5,149 matches
-
1939 ca sanitar în armata franceză. În 1940 a căzut în prizonieratul armatei germane și a fost internat în lagărul de prizonieri de război de la Colditz, unde a rămas până în 1945. Acolo a susținut conferințe în care a combătut ideologia nazistă. Reîntors din captivitate, și-a reluat învățământul ecleziologic la Saulchoir, de data aceasta la Étiolles, aproape de Paris. a lucrat cu „înverșunare” și a publicat numeroase articole, articole de actualitate în revista "Témoignage chrétien" sau articole despre locul laicatului în sânul
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
De-a lungul secolului al XX-lea, Wawel a fost reședința președintelui Poloniei; după invazia Poloniei la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Cracovia a devenit sediul Guvernului General al Germaniei și Wawel a devenit, ulterior, reședința Guvernatorul General nazist Hans Frank. După încetarea operațiunilor militare, Wawel a fost restaurat și a devinit din nou un muzeu național, loc de cult și centru care ilustreză istoria complexă a Poloniei.
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
Ludowa a avut efective cu mult mai mici decât cele ale Armia Krajowa (AK), dar propaganda oficială comunistă a acreditat ideea că forțele procomuniste au fost mai numeroase decât cele ale AK. În 1939, după 17 zile de la atacul Germaniei Naziste împotriva Poloniei, Uniunea Sovietică a atacat la rândul ei Polonia. În ciuda faptului că nu a existat o declarație de război oficială între cele două națiuni, relațiile dintre Uniunea Sovietică pe de-o parte și guvernul polonez în exil de la Londra
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
Uniunea Sovietică a rupt legăturile diplomatice cu guvernul polonez din exil. Comuniștii polonezi au sprijinit activ lupta împotriva ocupanților germani și și-au creat propriile lor organizații clandestine, înarmate de sovietici. Aceste forțe au fost implicate în lupta împotriva forțelor naziste de ocupație și au sprijinit crearea unui guvern prosovietic al Poloniei. În 1942 a fost creată Gwardia Ludowa (GL, Garda Poporului). Alături de elementele extremei drepte ale Forțelor Armate Naționale, elementele armatei clandestine comuniste au refuzat să se alăture structurilor Statului
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
AL că le-a desfășurat au avut cu adevărat loc. Mai mult chiar, istoricul consideră că în cele mai multe cazuri GL/AL s-a apărat în timpul acțiunilor antipartizan declanșate de germani, situațiile în care partizanii comuniști au ales să atace forțele naziste fiind foarte puține> Practic, în loc să se angajeze în lupte cu forțele regulate germane GL/AL a preferat să atace ținte facile, precum ofițerii administrației germane. Această situație s-a schimbat în 1944, când GL/AL a devenit mai puternică și
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
a distrus cea mai mare parte din pădurea bătrînă și a replantat această zonă cu pini care creșteau rapid, destinați pentru comerț. Distrugerea mai minuțioaseă a ceea ce a rămas din Pădurea Niepołomice a avut loc când ocupării Poloniei de Germania Nazistă între 1939-1945. Copacii au fost tăiate fără limită și transportați la bazele militare și fronturile din Europa. Aici au fost comise crime de război asupra polonezilor și evreilor din orașele vecine Bochnia și Niepołomice care au fost uciși în adâncul
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
un important centru cultural și religios evreiesc (a se vedea: Sinagogi din Cracovia), cu mișcarea sionistă relativ puternică în rândul populației evreiești din oraș. La debutul celui de-al Doilea Război Mondial Polonia a fost împărțită din nou. Forțele germane naziste au intrat în Cracovia la 6 septembrie 1939. Locuitorii orașului au fost salvați de la atacul german de curajosul primar Stanisław Klimecki, care a mers să se întâlnească cu trupele Wehrmacht-ului invadator. El i-a abordat cu apelul de a
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Comunist Polonez, după modelul aplicat în Partidul Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice. Au fost arestați, trimiși la închisoare sau executați în jur de 5.000 de membri ai partidului polonez acuzați în principal de troțkism. După atacul declanșat de Germania Nazistă împotriva Uniunii Sovietice, Stalin a fost convins de politicianul sovietic originar din Polonia Wanda Wasilewska să acorde sprijin comuniștilor polonezi. În ianuarie 1942, un grup de inițiativă comunistă care îi includea pe Marceli Nowotko, Paweł Finder și Bolesław Mołojec a
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
lui Oskar Schindler," Press- und Emaillierwerk", devenită între timp cunoscut sin filmul lui Steven Spielberg, Lista lui Schindler, care în primă fază lucra exclusiv cu forță de muncă evreiască, dar mai târziu a devenit salvarea multora. În Cracovia înainte de ocupația nazistă trăiau 68 mii de evrei dintre care doar câteva sute de persoane au supraviețuit războiului. Marea lor majoritate au pierit în lagărele de concentrare naziste. În război clădirile și instituțiile din district s-au deteriorat foarte grav, dar Kazimierz păstrează
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
forță de muncă evreiască, dar mai târziu a devenit salvarea multora. În Cracovia înainte de ocupația nazistă trăiau 68 mii de evrei dintre care doar câteva sute de persoane au supraviețuit războiului. Marea lor majoritate au pierit în lagărele de concentrare naziste. În război clădirile și instituțiile din district s-au deteriorat foarte grav, dar Kazimierz păstrează și azi structura sa, deoarece germanii aici intenționau să înființeze „muzeul rasei dispărute”. Din trecut s-au păstrat mai multe clădiri monument, în primul rând
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
de-al Doilea Război Mondial, aceasta constituind o încălcare a Convenției de la Haga din 1907. Uniunea Sovietică s-a folosit de acest incident ca pretext pentru a justifica o eventuală anexare a Estoniei. Orzeł se găsea în Marea Baltică atunci când Germania nazistă a atacat Polonia, declanșând al Doilea Război Mondial. Deoarece submarinul se afla în imposibilitate de a ajunge la o bază navală poloneză iar căpitanul (locotenent-comandantul Henryk Kłoczkowski) era grav bolnav, s-a luat decizia de a se îndrepta nava spre
Incidentul Orzeł () [Corola-website/Science/329525_a_330854]
-
(, prescurtat DAO) a fost o decorație a celui de Al Treilea Reich, destinată în special cetățenilor străini, instituit la 1 mai 1937 de Adolf Hitler. A încetat să fie decernat odată cu prăbușirea Germaniei naziste la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. a fost o decorație acordată de Hitler cetățenilor străini care au avut merite deosebite în susținerearea Reichului, în special diplomați, considerați că simpatizau Germania nazistă, la propunerea ministrului de externe. Dintre cetățenii
Ordinul Vulturul German () [Corola-website/Science/331018_a_332347]
-
încetat să fie decernat odată cu prăbușirea Germaniei naziste la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. a fost o decorație acordată de Hitler cetățenilor străini care au avut merite deosebite în susținerearea Reichului, în special diplomați, considerați că simpatizau Germania nazistă, la propunerea ministrului de externe. Dintre cetățenii germani, au primit decorația Konstantin von Neurath, care la 20 aprilie 1939 a primit versiunea specială a ordinului, și Joachim von Ribbentrop la numirea sa în funcția de ministru de externe în 1938
Ordinul Vulturul German () [Corola-website/Science/331018_a_332347]
-
drepturi istorice” (așa-numita "Italia irredenta") și extinderea influenței asupra Balcanilor și Africii. Franța și Regatul Unit au încercat de-a lungul deceniului al patrulea să îl împiedice pe Mussolini să se alieze cu Adolf Hitler. Succesele rapide ale Germaniei Naziste în faza de început a războiului a făcut ca intervenția italiană în război împotriva aliaților occidentali în iunie 1940 să fie considerată la Roma ca singura opțiune posibilă. Italia a declarat război Franței și Regatului Unit în seara zilei de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
privată și jurnalele sale. Cum descrierile publicate de Forster despre alte popoare au fost considerate observații științifice imparțiale, descrierea disprețuitoare a Poloniei din scrisorile și jurnalele lui Forster a fost adesea luată de bună în Germania Imperială și în cea Nazistă, unde a fost utilizată ca mijloc de susținere științifică a presupusei superiorități a rasei germane. Răspândirea stereotipului „"Polnische Wirtschaft”" (economie poloneză) se datorează foarte probabil influenței scrisorilor sale. Atitudinea lui Forster l-a adus în conflict cu oameni din popoare
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
un poet și dramaturg evreu de limbă idiș, originar din Bucovina, care s-a intitulat „bard popular”, văzător și „meșter croitor” al cuvântului scris. Manger a trăit și creat în România și Polonia, mai apoi s-a refugiat din cauza primejdiei naziste în Franța și apoi în Anglia, de unde a emigrat în ultimii ani ai vieții în Israel. s-a născut la Cernăuți, capitala Bucovinei, pe atunci parte componentă a Imperiului Austro-Ungar, ulterior oraș în România, în prezent în Ucraina. Tatăl său
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
Socialistă Moldovenească (RASSM), în care aproape jumătate din populație vorbea o limbă neolatină (de fapt o română rusificată). Între anii 1929 și 1940, orașul Tiraspol a fost capitala RASSM. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, România, ajutată de Germania Nazistă, pentru prima dată în istorie a preluat controlul Transnistriei, Germania nu a făcut încercări de a anexa teritoriu ocupat și a considerat că este o zonă tampon temporară între România Mare și linia frontului sovietic. Drept urmare al războiului din 1992
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
fără culorile roz și albastru specifice sexelor. Steagul se descrie ca un cerc mov pe un fundal galben. Potrivit organizației, movul și galbenul sunt culori „hermafrodite”. Triunghiul roz (germană: "Rosa Winkel") este un simbol preluat direct din lagărele de concentrare naziste. Paragraful 175, o clauză în legea germană, interzicea relațiile homosexuale. În 1935, în timpul ascensiunii lui Hitler, această lege a fost extinsă pentru a include și săruturile, îmbrățișările, fanteziile gay, precum și contactele sexuale. Un an mai târziu, liderul nazist Heinrich Himmler
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
de concentrare naziste. Paragraful 175, o clauză în legea germană, interzicea relațiile homosexuale. În 1935, în timpul ascensiunii lui Hitler, această lege a fost extinsă pentru a include și săruturile, îmbrățișările, fanteziile gay, precum și contactele sexuale. Un an mai târziu, liderul nazist Heinrich Himmler a creat "Biroul Central al Reich-ului pentru Combaterea Homosexualității și Avortului: Biroul Special (II S)", un subdepartament al celui de-al doilea Departament Executiv al Gestapo-ului. Sub Paragraful 175 revizuit și crearea Biroului Special II S, numărul
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
000 din totalul celor condamnați au fost închiși în lagăre de concentrare. Sentința includea de asemenea sterilizarea, cel mai adesea sub forma castrării. Hitler și-a schimbat politica privind homosexualii instaurând pedeapsa capitală în 1942. Prizonierii din lagărele de concentrare naziste erau etichetați în concordanță cu crimele lor, prin intermediul unor triunghiuri orientate cu vârful în jos. Infractorii „obișnuiți” purtau triunghi verde, deținuții politici - triunghi roșu, iar evreii două triunghiuri galbene suprapuse astfel încât să formeze Steaua lui David. Deținuții homosexuali erau marcați
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
au fost abandonate datorită opoziției mișcării feministe, o voce fermă în politica acelor vremuri. În consecință, Paragraful 175 nu a fost extins niciodată la această categorie. Cu toate acestea, unele lesbiene au fost închise în lagărele de concentrare ale Germaniei naziste. Acestea purtau triunghiul negru conceput pentru categoria persoanelor "asociale", numite astfel deoarece nu au reușit să adere la idealul arian de feminitate, o soție dedicată „"Kinder, Küche, und Kirch"” („copiilor, bucătăriei și bisericii”). Se spune că ar fi existat și
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
antisemite ale lui Stalin, amplificate în anii 1920-30, după conflictul cu Troțki, iar după provocarea demisiei ministrului de externe al U.R.S.S., Maxim Litvinov (Maier Wallach), în 1939, Stalin a cerut eliminarea tuturor evreilor dim minister pentru a semnala Germaniei naziste că este gata de discuții pentru Tratatul de Non-Agresiune cu Hitler (Pactul Molotov-Ribbentrop). În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Stalin promisese trimisului americanilor la Moscova, Averall Hariman, cât și comunității evreiești internaționale, Peninsula Crimeea pentru a fi fondat acolo
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
din cadavre umane, ca și asupra producției la scară redusă a unui astfel de săpun, au fost depuse atât de către foști naziști cât și de către prizonieri de război britanici, care au afirmat că săpunul a fost distribuit pentru folosință personalului nazist al instituției. În cartea sa, “Rusia în război între 1941 - 1945”, Alexander Werth afirmă că în timp ce vizita orașul Gdansk/Danzig în 1945, la puțin timp de la eliberarea acestuia de către Armata Roșie, a văzut în afara orașului o fabrică experimentală pentru producția
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
substanță sub formă de fulgi - săpun uman. Ideea că “săpun uman” ar fi fost fabricat pe scară industrială de naziști a fost publicată după război de către regizorul de film Alain Resnais, care a reluat mărturia unor supraviețuitori ai sistemului concentraționar nazist în documentarul “Noapte și ceață” din 1955. Unii comentatori evrei din Diaspora au crezut că vorbele depreciative adresate de israelieni noilor imigranți supraviețuitori ai Holocaustului ca fiind „săpunuri” ar avea o legătură cu informațiile despre "săpunul uman" "produs" de naziști
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
de concentrare de la Stutthof, în apropiere de Danzig/Gdansk. Majoritatea istoricilor însă, consideră că ideea că naziștii ar fi fabricat pe scară industrială săpun din grăsime provenită de la cadavre umane, a fost, de fapt, un element al “folclorului” în jurul crimelor naziste, o “legendă urbană”. Istoricul Israel Gutman a apreciat că producerea de săpun din produse de origine umană „nu a fost făcută niciodată pe scară largă” În "Hitler's Death Camps: The Sanity of Madness" Konnilyn Feig ajunge la concluzia că
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]