5,117 matches
-
mod tradițional, un simbol al stângii, fiind mai vechi decât socialismul sau comunismul. Este asociat în principal cu ideologiile mai sus amintite sau cu cele revoluționare de stânga sau de extremă stânga. Se presupune că roșul este simbolul ""sângele clasei muncitoare exploatate"". Mișcările socialiste, de stânga, radicale sau comuniste folosesc deseori steagul complet roșu sau uneori steagul roșu cu embleme sau texte care să întărească apartanența la respectiva ideologie. poate fi văzut deseori arborat în timpul demonstrațiilor de protest, sau cu ocazia
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
irakian, concomitent cu mobilizarea întregii populații. În acest scop, a fost înființată o așa-zisă Campanie de Reconstrucție, ai cărei membri au fost dislocați în provincie, pentru a înlocui forța de muncă mobilizată pe front, asigurând producția agricolă a țării. Muncitorilor iranieni li s-a dedus o parte din salariul zilnic, pentru susținerea efortului de război. Până și copiii au trebuit să doneze în mod simbolic o parte din micile lor economii pentru a susține efortul de război. Este clar că
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Ada Marinescu, Panait Mușoiu, Barbu Lăzăreanu, Simion Stoilov, Mihail Macavei, Ana Pauker ș.a. La înființare, pe terasa superioară a monumentului, într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără, care simboliza amintirea păstrată celor care au slujit cauza clasei muncitoare. În anul 1991 mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele reprezentaților comuniști au fost exhumate și mutate în alte cimitire. Urna cu cenușa Anei Pauker a fost preluată de către familie și dusă în Israel. În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
că: Scrierile lui Pâine i-au influențat puternic pe contemporani și, în special, pe revoluționarii americani. Cărțile sale au provocat un progres al deismului în America, dar pe un interval mai lung de timp i-a inspirat pe radicalii clasei muncitoare din SUA și Marea Britanie. Liberalii, libertarienii, feministele, democrați socialiștii, anarhiștii, liber-cugetătorii și progresivistii l-au citat pe Thomas Pâine că intelectual influent. Critică acestuia la adresa religiei organizate și apologia gândirii raționale a influențat mulți britanici liber-cugetători ai secolului XIX și
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
Răghină și cu oamenii acestuia, care lăsaseră în paragină ogoarele fermei, precum și cu chiaburii, dar pe măsură ce timpul trece apar și alte piedici realizării dezideratului comuniștilor: Pe lângă aceste personaje, mai întâlnim și figura activistului de partid Prund, precum și salariați cinstiți și muncitori ca mecanicul Prodan și vizitiul Mitu Cîrstei. Dacă primul volum pune accentul pe problemele oamenilor de la ferme de stat, cel de-al doilea volum are în centru viața oamenilor din satul Lespezi. Sunt urmărite evenimentele dintr-o singură noapte, urmărite
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
Constantin Dobrogeanu Gherea. Fiind om înstărit, a contribuit material și moral la organizarea unor sindicate muncitorești, a sprijinit primele mișcări greviste ale muncitorilor români de la începutul secolului al XX-lea. În martie 1905 a înființat din fonduri personale gazeta „România muncitoare”. În mai 1905 Rakovski s-a aflat printre organizatorii unei întruniri de protest la aniversarea a 100 de ani de la anexarea înfierată ca abuzivă a Basarabiei de către Rusia țaristă. În perioada Războiului ruso-japonez, de asemenea a criticat cu asprime politica
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
autoritățile române au decis să-i retragă cetățenia și să-l expulzeze, sub pretextul originii sale bulgare. Acțiunea a avut loc în timp ce Rakovski participa în Germania la un congres al Internaționalei Socialiste ținut la Stuttgart. În 1910, în jurul jurnalului „România muncitoare” s-a cristalizat noul Partid Social-Democrat Român în locul celui Social Democrat Muncitoresc existent între 1893-1899, din care ieșiseră adepții politicii conciliante față de coroană ("trădarea generoșilor" care au intrat în Partidul Național Liberal etc) . În aceeași perioadă Rakovski, aflat în străinătate
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
de sârmă ghimpată, care, mai târziu, a fost transformat într-un zid în toată regula. Bariera a divizat, fizic, orașul și a încercuit, practic, Berlinul Occidental. În timpul construcției, soldații Armatei Naționale Populare (NVA) și ai Grupurilor de luptă ale clasei muncitoare (KdA) au păzit zona, având ordine clare pentru împușcarea oricărui individ care ar fi încercat să fugă în Vest. Mai târziu, zona Zidului a fost întărită cu ziduri, câmpuri minate și alte instalații de siguranță. Numeroase familii au fost despărțite
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
1905. După ce s-a mutat din mediul rural în 1907, Broz a muncit că ucenic de mașinist în Sisak. Acolo devenise conștient de mișcarea muncitoreasca și sărbătorind prima dată la 1 mai Ziua Muncii. În 1910, s-a alăturat uniunii muncitorilor metalurgiști și în același timp Partidului Social-Democrat al Croației și Sloveniei. Între 1911 și 1913, Broz a muncit pentru perioade scurte în Kamnik, Cenkovo, Munich și Mannheim, unde a muncit pentru fabrica de automobile Benz; apoi s-a dus în
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
o fabrică de trenuri în Smederevska Palanka. A fost ales Comisar al Muncitorilor dar a fost concediat imediat după ce i-a fost descoperită apartenența la PCI. Apoi Broz s-a mutat la Zagreb, unde a fost numit secretar al Uniunii Muncitorilor Metalurgiști din Croația. În 1928 a devenit secretarul Filialei din Zagreb al PCI. În același an a fost arestat și judecat pentru activitățile sale comuniste și trimis în închisoare. În timpul celor cinci ani petrecuți la închisoarea Lepoglava, l-a cunoscut
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
dintre ei însă, se deplasează tot către orașele amintite anterior, dar și spre altele cum ar fi Găești, Costești, Videle, etc. Mișcarea migratorie zilnică se realizează mai ales în localitățile limitrofe, Poeni din județul Teleorman și Slobozia din Argeș, de către muncitorii petroliști salariați ai Schelei petroliere Videle, cea mai mare din Câmpia Română. Aici mai lucrează actualmente aproximativ 50 persoane de pe raza localității aflate în studiu. Densitatea medie a locuitorilor comunei este de 639 locuitori/ Kmp, suprafața vetrei satului fiind 4
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
(n. 31 ianuarie 1909, Onești - d. 18 noiembrie 1995, Londra) a fost un jurnalist literar, originar din România. S-a născut în partea română a Moldovei, din părinți evrei, aparținând clasei muncitoare. În 1918, familia s-a mutat la București, ocazie cu care l-a cunoscut pe Mircea Eliade. Aflat în București, Grindea a participat la viața culturală și intelectuală evreiască, devenind jurnalist specializat în probleme muzicale și literare. Din 1929 a
Miron Grindea () [Corola-website/Science/302161_a_303490]
-
mai târziu Comunist)" prin "activiștii" săi vor îndruma, după caz muncitorii sau țăranii, spre victorie. Aceleași teme se găsesc și în documentare și jurnalele de actualități. Tot ce se prezenta în aceste producții era "aurit" cu "mărețele realizări ale clasei muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare". Remarcăm și faptul că și alegerea actorilor pentru asemenea producții nu era întâmplătoare. Pentru "chiaburi" erau aleși actori grași, dacă se poate "burtoși", "țăranii săraci" erau actorii slabi dar cu privire tăioasă, mers hotărât, "activiștii" erau
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
activiștii" săi vor îndruma, după caz muncitorii sau țăranii, spre victorie. Aceleași teme se găsesc și în documentare și jurnalele de actualități. Tot ce se prezenta în aceste producții era "aurit" cu "mărețele realizări ale clasei muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare". Remarcăm și faptul că și alegerea actorilor pentru asemenea producții nu era întâmplătoare. Pentru "chiaburi" erau aleși actori grași, dacă se poate "burtoși", "țăranii săraci" erau actorii slabi dar cu privire tăioasă, mers hotărât, "activiștii" erau actorii cu un aspect
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
Se poate spune fără echivoc că "arta cinematografică" era de fapt o "ilustrare a ideologiei" epocii. "Filmul" trebuia să fie "demascare, imn pentru o viață nouă, o pledoarie pentru..., trage un semnal de alarmă, exprimă trecutul glorios al luptei clasei muncitoare sau țărăniumii muncitoare". Pentru a avea "cadre" se înființează "Institutul de artă cinematografică", cel care are menirea de a pregăti noile cadre necesare "noii cinematografii": actori, regizori și operatori imagine. Aici au absolvit "generația de aur" nu numai a ecranului
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
fără echivoc că "arta cinematografică" era de fapt o "ilustrare a ideologiei" epocii. "Filmul" trebuia să fie "demascare, imn pentru o viață nouă, o pledoarie pentru..., trage un semnal de alarmă, exprimă trecutul glorios al luptei clasei muncitoare sau țărăniumii muncitoare". Pentru a avea "cadre" se înființează "Institutul de artă cinematografică", cel care are menirea de a pregăti noile cadre necesare "noii cinematografii": actori, regizori și operatori imagine. Aici au absolvit "generația de aur" nu numai a ecranului românesc ci și
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
sunt "brigadierii" de la Șantierul Bumbești-Livezeni în filmul "Răsună valea" (Paul Călinescu, 1951), ei sunt "țăranii", care dintr-o dată ies din izolarea lor și vor "gospodărie colectivă" ca a "fraților din răsărit" în filmul "În sat la noi", ei sunt "clasa muncitoare" care luptă pentru o viață bună in filmul "Nepoții gornistului" (Dinu Negreanu, 1952) și ei sunt "intelectualii" care fac o cotitură radicală și se integrează construcției socialiste în filmul "Viața învinge". Producțiile acestea ale unui nou început al filmului românesc
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
Galați, la Liceul Pelarinos. Cu mare ușurință a invatat cinci limbi străine. După absolvirea liceului a luat drumul Bucureștiului, unde s-a înscris la Universitatea Politehnica București. Ocazional cântă la renumitul restaurant din acea perioadă, Zissu, lucrând totodată că și muncitor practicant la Întreprinderea Optică "Lares". Conducerea acesteia l-a trimis la Berlin la specializare. Plecarea în Germania i-a picat "mânușa". Fără să stea pe gânduri, s-a înscris la , secția muzică. După revenirea în țară s-a întors la
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
inițială în care conducerea a fost în mâinile unor staliniști de origine evreiască precum Ana Pauker sau Iosif Kișinevski, aceasta a trecut treptat în mâinile unor „fruntași” mai „siguri”... mai ales de când Israelul a adoptat o politică pro-occidentală. În numele „clasei muncitoare”, evreii din Partid au fost „epurați” fie ca „buhariniști”, fie ca „elemente burgheze, neproletare, cu origine nesănătoasă, cosmopolite, cu rude în străinătate” (cazul majorității evreilor din România). În Armata Română s-au creat batalioane speciale de muncă în care, în locul
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
să pregătească pentru prima oară o separare de Rusia și suveranitatea Finlandei. Lupta pentru putere a dus la apariția diferitelor grupări politice finlandeze în funcție de raportul dorit de ele cu Rusia. Cel mai radical, mișcarea activistă, includea grupări anarhiste ale clasei muncitoare și ale intelectualității suedofone și practica atacuri teroriste. În timpul Primului Război Mondial, odată cu creșterea germanismului, svecomanii și-au început colaborarea secretă cu Germania Imperială, și din 1915-1917, în Germania a fost pregătit un batalion de finlandezi,„Jäger” "(Jääkärit)" format din circa 1
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
în ei în decembrie 1917 și și-a îndreptat energiile către încurajarea bolșevicilor finlandezi din Petrograd. În sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a fost apariția Gărzilor Muncitorești. Existau circa 20-60 de Gărzi ale Clasei Muncitoare în Finlanda între 31 august și 30 septembrie 1917, dar la 20 octombrie, după înfrângerea în alegerile legislative, Sindicatul Finlandez a proclamat necesitatea înființării mai multor Gărzi în țară. Anunțul a dus la un val de recruți; la 31 octombrie
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
lege și să devii disident. Un articol, evident anti-nazist, semnat de Silviu Brucan, sugerează din titlu ideea de zdrobire, de nimicire a "„fiarei naziste și a uneltelor ei din țară”". Acest text vetuperant nu făcea altceva decât să îndemne "„clasa muncitoare din România”", să lupte împotriva "„călăilor naziști, antonescieni și legionari”", cu scopul de "„a ridica România democrată de mâine”". Pentru a accentua și demonstra cele spuse mai sus referitor la textul semnat de Brucan, iată în continuare un scurt fragment
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
omenirii”, „Cinematografia sovietică” sau „Eroii muncii” din care un pasaj este demn de reținut: „Munca este o datorie de onoare. Cine nu muncește nu mănâncă. Așa sună art. 12 din Constituția U.R.S.S.. După acest principiu s’a călăuzit poporul muncitor sovietic în munca sa titanică de a duce și susține războiul sfânt pentru apărarea Patriei”. Atitudinea critică, influențele reciproce dintre membrii grupurilor, tradițiile, cultura sunt toate eludate, eliminate. În esență, folosirea propagandei prin presă este un "„viol psihic”", iar în
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
Titel Petrescu audiază prelegerile Universității Sorbona de la Paris, specializându-se în domeniul penal, după care revine la București și se înscrie, în 1911, în Baroul de Ilfov, ca avocat pledant. Dar maturizat, reia viața politică, devenind colaborator al ziarului „România Muncitoare” editat inițial de Uniunea Socialistă din România, apoi de Partidul Social Democrat începând din februarie 1910. Ziarul publica articole inflamante, unele semnate de Constantin Titel Petrescu, în care erau aduse argumente pertinente în favoarea Programului politic și economic al PSD, care
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Aceste viziuni au fost transpuse în manuscrisul său din 1851 numit "Social Statics", un document care a arătat importanța puterii individuale în fața unei societăți care își călca slăbiciunea în picioare. Ceea ce lipsea din această nouă publicație era compasiunea pentru clasa muncitoare. Aici, Spencer a început să își dezvolte viziunea asupra civilizației, nu ca o construcție artificială a omului, ci ca pe un produs natural și organic a locului omului în natură. După ce a lucrat 5 ani ca editor executiv al ziarului
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]