5,767 matches
-
Apoi s-a dus În mijlocul pieței și s-a sprijinit de un lampadar. Era un băiat Înalt. Mai să i se aprindă claia de păr de la becul ăla de 400. Se uita În jur și aștepta să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Îndreptă spre blocul lui Grațian, la două minute de autogară. 7. Coriolan Încă mai credea că dormea și visa. Prezența lui Grațian Însă la doi pași de el risipea orice iluzie. Era treaz și Înțelegea că se Întâmplase o nenorocire. Și când te gândești că totul pornise de la un bezmetic de cântec. Dar cui să spună asta? Și cine să-l creadă? 8. În timp ce Flavius-Tiberius Învăța să moară, Gusti Careja, În stare de arest preventiv, Însoțit de doi polițiști amabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țiui tare. — Uraniu veritabil, spuse el cu admirație. Citi cifrele indicate pe scala detectorului și adăugă: Trebuie să vă dau și rest. — Păstrează restul, zise Getta 2. — Eu degeaba-l păstrez, că mă iradiază, răspunse trist chelnerul. Aici e toată nenorocirea, că, plătindu-se în uraniu, nu poți primi bacșiș decât riscându-ți sănătatea. Am avut un coleg care n-a ținut cont de protecția muncii și, când a strâns și el suficient cât să se întoarcă pe Terra, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
amintească asta când o va chema ca soție în patul lui. Nu s-a mai culcat niciodată cu Iacob de atunci. Iacob a tresărit când a auzit că îi făcuse gemeni. Fusese unul el însuși și asta îi adusese numai nenorociri. - Să uite că au împărțit același pântec, a ordonat el. Și s-a întâmplat așa, nu pentru că a ordonat Iacob, ci pentru că pur și simplu cei doi erau foarte diferiți între ei. Gad era înalt și slab și-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum înghițea pumni de țărână. Bunica s-a întors și a plecat, părăsind-o pe Tabea care se zvârcolea, lipsind-o de orice speranță. Bunica doar și-a strâns veșmintele în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să se apere de nenorocirea care se desfășura acolo. Într-un târziu, Tabea a fost ridicată de pe jos de una dintre servitoare și dusă la corturile nevestelor lui Esau. Eu n-am înțeles prea bine ce se întâmplase, dar știam că prietena mea fusese nedreptățită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ești ferită de asta. Mama ta nu va lăsa ca fecioria să-ți fie transformată într-un premiu. Ea va avea grijă ca sângele tău să fie o ofrandă în pântecul marii mame. Poți sta liniștită. Totuși, te așteaptă alte nenorociri, a mai spus ea, uitându-se parcă prin mine, cu maximă concentrare, încercând să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea nici sfârșitul lui Werenro. Poate că nenorocirea nu va însemna pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
liniștită. Totuși, te așteaptă alte nenorociri, a mai spus ea, uitându-se parcă prin mine, cu maximă concentrare, încercând să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea nici sfârșitul lui Werenro. Poate că nenorocirea nu va însemna pentru tine decât pierderea unui copil sau doi sau poate că vei rămâne văduvă de tânără, pentru că de trăit, vei trăi foarte mult. Dar n-are rost să speriem copiii cu tristețile vieții. A fost liniște un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și a scuipat pe memoria mamei care o părăsise. S-a întins pe jos și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbâcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viața? s-ar fi putut duce să se arunce de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărm. A trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vânzând-o în contul nostru; asta ne ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă evitau, pe drept sau pe nedrept; dar nu mă puteam lipsi de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui de porc. Asta ar fi însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să mă arunc și eu în mare să mă înec. Eram cu atât mai tulburat cu cât înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbâcsită de praful înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vru să-și arate știința și rosti cu oarecare mîndrie: - Teski-bu, steaua cea mare. Auzi și Auta și murmură ca pentru sine: - Cine privește oare din ochiul acela? - Un zeu! spuse Iahuben. - Tela zice că zeul acela ne-a adus nenorocirea, vorbi în sfârșit și Agbongbotile. Dar Auta nu-l auzi. Spuse altceva: - Iahuben, ia uită-te mai bine: nu ți se pare că azi steaua e mai sus decât în celelalte nopți? Abia acum îl zări pe Agbongbotile și-și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ședeau în jilțuri plăcute pe puntea cu umbrar a corăbiei bătrânului. - Mi-ați istorisit tot, zise el, dar urechea mea n-a putut să se bucure de frumusețea cuvântului. Vreau să-mi spuneți, dacă ați văzut-o, cum arăta priveliștea nenorocirii. Preoții rămaseră muți. Numai unul spuse: - Slăvite, avem un slujitor care a văzut începutul nenorocirii și știe să povestească frumos. - Aduceți-l! În scurtă vreme, o barcă se duse și se întoarse cu acel slujitor. Pe o masă dintre jilțuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zise el, dar urechea mea n-a putut să se bucure de frumusețea cuvântului. Vreau să-mi spuneți, dacă ați văzut-o, cum arăta priveliștea nenorocirii. Preoții rămaseră muți. Numai unul spuse: - Slăvite, avem un slujitor care a văzut începutul nenorocirii și știe să povestească frumos. - Aduceți-l! În scurtă vreme, o barcă se duse și se întoarse cu acel slujitor. Pe o masă dintre jilțuri se aflau poame și vinuri, carne fragedă de păsări fripte pe jăratic, turte de grâu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
decât carnagiul din Flandra, pentru că li se Întâmplă personal. Întâmplător, nici una dintre ele nu a pierdut vreo rudă apropiată... Încă. Desigur, și pentru ele lungile liste zilnice de pierderi apărute În ziare sunt deprimante și Împărtășesc durerea prietenilor loviți de nenorocire, dar nu Își pot imagina cu adevărat ce Înseamnă aceste morți. Realitatea este că Henry James Însuși, dacă ar fi compos mentis, și le-ar putea Închipui mai bine, până la un punct, dat fiind că este romancier și că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zise Theodora, care era În halat de casă și Încă nu-și terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am făcut un atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce doctorul Des Voeux sfârși să Îl examineze. Iar prietenei sale Fanny Prothero, care Îl vizită În aceeași zi și căreia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să găsească În Încăperile sigilate din Casa Semitecolo, și mai ales În cutia sigilată menționată de Grace Carter, verișoara lui Fenimore. Grace Carter, care se Întâmplase să fie În Europa la vremea aceea, fusese cea care ajunsese prima la locul nenorocirii și care relatase că Fenimore formulase de curând instrucțiuni ca, În cazul morții ei, apartamentul să fie sigilat de consulul american, În așteptarea rudelor, și Își exprimase dorința de a fi Înmormântată În cimitirul protestant de la Roma, pentru că detesta cimitirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Schadenfreunde de pe urma răsturnării bruște a soartei rivalului său. Majoritatea comentariilor publicate pe marginea cazului și satisfacția generală rezultată i se păreau neplăcut de vindicative și grețos de ipocrite. Dar considera că Wilde se făcea, până la urmă, vinovat de propria nenorocire prin iresponsabilitatea comportamentului, până la și incluzând (după cum se spunea) refuzul de a se refugia pe continent atunci când i se oferise posibilitatea. Nu fusese gestul de eroism al unui om decis să Își accepte pedeapsa, ci o dovadă de aroganță din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Locotenentul Haigh și-a ridicat fluierul la buze și mi-am zis: Burgess, acu-i acu’. Și atunci a venit căpitanul Courthope și l-am auzit spunându-i locotenentului Haigh: „Nu scoate plutonul din tranșee. N-are rost. E o nenorocire.“ A fost decizia lui de a ține oamenii pe loc și ea mi-a salvat viața, sunt convins. Un pic mai târziu a venit ordinul de retragere de la cartierul general al batalionului, dar ar fi fost prea târziu dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viață. Nu ca săracii morți În țara nimănui. În ziua aia, batalionul a pierdut două sute de oameni, uciși, dispăruți sau răniți. Și ce-am câștigat? Praful de pe tobă. Nici un metru de pământ, până la urmă. Cum a zis căpitanul Courthope, o nenorocire. Se aude o bătaie discretă În ușă. — Trebuie să fie asistenta de zi, spuse Burgess. Vă mulțumesc că m-ați ascultat, domnule. Sper că nu v-am supărat, dar aveam nevoie să-mi iau o piatră de pe inimă. — Mulțumesc, Burgess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Beniuc, giganticii poeți ai Partidului. Despre care ai scris, citez, în aceeași Gazetă, că "puterea lor de sugestie o depășește pe cea a tuturor înaintașilor lor..." Din clipa aia, i-ai mâncat fripți. Le-ai împrăștiat pe pantaloni udul gândirii. Nenorocirea e că, trezindu-se comparați, din prima, cu Shakespeare și cu Dante, Beniuc și Deșliu te-au și crezut. Iar din anul acela, Deșliu și Beniuc și-au irosit viețile, străduindu- se, cu puterea lor de sugestie, să hipnotizeze pisici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
are mandea acasă un gen de viraj. Când îl ia, simți precis că ți s-a lipit bluza de pijama de spinare... Și-are neica, sub mână, o frână de mână. Când o pune, juri că ți s-a lăsat nenorocirea pe facultatea mintală... 26 DANIEL BĂNULESCU - Zice dimpreună cu Ioan Teologul în Apocalipsa 12 cu 13: "Vai de voi pământ și mare! Căci Ho diábolos s-a pogorât la voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci. - Pe muianul tău de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descuiase. Spusese s-o îmbăieze, nu s-o spele. Asta avea gânduri mari. Vorbise ca despre un bebeluș. Sau vorbise ca despre un bătrân infirm, neajutorat. 270 DANIEL BĂNULESCU Atunci am înțeles fulgerător că nepotului nostru i se întîmplase o nenorocire. În momentul în care ne-au arătat o gheată, o bluză și-o iconiță pictată pe-o coajă de pâine, am plâns. Atunci dânșii, manierați, au încercat să ne mângâie și, după ce i-am plasat chiar la măsuța aceasta și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]