6,179 matches
-
apoi călăuzirea sufletului de la cele văzute spre firea nevăzută prin acel nor. Sfântul Grigorie de Nyssa compară această a doua etapă a urcușului duhovnicesc cu norul, pe care el îl consideră a fi, sub raportul cunoașterii, o călăuză spre lumea nevăzută, prin firea celor văzute. Este vorba deci de cunoașterea indirectă a lui Dumnezeu<footnote Magistrand N. V. Stănescu, op. cit., p. 29. footnote>. În cele din urmă, sufletul, părăsind cele de jos, ajunge, în măsura în care îi este cu putință, la cunoștința lui Dumnezeu
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
ceea ce se obține în căutarea lui Dumnezeu reprezintă doar începutul unei noi căutări; pe această linie, se citează exemplul lui Moise. Rugul aprins simbolizează întoarcerea sa de la o falsă credință la cea adevărată; stâlpul de nori reprezintă apropierea de Dumnezeu nevăzut, iar înălțarea spre Sinai, contemplarea invizibilității și incomprehensibilității divine. În viziunea Sfântului Grigorie, a vedea pe Dumnezeu (și utilizează aici din nou exemplul lui Moise) înseamnă a-L urma perpetuu, din moment ce Dumnezeu se află dincolo de orice cunoaștere<footnote C. W
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
întâlniri a lui Moise cu Dumnezeu în rugul nears, simbol al energiilor divine. Moise intră în întunericul în care se află Dumnezeu și cu cât se apropie mai mult de vedere, cu atât mai mult vede că natura divină este nevăzută. Este subliniat și sensul adevărat al întunericului divin, ca fiind transcendența absolută a lui Dumnezeu în ființa Sa. De aceea evanghelistul Ioan, care a pătruns în acest întuneric luminos (εν τω λαμπρω γνόφω) zice că „pe Dumnezeu nimeni nu L-
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Totodată, le dădea ghes și criticismul, prin care încercau să înțeleagă viața și să o descopere repede, să o ordoneze după părerea lor, dar fără a o cunoaște îndestul. Și pe tărâmurile acelea existau tot felul de pericole văzute și nevăzute, știute și neștiute de ei, dar mai ales de părinții lor. Iar pericolele veneau de peste tot, de unde te așteptai și de unde nu te așteptai, îi surprindeau, luându-i pe nepregătite pe ei și pe părinți lor. Părinții, așa cum și-i
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Plină de puritate, lăsând-o din abundență la dispoziția noastră, să luăm ce, cât și cum dorim din ea. Iar apoi, să facem ce vrem cu ea, doar ținând cont de cele câteva legități tabu ale Lui. Într-o manieră nevăzută, iubirea își trage esența din albul strălucitor al luminii divine. Splendoarea pe care o ascunde această inefabilă lumină ALBĂ este greu să ne-o imaginăm. De la ea primim ușurință și suavitate, robustețe și detașare, puritate și pace, liniște și împăcare
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cele mai complete, cuprinzătoare științe. Însumează enorm de multe. Și nu uita că este una din cele mai vechi științe, ceea ce înseamnă că lumile trecute, foarte vechi, mult înainte de Hristos, legau manifestările umane și ale materiei de cele spirituale sau nevăzute ca un întreg într-o foarte strânsă interdependență. Da, așa e, dar când o mai faci și pe asta? Rămase fără răspuns. Au trecut lunile, anii. Mihai și Violeta munceau și citeau, studiau. Iar copii lor creșteau. Mihai a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
materia este doar aspectul inferior, palpabil, măsurabil al unei existențe mult mai mari și mai complexe. Exact ca vârful aisbergului care se vede. Aisbergul aflat la suprafața apei, partea vizibilă, fiind materia, zona mai redusă, psihologic fiind conștientul. Iar zona nevăzută inconștientul, spiritul, sufletul etc., adică partea cea mai extinsă, exact unde se află adevărata alchimie a omului. De ce lumea este atât de prinsă în aceste plăceri, parcă am trăi într-o lume hedonică, toți aleargă după așa ceva, nu mai contează
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
puterilor sufletești, asimililarea lecturii se va face mult mai ușor și imaginea mentală va fi mult mai vie. Este convins de existența unor virtuți necunoscute ale sintaxei române, aceasta cuprinzând "o mulțime de adîncituri încă neluminate, o mulțime de frumușeți nevăzute, nëauzite, negustate". Autorul care este dat drept model pentru descoperirea comorii frumuseților sintacticii este Alexandru Odobescu: "acela, carele cu un simț artistic extraordinar pentru limbă a pătruns geniul ĭcĭ și a dezvăluit comoara frumuseților ĭeĭ sintactice, artistice, arhaice... ie D
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
dispersia anonimă și se concentrează în mâna practicienilor empirici. Cum factorul psihic își are rolul său în optimizarea asistenței medicale, vindecătorul ajuns în centrul grupului a dublat administrarea leacului propriu-zis, cu proceduri expresive șoptite, clamate, gesticulate, invocând forțe văzute și nevăzute, pentru sporirea rolului său și tonifierea spirituală a pacientului, care devine participant la propria vindecare. Ieșirea omului din preistorie a deschis perspectiva conștiinței de altul, a actului caritabil, altruismului, a dragostei de semeni, făcând loc precauției și unui început de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
creșterea enormă a numărului supraponderalilor. De altfel sec. XX va fi numit al proteinelor, enzimelor, vitaminelor. Louis Pasteur (1822 - 1895) înseamnă înainte de orice afirmarea microbiologiei. Pasteur concretizează demonstrativ intuiții, profeții. Geniul său și microscoapele sale dezvăluie lumii o altă lume, nevăzută. Pasteur se formează ca chimist pe lângă Jean Baptiste Dumas (1800 - 1884). Mai întâi descoperă cristalele care deviază lumina. Ajunge decan al Facultății din Lille, în Nordul Franței, unde viticultorii îi cer sprijinul în conservarea vinului. Experimentând pe suc de sfeclă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
universitare unde ajunge, studenții îl poartă pe tronuri, ca toate mulțimile să vadă pe binefăcătorul umanității, care în 1945 este încununat cu Premiul Nobel. Bucuria sfârșitului de război între popoare și lumi, se dublează cu bucuria intensificării războiului împotriva dușmanilor nevăzuți ai sănătății și vieții. Penicilina începuse deja (1943) să fie fabricată la scară industrială. Paralel cu experimentarea penicilinei, sulfamidele își afirmă acțiunea lor antiinfecțioasă. Ceea ce unii credeau imposibil — dezinfecția într-un organism viu — sulfamidele dovedesc contrariul, posibilitatea terapeutică eficientă. Germanul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a Conului Leonida sau prin "nongândirea" reflectată de tiradele vide de sensuri debitate de Farfuridi și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câinilor, cu botul întins la cer și urlau, urlau trimițând depărtărilor mesajul lor. - Aha, v-ați întors! v‟arăt eu vouă! murmură pădurarul, orbit de furie și ridică arma... Dar, la un semnal, parcă, toți se ridicară, și se făcură nevăzuți în inima pădurii. Cu arma întinsă, pădurarul mai apucă, doar, să strige: - Vă găsesc eu!... După o clipă, rămase pe gânduri... „...Urletele haitei, ce-o vrut să însemne?! ...da‟ capu1 din geam!“ Pentru el erau semne de întrebare, știindu-le
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i vorbește... „Tătăiță... tătăiță...!“ Pe chipul ei frumos s-a așternut liniștea, și pacea... și, se putea citi împăcarea cu Dumnezeu, cu soarta... cu tot ce i-a fost scris... Sus pe cer, în mintea ei adormită, ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mormânt. Anuca, fata pădurarului 83 Deodată, Anton tresări... - Eu, tată, am să trag o fugă la Șuletea... la Domnie, să văd fata, continuând abia auzit, că... nu știu dac‟ am s‟o mai văd! Și, ca împins de o mână nevăzută, se ridică și porni... Anuca era dată în grija Domnicăi, sora lui Anton, în aprilie împlinise un an și trei luni... mergea în picioare și prinse a rupe vorbele... ta-ta... ma-ma... Când striga ma-ma... Domnica izbucnea în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un icnet adânc, jalnic... și frumosul animmal se prăbuși întinzându-se moale pe omăt. Izbitura a fost năpraznică, drept în fruntea lată a tigvei. Cu o labă bătu aerul, încercând să se agațe, parcă, într-un ultim efort de ceva nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnind fără întoarcere. Luna se ascunse după o zdreanță de nor... Codrul tăcut, înghițea zvâcnelili fiarei și a omului, străpuns de un fior înghețat. Anton, deși vânător încercat, rămase deznădăjduit... parcă și prin el trecuse nevăzută, umbra amară a acelui sfârșit. Fiori înghețați îi scutură tot trupul. Din țeasta zdrobită, sânge și creeri înroșiră zăpada, iar ochii... ochii aceea ca două bucățele de lună îl priveau, îl căutau... Și iarăși îi revăzu privirea în ochiul de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le pândi gândurile; pădurea tăcu... Moșierul rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați în lacrimi, pe care grăbea să-i șteargă cu dosul palmelor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liniștea de fier a așteptării, se abătu un fel de încremenire. Privi țintă spre dreapta, ca și cum dintr-acolo ar fi așteptat să apară ceva. O scurtă strălucire și un ciot de coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numa‟ tu mă poți îndruma!.. Apoi, în genunchi, aplecată, peste mormânt, de parcă ar fi vrut să-l ieie cu dânsa... a vorbit în șoaptă, cu mama ei... dar, ce și-au spus, numai Dumnezeu știe. Împrejurul ei parcă, fâlfâiau aripi nevăzute, strivindu-i sufletul... îngropându-i toate dorințele și visele. Tăcerea din jur îi cobori în suflet ca o piatră de mormânt. Vorbea nu numai cu sine, vorbea cu cei care erau în ea... era printre cei dragi, mama și bunicul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
învață să trăiască unele în altele tocmai de aceea treci atât de ușor din vis în vis uneori nu înțelegi cum de ai murit în tranșee pentru a râde cu gura până la urechi pe un pod înalt (suspendat între maluri nevăzute) sub care curge năvalnic ultimul fluviu al lumii în timp ce iubita îți mușcă lobul urechii și aduce un alt univers mai aproape de tine prin cuvinte 12 mai 2011 Liniștea de la capătul veșniciei... alunecau fâșii de cer pe umerii calzi părul tău
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în spatele adevărurilor apocrife ca o pânză celestă prinsă în ținte de foc între orizont și al șaptelea cer nor dezorientat ajuns întâmplător deasupra tăcerilor uimirea lui e stoarsă peste lume picături mari oțet amestecat cu fiere călătorie sinuoasă către fața nevăzută a lunii sburător anemic măcinat de contradicții pe un drum nepovestit de dincolo de aducere aminte o altă seară îmi murmură iubirea prin glasul tău iar enoh și gabriel (înainte de ultima rugăciune) îi povestesc lui dumnezeu despre toate acestea 07 iunie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Să-mi fii ochi, să îmi fii gură, chiar și riduri, dacă vrei, Te voi lua prizoniera unui vis care nu minte Și, dacă va fi nevoie, îți voi da din anii mei. Te voi pune-n pat de taină, nevăzut de vreo Cassandră, Cititoarele în stele se vor pierde în șomaj, Nu vei fi decât cu mine, dezgolită, caldă, tandră, Protejată de aluzii, invective sau șantaj. Te voi stoarce de iubire cu o patimă nebună, Spre o redescoperire a efortului
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iunie 2011 Uitarea și cântecul ei de sirenă scufundat în uitare timpul lasă minutele să iasă la suprafață cercuri concentrice pe fața lumii pe fața ta apele adânci ale pierderii de sine te invită la dans cu glasuri păcătoase sirene nevăzute își văluresc pletele te țintuiești în propriile remușcări ca un ulise modern aflat întotdeauna în conflict deschis cu valurile dezmățate lumea întreagă rămâne o corabie inima stă înfiptă în vârful catargului pulsează în caz de pericol trebuie să arunci lestul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]