5,657 matches
-
fi vorba despre ocupațiile profane ori materiale, nu este destul un gând la Sf. Liturghie celebrată dimineața, pentru a intra în comuniune cu Oaspetele divin, a Cărui prezență morală ar trebui să o percepem cu atâta facilitate? 5) Și, chiar dacă nenorociri neprevăzute și tragice s-ar abate asupra vieții noastre sărmane, gândul că Dumnezeu știe toate, că vede totul și că ne iubește, așa cum numai Dumnezeu poate să iubească, nu ar trebui să ne ajute să ne resemnăm și să-L
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
viață interioară care, tocmai de aceea, trebuie să fie atinsă și păstrată cu orice preț, chiar cu efortul unei vieți lipsite de gust, neconcludente, periculoase și poate chiar cu împietrirea inimii, nu numai cu falimentul activităților noastre. Este o adevărată nenorocire - scria un autor evlavios -, când printre atâtea persoane angajate în opere importante găsești prea puține ori niciuna cu o adevărată viață interioară: atunci puterea lui Dumnezeu este ca și legată, supranaturalul nu se mai arată, e ca și eclipsat: atunci
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
salvăm spunând: - Lăsați-mă în pace! -; în al doilea, putem distruge noi înșine sufletele înlesnind răul. Răul ce trebuie evitat, mai grav decât toate celelalte, ar fi ca poporul creștin să piardă deosebirea dintre bine și rău; iar la o nenorocire așa de ucigătoare să se coopereze pozitiv din partea noastră, e ceva ce ne provoacă groază. Dacă alții vor face răul, se va auzi totdeauna al nostru «non possumus» (nu putem); dar dacă noi îl învățăm altora, însuși edificiul moralei noastre
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
civilizație și rămâne încă, și pentru totdeauna, singura bază a unei reconstrucții sănătoase? Ori vrem să lăsăm misiunea de apropiere dintre popoare, experimentelor distrugătoare ale Internaționalei socialiste sau comuniste? Dacă Dumnezeu a permis să se abată asupra neamului omenesc o nenorocire, ca aceea pe care am văzut-o, asta înseamnă că, devenind zadarnice toate încercările Sale pentru revizuirea noastră interioară, nu-i mai rămânea altă cale decât cea de față, ca să ne facă să reintrăm în noi înșine din beția suficienței
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sau mai puțin“. Oare, credem că așa aducem cinste Adevărului? Dar această mentalitate care își găsește satisfacția în descoperirea erorilor tot mai vaste și tot mai profunde ale Bisericilor separate, ar trebui în schimb să găsească lacrimi să plângă atâtea nenorociri! Nu există nici un motiv să ne bucurăm de așa-zisul faliment al protestantismului. „Unii - așa nota card. Mercier într-o scrisoare adresată clerului său - preferă ca Bisericile separate să ajungă la cea mai desăvârșită descompunere a lor, pentru ca să fie cât
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lui, am moștenit o lume perversă care ispășește încă și azi urmările a cel puțin patru secole de greșeli și de rătăciri și, cu toate acestea, nu se căiește în fața evidenței incapacității sale. Chiar și cei buni, sub povara atâtor nenorociri, se simt zdruncinați în credință. Cineva crede că Dumnezeu va veni să ne ajute atunci când lumea va da vreun semn de pocăință. Dar când se va întâmpla asta, dacă se merge din rău în mai rău? Nu, nu; trebuie să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
că omul nu mai cunoaște cucerirea unei inimi, ci numai pe aceea a simțurilor; prin urmare, salvarea iubirii din calea naufragiului general va reveni celor feciorelnici, care pot să o păstreze vie în lumea lor rafinată și să o sustragă nenorocirilor unui trup putregăit. „Nu, trupul nu este în noi un instinct irezistibil de degradare; a afirma aceasta este o insultă împotriva Divinei Providențe. Trupul este doar lutul fragil unde sufletul își împlinește încercarea, unde combate pentru cucerirea veșnică, unde refuză
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lui erau foarte apreciate de către toate doamnele din elită; când, după vreun bal sau după vreun spectacol vreuna din ele fusese trecută cu vederea și nu fusesc numită cu amănuntele toaletei, cu vorbe măgulitoare, cu toată atenția, erea o adevărată nenorocire. Ofensă mai mare era greu de închipuit. Claymoor ajunsese o mare autoritate în specialitate și nu ereau puține cucoanele care-i trimiteau daruri frumoase pentru ca să le acorde, în cronicile sale, cele mai deosebite laude. Și la Teatrul Național erea Ioan
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
care a spus că „bea pentru toți absenții, pentru Regina mai întâi, pentru președintele Consiliului și pentru toți miniștrii care nu sunt de față și, în sfârșit, pentru provinciile surori ale regatului nostru, precum Bucovina, Transilvania și Banatul care, din nenorocire, lipsesc coroanei regale, dar care nu vor lipsi poate întotdeauna“. Apoi, adresându-se Regelui, i-a spus: „Coroana Maiestății-Tale e frumoasă, sire, dar îi lipsesc câteva perle; fie ca într-o zi să le aibă“. Regele a ciocnit paharul cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
meargă în România. Răspunsul e că generalul Brialmont a lucrat fără să ceară voia guvernului său. Și generalul e pedepsit fiind pus în disponibilitate. Un incident foarte penibil în lumea literară, toți intelectualii sunt foarte mâhniți, unii foarte indignați. O nenorocire s-a întâmplat, marele poet Eminescu a înnebunit. Toată lumea, prietini și dușmani, deplâng această catastrofă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Macedonski, face excepție. În revista Literatorul pe care o dirige, el scrie următoarele versuri: epigramă Un X... pretins
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
jos. Cei doi pompieri au sărit într-un cearșaf ținut de pompieri, iar locotenentul Albu a legat sus furtunul unei pompe și s-a lăsat în jos pe el. Focul, foarte violent, s-a propagat repede. El a consumat, din nenorocire, și lucruri de mare valoare. Școala de Belle Arte a ars cu multe desene, modele, tablouri și amintiri, dar mai dureroasă a fost pierderea întregii colecțiuni botanice a doctorului Brândză. Dimineața, profesorul era pe trotuar, plângând ca un copil când
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mai târziu avocat la Iași. Canari era un tânăr foarte simpatic și foarte inteligent. La Iași se înscrisese în partidul junimist și ar fi avut un frumos viitor politic, căci avea una din mințile cele mai bine echilibrate, dar, din nenorocire, o nefrită cu formă gravă l-a omorât prematur. Studenții de la celelalte facultăți, afară de mediciniști, trăiau mai răzleți, pe când mediciniștii - mulțumită faptului că erau concentrați prin spitaluri - erau strânși legați. Grupul de studenți în medicină care trăia în mare camaraderie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în stima opiniei publice. După abdicarea regelui Carol, opinia publică era pornită împotriva tuturor oamenilor politici, care prin excesiva lor suplețe, înlesniseră puterea absolută a camarilei. Și primul responsabil a fost indicat Gheorghe Tătărăscu. Era desemnat ca responsabil de toate nenorocirile ce se abătuseră asupra țării. Într-o învolburare de patimi, într-un climat de generală ostilitate, judecata obiectivă este imposibilă. După începerea celui de-al doilea război mondial, în septembrie 1939, sub impulsul evenimentelor din Occident, sistemul a degenerat, proliferînd
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
parte. Mai erau prezenți: P. Ghica, Victor Slăvescu, N. Crissoveloni, St. Loga și alte persoane. Îmi amintesc izbucnirea mea de atunci. Se comite, am spus, cea mai mare greșeală, se deschide astăzi un izvor care va aduce cele mai teribile nenorociri pentru țara noastră. Acesta a fost sentimentul meu, în acea clipă, un sentiment natural, normal. Am descris această scenă, nu ca să-mi atribui un merit de clară viziune, ci dimpotrivă, ca să arăt cît de incapabilă a fost politica din acea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
soldați români, căzuți pe imensitatea stepei rusești, într-un război care s-a terminat printr-o jalnică înfrîngere și scutea țara de rușinea de a întoarce armele împotriva aliatului de pînă ieri. Desigur, România tot sub jugul rusesc ajungea, fiindcă nenorocirea țării noastre a fost și este situația ei geografică. Dar, moralmente, poziția internațională a României ar fi fost alta. Intrarea României în război la 21 iunie 1941 a avut apocaliptice consecințe și nu interesează dacă s-a făcut din infatuare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
scrie astăzi în țara noastră. Roumanie, terre d'infortune relatează suferințele milenare ale românilor, pe scurt, fiindcă în zilele noastre oamenii, prea grăbiți, n-au timpul, nici răbdarea să citească un tratat de istorie; cartea cuprinde, însă, întreaga listă a nenorocirilor naționale. Ultimii ani de dominație sovietică au sfărîmat pînă și individualitatea noastră națională și politică, care fusese ferită timp de douăzeci de secole. O, Doamne, dar cîte sînt de spus și cine le va spune, oare, vreodată? Și cine te
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în limba ta" a lui Grigore Vieru! Și hoinărelile pe străzi! Și, mereu, poezia lui! Sînt tare amărît din acest motiv. Eram în P. Neamț, la o ședință și Radu (Florescu n. red.) m-a așteptat afară să-mi comunice nenorocirea. N-am putut să mai fac nimic o vreme, contrariat și silnicit! Nu știu cum voi putea să mă obișnuiesc cu o asemenea aberație!?! Altceva?! Citesc mult. Mi-a plăcut cartea lui Buzura tare mult! Am citit și Ileana Vulpescu ("Candidații la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
strășnicie, întreruptă de câteva voci care au avut curajul să spună adevărul, plătind scump această atitudine. După 1989, o seamă de cercetători din România și Republica Moldova și-au îndreptat atenția asupra istoriei Basarabiei și a Bucovinei, ocupându-se și de nenorocirile provocate de refugierile și evacuările din anii celui de al doilea război mondial. În întâmpinarea acestor preocupări au venit paginile memorialistice scrise de persoane implicate direct în aceste mari mișcări de populație sau de urmașii lor, pagini care au atras
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
sus, de la munte cară crengi rupte, bușteni întregi, șindrilă, frunze uscate, mult nisip și mâl, aluviuni, care ajung departe în mama Sucevei, care nu este altul decât Siretul. Era prin anul 1947, o primăvară foarte capricioasă, care a adus multe nenorociri oamenilor de la sate. "Suceava și-a făcut de cap" spuneau cu deznădejde costișenii și frătăucenii. Fiind la liceu, în clasa a II-a și locuind la internat, obișnuiam ca sâmbăta după ore să vin acasă, împreună cu colega și prietena mea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
m-a văzut mătușa s-a crucit. Na, acum ce-i de făcut? Aurelia nu-și putea stăpâni râsul, în timp ce eu stăteam supărată ca o mireasă. Noroc de uncheșul Vasile, care mi-a luat apărarea, zicând că nu-i nici o nenorocire și că totul are rezolvare. Ne-a chemat la masă, ne-a servit din bunătățile de clătite coapte, am băut suc de coacăze (făcut din producția lor) și părea că s-a dat uitării fapta mea necugetată. Simțindu-mă cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la Comitetul Raional al P.C.R. și a fost nevoit să cerceteze cazul, care acum l-a declarat închis. Ascultarea a continuat chiar din acea seară. Tot Archip a "reparat" aparatul și lucrurile au intrat pe făgaș normal. Tifosul exantematic Ca și cum nenorocirile aduse de război, nu erau destule, provocate de lipsa alimentelor, de foamete, de nesiguranța zilei de mâine, s-au mai adăugat și epidemiile. Săpunul, soda, nu erau de găsit și prețurile erau exorbitante. De detergenți, nici nu putea fi vorba
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din timpul războiului (care a secerat zeci de vieți, în satul nostru). Satele cel mai adesea au fost și sunt expuse multor riscuri, determinate de existența unor calamități naturale. Ceea ce s-a putut observa la sătenii noștri în astfel de nenorociri, a fost calmul și cuvintele de încurajare pentru cei din jur, prevenind panica. Oamenii au acționat uniți, ajutându-se între ei. . Vigilența și cunoașterea măsurilor de protecție și autoprotecție, multora le-a salvat viața. În orice situație s-ar afla
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prea multe vite în grajd. Așa s-a întâmplat într-o primăvară, când Joiana cea bătrână a adus-o pe lume pe Joica. Era o vițelușă de mare frumusețe. Toți ai casei am îndrăgit-o, chiar de la naștere. O mare nenorocire a făcut însă ca ea să rămână orfană. După naștere, Joiana, mama ei "s-a năruit". Nu înțelegeam prea bine, atunci aceste cuvinte. Știam doar că, biata Joica a rămas fără mamă. Tata înțelegând tragedia momentului, a luat repede coasa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne a rămas urmaș. Tu vei avea grijă de ea. Ți-o dăruiesc. Cât am plâns la aceste cuvinte! M-am repezit ca o săgeată în grajd și-am zărit-o pe Joica cu ochii umezi. Poate înțelegea și ea nenorocirea ce ne-a lovit. Am mângâiat-o pe capul ei drăgălaș și am văzut că scotea mereu limbuța afară. Pesemne îi era foame. Am alergat în bucătărie, am luat o sticlă de jumătate de litru și-am umplut-o cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sora m-a lămurit și de astă dată. E coada șopârlei, pe care ai călcat-o cu piciorul gol! Să știi că șopârlele își lasă uneori coada, când sunt atinse. În curând, organismul lor se regenerează și nu este nicio nenorocire pentru ele lăsarea cozii. Repede mi-am luat șlapii pe picioare și abia am așteptat seara să le povestesc părinților întâmplarea. Ce m-am mai răsfățat! Nu m-am lăsat până tata nu m-a luat pe genunchi și m-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]