ierarhi greci dependentă de Patriarhia de la Constantinopol, mitropolie care a dăinuit până în preajma anului 1359. Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ungro-Vlahiei, a fost și ultimul mitropolit de Vicina. Deși centru de răspândire a ortodoxismului prin excelență, s-
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii și prelații catolici Vicina a devenit astfel în secolul al XIII-lea reședința unei mitropolii ortodoxe cu ierarhi greci dependentă de Patriarhia de la Constantinopol, mitropolie care a dăinuit până în preajma anului 1359. Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ungro-Vlahiei, a fost și ultimul mitropolit de Vicina. Deși centru de răspândire a ortodoxismului prin excelență, s-a consemnat aici însă și prezența unor clerici și călugări
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
patriarhiile de la Târnovo, Constantinopol sau Niceea. Alături de Vidin, Dristra și Târnovo, în perioada secolelor XII-XIV Vicina a fost unul dintre centrele bisericești mai însemnate din acest areal al Dunării inferioare și una dintre metropolele de unde a debutat contra-propaganda ortodoxă. Crearea mitropoliilor Țării Românești și Moldovei în secolul în care au apărut principatele medievale românești, a avut o legătură nemijlocită cu regiunea estică a Dunării de Jos, de unde au pornit spre Curtea de Argeș și spre Suceava de la Vicina și respectiv de la Moncastro (Cetatea
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
de la Moncastro (Cetatea Albă) ierarhi greci sau autohtoni, relicve și foarte probabil clerici din ținuturile dobrogene. Secolul al XII-lea nu oferă din punct de vedere al istoriei ecleziastice a Dobrogei date suficiente, viața religioasă putând continua probabil sub autoritatea mitropoliei de la Dristra, aflată sub oblăduirea patriarhiei constantinopolitane. Odată însă cu intrarea Dobrogei și a unor ținuturi de pe malul stâng al Dunării sub autoritatea Țaratului Vlaho-Bulgar în prima jumătate a secolului următor și cu refluxul puterii bizantine de după dezastrul din 1204
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
se întindă asupra populației de la curbura Carpaților încă dintr-o perioadă anterioară anului 1204. Ulterior însă încă din secolul al XIII-lea, scaunul mitropolitan s-a mutat de la Dristra și orașul a ajuns până la urmă să servească drept reședință de mitropolie a Bisericii Ortodoxe, subordonată Patriarhiei de la Constantinopol. După unii autori (e. g. Vitalien Laurent), înființarea inițială pe plan local a unei episcopii și poate chiar ridicarea ei la rangul de mitropolie, ce avea să reunească teritoriul păstorit de arhiepiscopiile de Tomis
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]