7,995 matches
-
mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Pomii mei Pomii mei se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dar din care nici sângele nu mai curge. Nu se poate vedea, Nu se vorbește despre ea, Deci o putem ignora, Ne prefacem că nu se știe Că există undeva sentimentul de ură. Din nisipuri mișcătoare, Nisipuri de disperare, de neputință, Încerci să scapi, Ai doar o șansă: Să-și regăsești aripile. Speranța... O perdea de fulgi ce-și croiesc propria soartă se avântă spre pământul trist. Norii care plâng neîncetat cu lacrimi de gheață căci adăposteau odată fericirea iernii și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că toate lucrurile care mi se par datoare să existe, vor dispărea. Mă cheamă păpușile, să le iau iarăși în brațe, copilăria-napoi, credința în puterea de a face lucrurile mai bine, lăsând la o parte amăgirea lașității și a neputinței. Caut cu disperare prin cotloanele inimii mele gânduri, iubiri și uri ascunse, căci vreau să le scot la iveală, pentru că prea des acestea sunt închise. Dau frâu liber imaginației. Am prea multe de dăruit. Vrea lacrimi pe obraz să-mi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
muntele, speriată de gândul posibilității de a-și pierde părinții, începe să escaladeze. E frig, gerul îi pătrunde în oase, buzele i se învinețesc, picioarele cu greu o mai ascultă. Fiecare pas ajunge să fie o victorie cu frigul, cu neputințele și cu limitele unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de sus. Cu cât înaintează, cu atât vântul suflă mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se arată la câțiva metri. Strânge din dinți și, cu un efort care îi paralizează neputința, ajunge în dreptul găurii. Oboseala o doboară. Nici gând, nici rugăciune, nici speranță în glasul și în gândul ei. Fără să fi decis asta, se lasă jos și, în câteva minute, somnul o copleșește. Noroc că a reușit să pătrundă în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aceste amintiri, ale unei copilării mirobolante. Aș fi vrut să fii alături de mine când am participat la primul concurs, dar știu că și tu te-ai bucurat de realizările mele, așa cum și eu am vibrat la succesele tale. Lupta, chinul, neputința, dorința, succesul, eșecul, îți amintești toate acestea? Poate că n-am fost împreună în asemenea momente, pe care sunt sigură că și tu le-ai trăit, dar știu ca ai învățat ceva din toate experiențele avute și te felicit pentru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
culori țipătoare, care o oboseau, o înconjurau ca niște șerpi ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai strâns, tor mai strâns până când simte că nu mai poate respira și că va fi doborâtă de veninul neputinței care se năpustea din toate părțile, încercând să-i otrăvească și ultima fărâmă de rațiune. Nu, nu era posibil așa ceva! Tot ce a fost, tot ce au trăit împreună, toate momentele de vis pe care le-au împărțit, toate clipele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nevătămat la fiecare încercare a înțeleptului. Vrăjitorul de metamorfoză era mai încrezător ca toți ceilalți, se și vedea pe tron, fiindcă ceilalți aveau în stăpânire, focul, pământul, apa, întunericul sau lumina, iar el putându-se transforma în orice era cu neputință să nu învingă balaurul. Trebuia să-i găsească punctul slab și să-l înfrângă. Dar cum balaurul avea aceleași puteri, orice transformare era receptată și anulată cu puteri mai intense. Al cincilea vrăjitor, cel al întunericului, văzând nereușita celui dinaintea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jos, înconjurată de servitorii casei, și ei aproape la fel de epuizați ca mama în travaliu. Moartea se simțea în cameră. I-am văzut fața în umbra de sub statuia lui Bes, păzitorul prietenos-grotesc al copiilor, care părea să se strâmbe de propria neputință. Ruddedit mi-a făcut cunoștință cu fiica ei, care s-a uita la mine cu ochi goi, dar a făcut ce i-am spus. S-a mișcat pe o parte așa că am putut să bag mâna dată cu ulei până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
foarma unei păsări mici care zbura la răsărit, țipând „Salem” cu o voce familiară pe care nu puteam s-o numesc. Pasărea Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În fiecare noapte, dispărea în soare, țipând. Părea că sufletul ei neliniștit nu-și va găsi niciodată pacea. După șapte nopți în compania acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult decît un frate pentru tine! Nu vrei să știi de ce sîngele lui a curs peste menhir? Și cine a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decît pe... Se Întrerupse, dîndu-și seama că ea nu mai asculta. Cu pupilele ușor dilatate, privea țintă spre un punct aflat departe, dincolo de umărul lui, iar pe chipul ei se perindau expresii diferite care exprimau tot atîtea sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ac. - Asta ar putea să explice cum a reușit asasinul să-i ia sînge ca să-l poată lăsa apoi să picure peste menhir, se hazardă ea cu presupunerea. - Prelevarea unei asemenea cantități de sînge din degete e practic cu neputință. - Dar un menhir din care picură sînge e cu putință? Ar trebui să ceri laboratorului să aprofundeze cercetările. Lucas simți că-i crește adrenalina. Hotărît lucru, fata asta nu era lipsită de tupeu: era În situația de fi băgată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Aflată pe drum, Marie schimbă brusc direcția. - Rămîi unde ești, eu mă duc acasă la Pérec, tu cercetează camera, hotelul. Verifică dacă jet-ski-ul și scuterul sînt acolo... Dar Loïc Închisese deja. Simțea că-i dau lacrimile de furie și de neputință. Micul ticălos mersese prea departe, Își bătea joc de el, Îl lovise, nu și-ar fi Închipuit În vecii vecilor că puștiul... Nu, nu mai era un puști, cum de nu admisese lucrul ăsta mai curînd? De luni Întregi simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care se pusese de-a curmezișul drumului meu. Bréhat. Kermeur. Doi pentru prețul unuia, În doar cîteva ceasuri. Chiar dacă, Într-un anume fel, și În ironia ei, soarta nu făcuse decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe nimeni la bordul epavei. La cafeneaua din port, lumea era consternată, Anne se prăbușise. Marie primi vestea ca pe o lovitură dată În plin, se afla la volanul mașinii cînd auzi informația. Opri pe marginea drumului, doborîtă. Era cu neputință, Christian nu putea să fi dispărut, era ceva de negîndit, dintotdeauna Îl crezuse invincibil pe mare... Apoi se strecură gîndul cel mai cumplit: și dacă se scufundase din cauza ei? Dacă, din cauza atitudinii ei și a rupturii lor, Încetase să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nicăieri! Iar bastardul ăla n-o să vadă lumina zilei, vîră-ți bine asta În cap! - Juliette și cu mine o să avem copilul ăsta! Ne doare-n cot de poveștile voastre și de tot ce gîndiți voi! - N-o să puteți, e cu neputință! Gwenaëlle, alarmată de strigăte, se ivise și ea. - Ce anume e cu neputință? - Au fost destui tarați congenitali În familia asta ca să las să se mai nască Încă unul! Yvonne reușise În sfîrșit să-și capteze auditoriul. Ea, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cap! - Juliette și cu mine o să avem copilul ăsta! Ne doare-n cot de poveștile voastre și de tot ce gîndiți voi! - N-o să puteți, e cu neputință! Gwenaëlle, alarmată de strigăte, se ivise și ea. - Ce anume e cu neputință? - Au fost destui tarați congenitali În familia asta ca să las să se mai nască Încă unul! Yvonne reușise În sfîrșit să-și capteze auditoriul. Ea, care nu se temea de nimeni și de nimic, evita totuși privirea fiicei ei; Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era Într-adevăr Închis, așa cum se cade Într-un spital. Alături de Gwenaëlle, tocmai afla ultimele vești referitoare la Pierric. Medicul le arătă că un hematom subdural se resorbise. Pacientul era rezistent și avea să scape. Dar din păcate era cu neputință pentru moment să se aprecieze sechelele traumatismului. De Îndată ce medicul se Îndepărtă, polițistul o privi pe Gwen. - Ai idee ce anume a determinat-o pe mama dumitale să se manifeste cu atîta violență față de fratele dumitale? Păru sincer consternată, nu Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prin radio cu Morineau, află că Lucas plecase spre Argoz, În urma unui apel de ajutor lansat de Gwen Le Bihan, cam cu douăzeci de minute mai Înainte. Îngrozită, Marie Întoarse capul spre pasagera ei, care nu se clintise. - E cu neputință, Gwen era cu mine! exclamă Marie. Vino aici după mine, Stéphane! - Păi... Comandantul mi-a ordonat să merg la fabrica de faianță și... - Imediat! CÎteva minute mai tîrziu, mașina Méhari frîna brusc lîngă cea de teren ale cărei faruri anticeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru puterile ei. Era gata s-o strige pe Gwen În ajutor cînd Își aminti că era legată cu cătușe de portieră. PÎnă s-ar fi dus s-o desfacă sau să acționeze motorul, Lucas ar fi dispărut. Lacrimi de neputință Îi țîșniră din ochi. Atît de aproape de țintă... Auzi atunci o mașină sosind și oprind brusc pe drum În scrîșnet puternic de frîne. În clipa următoare, Morineau și un alt jandarm veneau să-i dea ajutor. Lucas era salvat. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwen la naufragiul din 1968. Bărbia femeii căzu moale, iar picioarele n-o mai ținură, așa că se lăsă să cadă pe scaunul pe care-l refuzase la intrarea polițiștilor În vorbitor. - Fiica mea n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale de zece ani se Întoarce acasă În plină noapte de furtună, șiroind de apă de mare, a doua zi fiul dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se supun acelorași reguli ca celelalte. Mobilurile sînt mult mai complexe, aproape Întotdeauna psihologice, adesea de origine traumatică, explică Lucas. - Și mai trebuie spus că, fiecare În felul său, cei din familia Kersaint sînt cu adevărat deosebiți... - Nu e cu neputință să fi participat cu toții. Aparent, PM nu dă pe dinafară de inteligență, nici Arthus de forță fizică, dar sînt complementari, iar Armelle e orice, În afară de o idioată. - Asta ar explica faptul că se acoperă unii pe alții și că ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Christian. Din delicatețe față de mine, cu siguranță. Nu văd alt motiv... Lucas rămase tăcut, se feri să-i aducă aminte că skipperul, fără să-i spună nimic, Încheiase un acord cu familia Kersaint În legătură cu șantierul naval: nu era cu neputință ca acesta să fi fost mînă-n mînă cu PM. În orice caz, se va simți mai liniștit dacă i se va găsi corpul. - La ce te gîndești? - La Ryan, afirmă el cu aplombul minciunii. - Complicii lui și cu el erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ți-a fost milă de Mary și de copilul pe care-l purta? Stupoarea lui PM fu atît de uriașă Încît Încetă să mai bîiguie. - Ce copil? cîrÎi el. - Mary era Însărcinată. În aproape nouă luni. - Nu, nu, e cu neputință! Lama șișului apăsă și mai tare, mușcînd din carne, PM Începu să se smiorcăie. - Îți jur că e adevărat! urlă el. Dacă ar fi fost pe punctul să nască, nu s-ar fi putut ține după noi! Ryan slăbi apăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]