5,280 matches
-
văzul lor. CAPITOLUL XXXIV Puține zile au lipsit de pe podișul numit Baalbek, dar au aflat la întoarcere schimbări uimitoare. Marea oștire de la poalele Munților Zeului nu mai era. Veștile aleargă totdeauna repede și nu le trebuie picioare, nici roți. Căpeteniile oastei aflară curând ce s-a întîmplat la Sodoma și la Gomorra, și chiar de n-ar fi aflat, cutremurele care au zguduit și aceste ținuturi, lovite de ploi ciudate, ar fi putut să fie și ele o veste. Când trimisul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și chiar de n-ar fi aflat, cutremurele care au zguduit și aceste ținuturi, lovite de ploi ciudate, ar fi putut să fie și ele o veste. Când trimisul Marelui Preot al țării Ta Kemet veni aici, nu mai găsi oaste și, neștiind unde să se mai ducă, își aruncă sabia și coiful și, păstrîndu-și numai arcul și un cuțit, se afundă în pădurea de cedri. Nu știa ce se petrecuse în Sodoma și Gomorra, nici nu putea ști că, în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însă am dat-o și pe ea. "Această-obligațiune la morți e îndreptată" - Râzând lumea zicea - "Căci, nu vezi, mincinoasa de tirani cumpărată "Umbre ți-a dat în loc de ferice-adevărată, 45" La terminu-ăstui cambiu tu n-ei mai esista". Isteț glumea o oaste de șerpi derîzătoare: "Naintea unui caos de ani zeificat "Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale? "Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare 50"Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? "Vecia ce-i cu care deșert ni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zid împresurată. Și frate-meu ca Împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște ne-mpăcat, Să-i chem la bătălie - Să vedem cine-i mai tare. {EminescuOpIV 75} Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi - porunci oștilor Ca balta s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe broaște noi am prins - Îmi pare chiar pe rege - Și-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Și drumul broaștelor le-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu fruntea ninsă stând pe steaua-i alburie Și-aruncînd ochii lui turburi peste-a vremi-mpărăție Aiurîd întreabă lumea: - Și aceia-s muritori? Colo unde stau Carpații cu de stânci înnalte coaste, Unde paltinii pe dealuri se înșir ca mândră oaste, Munții țeapăna lor frunte o suiau n-albastre bolți; Stau tăcuți ostașii Romei, ridicând fruntea lor lată, Strălucitele lor coifuri, la stîncimea detunată, Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lumi-ncheeture parcă le auzi trăsnind; Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer? Stelele-n oștiri se mișcă? Împărații sori se-ncaer? Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe pămînt? Nu. Din fundul Mării-negre, din înnalte-adînce hale, Dintre stînce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Dadei în lungi șiruri au ieșit - Și Zamolx cu uraganul cel bătrân, prin drum de nouri, Mișcă caii lui de fulger și-a lui car. Călări pe bouri, A lui oaste luminoasă îl urma din Răsărit. Ca o negur-argintie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înnalte-adînce hale, Dintre stînce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Dadei în lungi șiruri au ieșit - Și Zamolx cu uraganul cel bătrân, prin drum de nouri, Mișcă caii lui de fulger și-a lui car. Călări pe bouri, A lui oaste luminoasă îl urma din Răsărit. Ca o negur-argintie barba lui flutură-n soare, Pletele-n furtună-nflate albe ard ca o ninsoare, Colțuroasa lui coroană e ca fulger împietrit, Împletit cu stele-albastre. Răsturnat în car cu rune, Cu-a lui mîn-arată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă, Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă, Mart încoardă arcul falnic spre Zamolxe ațintit; Ca să scape neamul nobil răsărit din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ochii-Olimpicului negri ațintesc carul. Cu frica, Spre-a opri acea privire Dacul manta și-o ridică. Caii speriați nechiază, tremurând ei se înnalță; C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coaste Și a zeilor Daciei cruntă și măreață oaste, Orbită aude glasul părintelui lor rănit Și-o întorc la fugă; - caii, carul rupt în nori răstoarnă. Din titanicele arcuri ploaie de săgeți se toarnă, Nimerind în spate goale pe fugarii cei divini; Și răpiți, urlând ei bolta o coboară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu pași mari a trecut. Ca zilele alb stinse, ei din trecutul lor Priveau la acel soare ce li-a lucit cu dor. De-odată împăratul din tronul lui se scoală Ca regele pustiei din stânca de granit; În curte oastea sună cântarea triumfală. Poporul o aude mișcîndu-se-miit. Din muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la sgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. "Vremea pe ai mei umeri s-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
179} DACĂ TRECI RÎUL SELENEI... Dacă treci râul Selenei se face pare că sara Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține. E-o sară frumoasă-adormită deși este ziuă. Aerul e vioriu, miroasele florilor mândre Adormitor se ridică din oștile florilor mândre; Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor, De liane ce spînzură-n aer snopii de flori, Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor chaos, O stea nu lucește pe bolta cea largă - Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
inimă cu toți. "De câte ori l-al meu păharnic "Umplut-am cupa numai sloți! Că ce sunt recile mademuri, "Ce aur, pietre și sidef Pe lângă vinul copt de vremuri, Pe lîng-un haz, pe lîng-un chef. "Împresurat-am eu și Beciul "Cu oaste bună și strânsuri; "Soroca, Vrancea și Tigheciul "Trimis-au mii viteze guri "Să certe craii cu mânie... "Ce-mi pasă? Mie dee-mi pace "Să-mi duc Moldova-n bătălie "Cu mii de mii de poloboace. Atunci când Turcii, Agarenii Mureau în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zici; Privirea ce-atît ai adorat-o, "E încă tot senină, fermecătoare... Iat-o!? E încă tot!... Avea-vei în ochi-mi acel preț Ce azi ți-l dă sfiala pierdutei mele vieți? Voiu fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te iubesc ș-atunci? Au nu știi tu ce suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri svîrlite în brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar visuri și iluzii, pe marginea uitării, Trec și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Seninele frunți Și focuri pe-orișice Culme de munți. Să arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi ne vine Eroul viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare-o, țară, Tu n-o să-l cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plaiu Și oastea s-adună Călare pe cai - Pe steaguri cu semne de bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi la olaltă; Clădiți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi ne vine Eroul viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare-o, țară, Tu n-o să-l cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plaiu Și oastea s-adună Călare pe cai - Pe steaguri cu semne de bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi la olaltă; Clădiți-le falnic dați-le foc Și lumea privească un semn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atîtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884 - 1889? ) Când tu dormi lină, pură Sub ochiul meu umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de la o partidă de cuceriri sentimentale În care uzase de toată măreția penajului Înfoiat și a colanului cu mărgele roșii, irezistibil pentru tinerele curci, de două ori mai mare decât Va, se Îndrepta spre acesta, ca un adevărat comandant de oști neînfricat, scoțând binecunoscutul strigăt de luptă gutural și amenințător: Glu-glu-glu! Micuțul zmeu se oprea, cu dușmănie de copil dar și cu admirație nedisimulată și dintr-un respect dus până la extrem, În care frica avea un rol determinant, aplica imediat trucul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
șesul ce se Întindea până la Șușmeaua Pușcașului, Va a observat, cu frică, o armată cu soldați Îmbrăcați În negru, care era condusă de căpetenii ce ajungeau cu capul lor ascuțit până la cer și care Înaintau cu viteza căruței către mica oaste condusă de Victor. Băiatul, Între rușinea de a fi numit fricos și teama de a fi nimicit de către armata neagră, a tras iar de colțul hainei. Victor l-a privit, apoi a privit Împrejur cu experiența sa de jandarm În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei. Alta îi potrivi mantaua de cârpă și închizătorile din gablonz
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
adevăr, după exact două sute de zile de la succesul de la Zahara, Abu-l-Hassan a fost îndepărtat de la putere. Revolta a avut loc în ziua de 27 a lunii jumada-ula, adică 14 iulie 1482. Ferdinand se afla, chiar în ziua aceea, în fruntea oastei regești pe malul râului Genil, sub zidurile orașului Loja pe care-l asedia de cinci zile, când se pomeni luat cu asaltat de un detașament musulman sub comanda lui Ali al-Attar, unul dintre ofițerii cei mai iscusiți din Granada. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să-și zdrelească mâinile sau să-și ușureze punga. În ajunul plecării, maică-mea veni să-mi toarne, înnebunită, zvonurile pe care le auzise la hamam: la Tefza se petreceau lucruri grave, se vorbea despre o expediție condusă de oastea din Fès pentru restabilirea ordinii. Dar, în loc să mă descurajeze, spusele ei mi-au ațâțat curiozitatea, astfel că a doua zi, înainte de răsăritul soarelui, plecasem deja, fără a fi încercat măcar să mai capăt niscaiva informații. Zece zile mai târziu, sosisem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care-ncotro. La nord, spaniolii ocupă unul după altul orașele de pe coastă. M-a tras mai aproape și a coborât glasul. Apropiații lui se îndepărtară, dar nu fără a ciuli imperceptibil urechea. — Peste câteva luni, îmi voi ridica din nou oastea împotriva Tangerului și Arzillei și trag nădejde că de data asta Cel-de-Sus îmi va acorda victoria. Aș vrea ca în această problemă, șeriful să se dovedească aliat și, în loc să asmută provinciile împotriva regilor musulmani, să-i atace pe portughezi o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o bătălie la Marj Dabek, nu departe de Alep. Sultanul participase, purtând pe cap o mică tocă, înveșmântat în mantie albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o ștersese, ceea ce descurajase pe dată întreaga oaste. Și, văzând cele ce se petreceau, pe Kansoh îl lovise damblaua. Căzând de pe cal, murise pe loc. În zăpăceala de atunci, cadavrul lui nici măcar nu mai fusese găsit. Locuitorii orașului Cairo erau îngroziți, cu atât mai mult cu cât alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]