6,081 matches
-
simt acasă, găsesc motive de satisfacție. Evident, când scrii animat de o asemenea năzuință, strategia ta textuală va cuprinde, neapărat, mai multe paliere ale scriiturii, aidoma unor încăperi cu cheie, la care au acces diverse categorii de cititori. Cred în miza multiplă a autorului de romane: fiecare roman trebuie să-și pună, în același timp, o sumedenie de întrebări și să caute cât mai multe răspunsuri plauzibile la ele. Dar toate aceste nenumărate întrebări (despre singurătate și eșec, cum spuneam mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Cei care au încercat să facă o legătură între aceste două cărți, nu au citit fie una, fie alta, fie niciuna dintre ele. „Personajele“ lui Patapievici sunt dintr-o cu totul altă lume decât cele din Simion liftnicul și însăși miza cărții lui e cu totul alta. Lumea în care trăiesc personajele mele este una mai curând premodernă, pe când omul recent avut în vedere de Patapievici e mai curând postmodern. Cum vă vedeți în ipostaza de „îmblânzitor al lui Caragiale“? Această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și idei teribile etc. Realitatea nu este întotdeauna și nici neapărat ofertantă: dar a scrie doar despre nimicnicia ei ar fi inutil și poate chiar umilitor, uman vorbind. Pervertirea poate fi adecvată, în acest caz, pentru că este o pervertire cu miză estetică. Ce poate fi rău în așa ceva? Inspirația e doar un zaț de cafea, astăzi. Ce aflăm, de fapt, din cărți? Aflăm, oare, adevărul? Să fie limpede: nici o carte nu are tăria unui asemenea lucru decât în chip sibilinic - pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pot să chem niște oameni și să le spun să facă chestii moca. Am scenariul, l-am scris acum trei ani și e tot acolo, în sertarele mele cu texte. Știu că zona ta de interes nu e cea cu miză puternic socială. Nu, nu e. 4, 3, 2 e cel mai bun film românesc pe care l-am văzut vreodată, dar îmi place să rămân și să cercetez în zona mea. Am în momentul ăsta un scurtmetraj care e gata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
diferite, link-uite pe principiul articulării unui domeniu de „citire“ profesionistă a culturii contemporane românești. Identitatea și coagularea spectacolelor de dans contemporan într-un fenomen vizibil, prezența corpului în „societatea spectacolelor“ care defineau frame-ul istoric fragil al anilor ’80 au reprezentat mizele demersului inițiat de Manuel Pelmuș. Coregraful a elaborat o cercetare-pistă de analize ulterioare, o bancă de date socio-coregrafice arhivate, într-o primă fază, sub forma unor interviuri cu practicieni și critici din perioada respectivă. Adina Cezar, Sergiu Anghel (coregrafi ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
construcție. Reprezentanții Primăriei susțin că nu știau de locul unde este amplasat acest muzeu, deși la punerea pietrei de temelie a participat președintele Băsescu, mai mulți miniștri și reprezentanți ai Primăriei“, a declarat Adrian Iorgulescu. Acesta afirmă că, de fapt, miza ar fi că PMB dorește să realizeze pe același amplasament o parcare subterană. De cealaltă parte, conducerea Primăriei susține că de vină pentru întârzieri este MCC. Primăria Capitalei precizează, pentru Mediafax, că a transmis ministerului avizul de urbanism pentru construcția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
devin actanți socio-culturali, care mediază relația dintre autorități și cei care formează și formatează comunitatea. În Construiește-ți comunitatea nu e însă vorba doar de o suită de spectacole, ci de un lanț de acțiuni cu o cu totul altă miză. În primul rând, te fac să înțelegi ce înseamnă și care sunt etapele unui program comunitar ce își propune să lase urme în mentalitate, de unde începe, prin ce trece și cu ce se finalizează. Cum acoperă un areal de necesități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
capital de imagine și cu o minoritate de rezidenți americani, Praga a atras totuși public și interes pentru această nouă bienală, care, după prima ediție, la fel ca și la Tirana, a consemnat „divorțul“ dintre Politi și partenerul său ceh. Miza fiind aici mai mare, cei doi au decis să își organizeze propriile bienale, ajungându-se ca, în 2005, la Praga să aibă loc două manifestări, cea a lui Knizak și cea a lui Politi. Atenție specială acordată picturii A treia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
situații, să decidă cine suscită proiecte exclusive mutuale vizînd soluții. Politica nu se definește ca un ansamblu de sectoare sau probleme ce pot fi izolate definitiv în societate, pentru că orice problemă, în societate, poate deveni politică. Politica se hrănește din mize economice, sociale, culturale, religioase, etnice, lingvistice etc. Activitatea politică privește, deci, emergența problemelor colective, revelația cerințelor adresate autorităților publice, elaborarea unor proiecte de soluții, conflictul dintre aceste proiecte și modalitatea lor de reglementare. În fiecare dintre aceste procese, este implicată
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sau schimbului lor, ori chiar partajării sensului rezultat. Comunicarea umană presupune existența altui om cu care se inaugurează o relație, a cărei finalitate politică va depinde de o formă cuprinsă între cooperare și conflict, și de o substanță contingentă, în conformitate cu miza situației. De altfel, constatăm lesne că ar fi imposibilă politica în absența comunicării, pentru că însăși societatea nu poate fi concepută în absența comunicării. Acceptînd definițiile concurente ale comunicării, trăsăturile comunicării politice se modifică. Dacă comunicarea desemnează orice interacțiune socială, ori
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și codurile, canalele și rețelele. Comunicarea politică este o structură de joc care impune un ansamblu de mijloace ale puterii: bunurile, însemnele, drepturile, susținerile și cunoștințele. Deci, ea poate fi văzută ca "jocul relațiilor de putere, ale cărui resurse și mize sînt mijloacele materiale, simbolice, informaționale, juridice sau chiar umane". Această abordare înscrie analiza comunicării politice în perspectiva interacțiunii strategice. O astfel de interacțiune este caracterizată prin "secvența evaluare de către protagoniști a propriilor situații, decizii (alegerea unei direcții de acțiune), transpunerea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comunicare este deci exceptat de dominare și permite imaginarea condițiilor exercitării publice a rațiunii ca fundament al democrației, în care triumfă doar "forța celui mai bun argument". Mueller 31 a acceptat conceptul de comunicare politică definită ca "discutare a problemelor, mizelor și ideilor cu caracter public". Din această perspectivă, el s-a aplecat asupra formelor istorice pe care le-a îmbrăcat distorsiunea comunicării conceptualizate de Habermas și care constă în împiedicarea discuțiilor politice. În acest caz, limbajul este analizat ca un
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
trebui ca activitatea de realizare a informației să fie inspirată de aceste preocupări. Studiile acordă o atenție crescîndă informației oferite de mijloacele media ca mod de construire a realității politice, mai ales pentru construirea agendei politice, adică a ansamblului de mize și probleme percepute ca un apel la dezbaterea publică. Factorii media nu ar fi doar oglinzi care să reflecte problemele pe care și le pune o colectivitate, ci filtre care ușurează sau stăvilesc o carieră politică pînă la stadiul de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la dezbaterea publică. Factorii media nu ar fi doar oglinzi care să reflecte problemele pe care și le pune o colectivitate, ci filtre care ușurează sau stăvilesc o carieră politică pînă la stadiul de decizie politică. Focalizarea mediatică asupra unor mize determinate ar fi un factor de selecție și de recunoaștere de către public a mizelor prioritare ale momentului. Dacă mediile de informare contribuie la formarea unei agende politice, calitatea informației devine un punct nevralgic. Or, anumite ocolișuri ale informației mediatizate încep
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pe care și le pune o colectivitate, ci filtre care ușurează sau stăvilesc o carieră politică pînă la stadiul de decizie politică. Focalizarea mediatică asupra unor mize determinate ar fi un factor de selecție și de recunoaștere de către public a mizelor prioritare ale momentului. Dacă mediile de informare contribuie la formarea unei agende politice, calitatea informației devine un punct nevralgic. Or, anumite ocolișuri ale informației mediatizate încep prin a fi bine analizate; de exemplu: personalizarea, dramatizarea, fragmentarea și nominalizarea, ca să utilizăm
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Ferguson), intruziunea crescîndă a mijloacelor media în viața politică este pe cale de a modela un nou spațiu public marcat de "procesul de publicitate modernă". Acest proces este o competiție pentru a influența și controla ceea ce publicul percepe din evenimentele și mizele politice, prin intermediul principalelor mass media. Noile forme ale acestei competiții ar fi caracterizate de atenția crescută a actanților politici față de strategiile mediatice, de profesionalizarea văzută ca industrializare a sectorului comunicării politice, de intensificarea concurenței dintre oamenii politici și jurnaliști și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
nu poate fi contradictoriu atunci cînd prezintă presupuse amenințări față de interesele sau situațiile particulare, cînd identifică organizația mobilizatoare și cînd incită la un comportament de sprijin. Tehnica poate îngemăna astfel închiderea unei dezbateri politice asupra cîtorva sau a unei singure mize prioritare și, totodată, poate favoriza mai degrabă mobilizarea prin single-issue group decît prin intermediul partidelor. Sondajele de opinie, lucru verificat în repetate rînduri, au legături cu marketingul politic, însă nu rezultă de aici că ele se confundă cu acesta. Convergența dintre
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
realizate de institute lipsite de experiență sau de acele sondaje care au fost difuzate de mass media locale, cu audiență redusă. În perioada campaniei prezidențiale din 1988, marea majoritate a sondajelor se axa pe intențiile de vot și nu pe mizele considerate prioritare de către candidați sau de opinia publică. Trebuie să vedem în ce constă utilitatea socială a sondajului de opinie, dar, mai ales, capacitatea sa de a influența în sens invers opinia publică, ba chiar de a o genera pe
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de spoturi și a utilizării acestora în funcție de etapele campaniei electorale.Diamond și Bates (The Spot) reperează o strategie recurentă, bazată pe succesiunea a patru forme. Spoturilor de identificare a înseși persoanei candidatului, îndreptate spre căutarea notorietății, le succed spoturile de miză, în care sînt anunțate luări de poziție, într-o manieră factuală sau emoțională. Apoi, spoturile negative urmăresc discreditarea identității sau a propunerilor adversarului, utilizînd aluzia, comparația sau atacul direct. Etapa finală constă în revenirea la o viziune calmă, ba chiar
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
precădere de factură experimentală) au reușit să pună în lumină rezultate parțiale, precum ameliorarea imaginii candidatului ori impactul emoțional al spoturilor (Kaid et al., 1991). Patterson și McClure apreciau deja că americanii obțineau informații privind pozițiile ocupate de candidați în funcție de mize, mai curînd datorită spoturilor publicitate, decît emisiunilor de știri (news), în proporție de unu la patru. Care este explicația acestor efecte? Mai întîi, remarcăm faptul că în ceea ce privește publicitatea televizată, mai ales cea difuzată masiv și repetitiv, ea elimină expunerea selectivă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
privind caracterul secundar al campaniilor în formarea opiniei de vot. Un ansamblu de cercetări probează o schimbare de perspectivă, cum ar fi: lucrările asupra impactului și a utilizatorilor de televiziune 52, analizele strategiilor de discursuri electorale 53, ancheta privind constituirea mizelor politice în alegerile locale și studiul agendei electorale legislative din 198654. Aceste cercetări se orientează în direcția unei autonomizări a campaniei electorale, înțeleasă ca obiect de investigare puternic centrat pe variabila de comunicare. De asemenea, cercetările privesc și capacitatea explicativă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
reprezentările simplificate ale situațiilor politice. Dimpotrivă, accentuarea dimensiunii narative clarifică mecanismele transpunerii în context, pe care le implică discursul electoral concomitent marcat de o retrospectivă, bilanțul acțiunii guvernamentale și, tinzînd spre o prospecțiune, programul de acțiune urmează a fi aplicat. Miza comunicării electorale nu e mai puțin importantă decît controlul asupra construirii unei realități prin intermediul reprezentărilor, deoarece în funcție de aceste reprezentări se vor orienta și conduitele. Acesta este sensul celebrei afirmații a sociologului W.I.Thomas care, în 1928, scria: Dacă oamenii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
fi descrisă ca un proces non-sumativ, în care totalitatea este superioară simplei însumări a componentelor sale. Interacțiunea dintre definițiile situației face loc unor efecte particulare sau localizate vizînd, de exemplu, închegarea unei agende electorale particulare 57, adică selectarea și ierarhizarea mizelor politice care devin prioritare în campanie. La fel, mai poate fi vorba și despre o dinamică în construirea identităților politice individuale ca imagine politică a unui candidat sau ca imagini colective, prin înțelegerea unei comunități de opinii sau de interese
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ca imagini colective, prin înțelegerea unei comunități de opinii sau de interese. Paralel cu efectul de agendă, efectul de amorsare 58 descrie procesul de influențare pornind de la criteriile întrebuințate de guvernați pentru evaluarea guvernanților. Insistența asupra unor probleme, teme sau mize, prezente în pătura mediatică actuală, ar incita auditoriul la evaluarea actanților politici din perspectiva capacității respective a acestora de a le întreține și de a le regla. Mult mai cunoscute sînt efectele sondajelor de tip bandwagon și underdog, potrivit cărora
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
înspre cel ce are șanse mai reduse de succes. Toate aceste efecte speciale cu secvențe de comunicare se combină dînd naștere unor efecte macroscopice. Din confruntarea interpretărilor sau din afinitățile acestora, rezultă reprezentări care se cristalizează în jurul indivizilor, forțelor, ofertelor, mizelor care configurează scena electorală. Convergența simbolică, după Bormann, se prezintă ca un termen acceptabil pentru exprimarea acestui efect de compoziție a tuturor interpretărilor aflate în circulație, fie că provin de la candidați, de la persoanele supuse sondajului, de la mijloacele media, de la forțele
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]