7,269 matches
-
era de vină. Omul aflat de cealaltă parte a mesei de interogatoriu avusese parte și de zile mai bune. De exemplu, cea de ieri. Fusese ultima dată când Logan dăduse ochii cu Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul. Era destul de murdar și-atunci, dar măcar nasul nu-i arăta ca și cum cineva Îl pocnise cu un baros. Vânătăile deja i se Întindeau pe față și un ochi Îi era Închis din cauza umflăturii, cu pielea de un purpuriu intens. Barba Îi era curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când Începuse să lucreze pentru Malk Cuțitul Încetase să mai fie arestat. Malk ținea ca angajații lui să nu ajungă la Închisoare. — Cum te descurci? Era inspectorul Steel, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele pantalonilor de la costumul său cenușiu. Bluza murdară de scrum de ieri dispăruse, Înlocuită de ceva sclipitor, auriu. Pungile de sub ochi vineții atârnau. Nu prea bine. Logan se săltă pe colțul biroului și-i oferi un scaun inspectorului. Ea se așeză cu un oftat trăgând un vânt discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu la fel de adoraili cum e clientela lor. Am ajuns să-l cunoaștem pe unul dintre clienții obișnuiți: Dougie MacDuff. — Rahat! Îți bați joc de mine. Steel scoase un pachet strivit de țigări. Arătau de parcă se așezase pe ele. — Doug cel Murdar, Dougie Cățelul... Scoase o țigară ușor turtită din pachet. — Cum i se mai zicea? — Doug Disperatul? — Așa. Doug Disperatul. După ce l-a sufocat pe tipul ăla cu un exemplar din Dandy. Tu probabil că erai Încă În scutece. Clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață se oprise o vreme și apoi Începuse chestia asta. Bucăți mari de lapoviță cădeau din cerul murdar, reci, ude și Înșelătoare. Deja Începuse să se Întunece. Sunase la fiecare autoritate medicală din țară, cerând detalii despre orice fetiță care fusese tratată de TBC În ultimii patru ani. La fel ca inspectorul Insch, era optimist; ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își trase pe el o salopetă. — ’Nă seara, doctore, spuse el, pășind cu grijă. Doctorul de serviciu se Întoarse. O mască albă Îi ascundea partea de jos a feței. — Cum de sunt eu chemat mereu când e câte-o treabă murdară, ei? — Ai noroc, bănuiesc eu, zise Logan. Gluma era forțată, dar doctorul zâmbi puțin În spatele măștii sale. Arătă spre trusa deschisă, iar Logan Își luă o pereche de mănuși din latex și o mască. Mirosul dispăru dintr-odată, Înlocuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
erau uzi fleașcă până la genunchi, iar pantofii plini de apă Înghețată. Până să ajungă la ușa din față, dinții Îi clănțăneau În gură, În contratimp cu tremurăturile. Lumina sclipea la fereastra bucătăriei, dar Logan putea discerne doar siluete prin geamul murdar. Nu se mai obosi să ciocăne, ci doar se opinti și Împinse ușa umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase. Dat fiind că nimeni nu locuise acolo cine știe de când, locul devenise un mausoleu de mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
stătută și animal intrat În putrefacție emanat de Hoitarul. Vânătăile pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba mată. Mâinile i se agitau pe tăblia mesei, cu pielea murdară și unghiile Înnegrite. Singurul lucru curat la el era salopeta albă de hârtie, pe care i-o dăduseră cei de la Biroul de Investigații când Îi luaseră hainele pentru o expertiză criminalistică. Logan și Insch petrecuseră trei ore ca să ajungă nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
singur cu ticălosul ăla bolnav. Mi-ar ajunge. Am nepoți de vârsta aia. Logan plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din cerul Întunecat, iar norii erau luminați În portocaliu murdar, reflectând luminile de pe stradă. Pe tot Union Street, cele douăsprezece zile de Crăciun sclipeau și străluceau, dar Logan nu vedea nimic din toate astea. Stătea În fața chioșcului de ziare, citind la lumina ce venea dinspre ferestrele magazinului. Era acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urlând. — Așa, zise Logan pe când zăpada Înghițea luminile sclipitoare. Cum Îți place prima ta zi În poliție? 23 Logan rămase la fermă cât putu de mult, examinând carcasele de animale alături de restul echipei. În ciuda echipamentului de protecție, tot se simțea murdar. Și toți stăteau ca pe jar după atacul șobolanilor. Nimeni nu voia să se alăture agentului Steve, la Urgență, În așteptarea vaccinului contra tetanosului și a injecțiilor În burtă. În final, trebui să pună punct: Încă mai avea de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe Lorna? — Ieri. — O, Doamne... Se lovi cu plama peste gură. — El e, nu? Omul din ziare! A omorât-o și-a Îngropat-o În mizeria aia! — Liniștiți-vă, doamnă Henderson. Îl avem În arest. Nu se duce nicăieri. — Ticălos murdar! Aruncă cu cana de ceai de perete. Aceasta explodă, Împroșcând cu bucăți de porțelan, pătând tapetul cu ceai călduț, lăptos. — Mi-a luat copila! Nici pe drumul de Întoarcere nimeni nu prea zise nimic. Ofițerul de legătură cu familia chemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
eu! Nu l-am atins! Se prinse de masă de parcă era gata să cadă de pe podea și să se prăvălească pe tavan. N-am făcut nimic! — Nu te cred, Duncan. Insch zâmbi din nou ca un crocodil. Ești un rahat murdar și-am să te-nchid. Și când ajungi la Închisoarea Peterhead, o să afli ce se-ntâmplă cu ăia ca tine. Ăia care se freacă de copii. — N-am făcut nimic! Lacrimile porniră În jos pe fața lui Nicholson. Jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Vreau să știu ce căutai Într-un șanț de la Bridge of Don cu trupul mutilat al unui băiat de trei ani. Vreau să știu de ce-aveai un plic plin de bani și de bijuterii. Se ridică. Ești un rahat murdar, Nicholson. Meriți să te duci la fund pentru tot restul vieții tale mizerabile. Poți să stai-aici și să minți cât vrei. O să vorbesc cu Procurorul. Îi dau tot ce trebuie ca să-ți poată pune pielea-n băț. Interogatoriu Încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan știu că Îl Înduplecaseră. — Continuă. — Eram la treabă. O bătrânică. Văduvă. Avea ceva bani În casă. Niște argint. Ceva bijuterii? — Și-așa c-ai jefuit-o? Nicolson scutură din cap, iar lacrimile Îi cădeau ca diamantele, explodând pe tăblia murdară de plastic a mesei. N-am ajuns până acolo. Nu eram pe fază. Eram prea dus ca să m-ocup de-o casă. Am ținut toate chestiile alea pe care le-am luat sub un copac pe malul râului. Știți. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mașina În spatele unui camion care fusese cândva alb, acoperit la partea de sus cu un strat de zăpadă Înghețată, iar În rest cu trei degete de jeg. Un șmecheraș mâzgălise obișnuitele „AȘ VREA SĂ FIE ȘI NEVASTĂ-MEA AȘA DE MURDARĂ“ și „SPALĂ-MĂ“ pe mizerie. Scrisul strălucea În lumina farurilor lui Miller, În timp ce-și croiau Încet drum prin oraș către Summerhill. Casa sigură nu părea cu nimic deosebită de celelalte de pe stradă: doar o altă cutie de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiar când i-o trăgeam bine de tot ticălosului la mufă. Era străină. Știi tu, nemțoaică sau vreo afurisită de norvegiancă. Ceva de genu’ ăsta. Și se uita la mine cu ochii ei căprui și mari, plângea și zicea chestii murdare. „Ți-o sug. Fute-mă În cur...“ Iar și iar. Bătrânul respiră cuprins de fiori și avu un accces de tuse care cutremură patul. Când Încetă În cele din urmă, era alb ca laptele. Se... se ținea de piciorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În salopeta lui cea murdară, neras și dezordonat, cu părul ca al unui hârciog electrocutat. Dac-o căutați pe Sheila, nu-i aici, le spuse el și se prăbuși pe canapea. A plecat de două zile. Stă la maică-sa... Scoase o cutie de Special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și apoi privi fix doza sa de bere. Vreți să ne povestiți ceva despre asta, domnule Lumley? Lumley Își dădu capul pe spate și goli cutia, cu berea scurgându-i-se pe ambele părți ale gurii, În jos pe salopeta murdară. — Nu prea-i nimic de zis... spuse el, ridicând din umeri. Mă plimbam, căutându-l pe Peter și el era acolo. Exact ca-n poza din ziar. Chiar acolo. Mai scoase o cutie de Special free, dar Insch i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch Îi aruncă o privire prevenitoare Înainte să apuce să mai spună ceva. Mergea pe-acolo de parcă nimic nu s-ar fi-ntâmplat. De parcă Peter nu ar fi fost mort! Fața lui Lumley se Înroși, roșeala urcându-i dinspre gâtul murdar al salopetei. L-am apucat. Eu... Eu voiam doar să vorbesc cu el. Să-i spun ce cred despre el... Își mușcă buza și privi În jos la cusătura care ținea perna la un loc. A Început să zbiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un om de zăpadă. Cred că l-a prins. Oftă. Și că o să-l omoare. 35 Insch ordonă să fie adusă În Duthie Park camera mobilă de anchetă. Era ceva mai mult decât o caravană glorioasă, o cutie albă dreptunghiulară, murdară, pe exteriorul căreia era scris „POLIȚIA GRAMPIANĂ“ și cu o cameră de interogatoriu mică, despărțită În interior. Restul spațiului era ocupat de două birouri, un cuptor cu microunde și un ceainic. Acesta din urmă era În funcțiune În permanență, umplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan rupse tensiunea. — Când l-ați văzut ultima dată? Ea clătină din cap. — De dimineață. S-a dus să-și facă nenorocita aia de muncă-n folosul comunității. Ticălosul ăla mic face mereu muncă-n folosul comunității. Pervers mic și murdar. Nu e-n stare să-și ia și el o slujbă, nu? E prea ocupat să și-o frece prin vestiare. — Bine, zise Logan, unde trebuia să muncească azi? — Eu de unde naiba să știu? Ticălosul ăla mic Îi sună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mișca fără să scoată un cuvânt În timp ce privea fix trupurile legate fedeleș pe podeaua bucătăriei sale. Se Întoarse, punându-și mâinile-n șold. — Martin! Martin! Vocea Îi suna ca a unui rinocer ucigaș. Ce naiba crezi că faci, ticălos mic și murdar ce ești? O umbră se lăsă asupra ei. Întinsă pe podea, Watson putea doar să distingă În lateral un bărbat cu oasele mari, cu mâinile uriașe agitându-i-se. Ca o pasăre prinsă În plasă. — Mamă... — Nu mă lua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tot! Mereu ai fost inutil! Nu... Cuvântul nu fusese rostit, dar Watson simțea amenințarea din el. Doamna Stichen Însă nu putu să nu. — Mi se face rău din cauza ta! Șuieră ea. Îți faci de lucru cu băieței! Ticălos mic și murdar ce ești. Să fi trăit taică-tu... — Ce? Ce? Dacă trăia taică-miu ce? Vocea lui Martin suna ca tunetul, tremurând de furie. Te-ar toca-n bătaie! Asta! Ceva se zdrobi În sufragerie. O vază sau un borcan. Profitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
borcan. Profitând de zgomot, Watson Își strânse picioarele sub ea și-mpinse, târându-se pe podea ca o omidă. Se Îndrepta spre hol și spre telefon. — E numai vina lui! Nu da vina pe taică-tu pentru ce ești, ticălos murdar! Covorul din hol o zgâria pe obraz În timp ce Watson ieși târâș din bucătărie pe hol. În sufragrie, un alt obiect fu zdrobit de perete. — El mi-a făcut asta! El! Vocea lui Martin era plină de lacrimi, dar acestea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vedea direct În camera de zi și În sufrageria mică de dincolo de ea. Un morman de haine stătea aproape de o masă de călcat. Și chiar În față, doamna Strichen Îndreptase o altă palmă usturătoare spre fiul ei. — Ticălos mic și murdar ce ești! Punctă fiecare cuvânt cu o palmă răuvoitoare peste capul lui Martin. Watson Împinse cu umărul măsuța de telefon, zgomotul fiind mascat de urelete și țipete. Telefonul se legănă În locațul său o dată, de deouă ori, apoi se roti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
detectivul-inspector Insch are două mașini În Middlefield. Vreau să se ducă acum la adresa asta! Până să ajungă Logan acolo, cele două mașini erau deja răsucite pe stradă În fața numărului 25. Vântul se potolea, iar fulgii grași picau din cerul portoclaiu murdar. Aerul avea gust de piper. Logan se năpusti asupra frânelor, iar mașina patină pe asfaltul acoperit cu zăpadă și se opri numai după ce ajunsese la marginea carosabilului. Se Împletici afară din mașină, alunecând și patinând În sus pe scări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]