5,945 matches
-
la originalitatea pe care o urmărise în prima versiune a cărții, în favoarea inserării în text a unor cunoștințe generale aflate în alte manuale, a unor informații de pe diverse site-uri. Nicoleta Marinescu a demonstrat încă o dată că altruismul și nu orgoliul este necesar într-o profesie, mai ales în biblioteconomie, unde obiectul învățării nu este numai organizarea cărților, ci și cultivarea spiritului lor, care nu poate fi decât generos umanist, dedicat „paznicilor” cunoașterii și progresului omenirii în general. Cartea Nicoletei Marinescu
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
parcurgerea timpului instituțional, anturajul. Pe scurt, conviețuim cu ideea, până când viața ne impune din nou cadența și normele ei de autoconservare. Întotdeauna se interpune ceva între noi și ceilalți. Este foarte important ce se interpune: principiul, valența instinctuală, folosul/profitul, orgoliul, teama, controlul, nemulțumirea (de sine, de celălalt), prudența, încrederea (de sine, în semen), neîncrederea (în sine, în semen), bunăcredința, respingerea, subestimarea (de sine, a semenului), supraestimarea (de sine, a semenului), duritatea, blândețea, masca, ostilitatea, convenția, suferința, împăcarea (cu sine, cu
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
dăruiți îngrijirii cugetului, sufletului, relațiilor. Oricât ne-am zbate (la un moment dat și într-o anumită conjunctură) pentru clădirea/zidirea unei idei, nu putem substitui această zbatere zbaterii ideii înseși de a se zidi. Există o zbatere provocată (pentru că orgoliul, complexul de superioritate, invidia ne împing la această provocare) și o zbatere intrinsecă (ideii înseși de a se zidi, de a prinde viață, de a fi). De cele mai multe ori, cei care-și provoacă zbaterile zidirii ideii pretind că ele sunt
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
ideii înseși de a se zidi, de a prinde viață, de a fi). De cele mai multe ori, cei care-și provoacă zbaterile zidirii ideii pretind că ele sunt intrinsece (genezei și înfloririi acesteia). Așa își pot ei întreține (mai departe) - neafectate - orgoliul, complexul de superioritate, își justifică invidia. Iar, de cele mai multe ori, protejându-se astfel, nu vor reuși să descopere această dezolantă și (auto) mincinoasă substituție. Poate de aceea, între altele, sunt puțini cei care trec prin zbaterile intrinsece (ale ideii de
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
luptăm noi, luptă și alții. Că așa cum iubim noi, iubesc și alții. Fericirea vine din luptă, nu din plăcere. Plăcerea, dacă nu ucide, atunci anunță ratarea fericirii. Calitatea noastră umană este în legătură cu relația pe care o avem fiecare cu propriul orgoliu. Fără copii, viața este o vale a plângerii. C-o știm sau că n-o știm, c-o vrem sau că n-o vrem, fiecare însemnăm, în fond, limitele înțelegerii noastre. Ne vom confrunta mereu cu ele. Vom trăi cu
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
în istoria artei 77 imitarea naturii, după cum s‑a exprimat Fernand Lèger26: capacitatea lui Mi‑ chelangelo de a imita mușchii nu duce nici la progres, nici la ierarhie în artă. Însă împlinirile sale rămân dincolo de astfel de presupuneri, dispreț sau orgolii; este dreptul din naștere al unui geniu să inspire frică și uimire 27. Ultimii ani ai vieții lui au fost nespus de triști: exilat de cetatea lui iubită pe care nu a mai revăzut‑o, asistând la înrobirea patriei, el
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
el Che, a fost un revoluționar de stânga, lider al regimului comunist cubanez și insurgent sudamerican. footnote>, nu luptau pentru un ideal revoluționar, pentru o idee de libertate, ci luptau pentru un ideal caracteristic națiunii americane, U$D (banul), pentru orgoliul Administrației de la Washington. Măcelul din jungla vietnameză, teama acestor mercenari de localnici și natura potrivnică a invadatorilor, a lăsat multe sechele în societatea americană. La fel ca acel scelerat colonel Claude B. Eatherly <footnote Claude Robert Eatherly (oct/2/1918-iul
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
belicoase de la palatul Cotroceni, în prezența acreditaților diplomației din țara noastră? Dar, tot eu răspund la această întrebare Traian cel Mare cum se autointitulează, în tinerețe visându-se Amiralul Nelson, gândește foarte multe lucruri care au drept scop răzbunarea. Orgoliul său marinăresc rănit grav de Ponta și Antonescu, și acum de senatorul Ioan Ghișe, trebuie reabilitat mai ales, că zgubilitica Elena Udrea, cu nurii ei de foc, nu-l vrea decât bărbat adevărat. Pe E.B.A. n-o consultă deloc
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
în istoria artei 77 imitarea naturii, după cum s‑a exprimat Fernand Lèger26: capacitatea lui Mi‑ chelangelo de a imita mușchii nu duce nici la progres, nici la ierarhie în artă. Însă împlinirile sale rămân dincolo de astfel de presupuneri, dispreț sau orgolii; este dreptul din naștere al unui geniu să inspire frică și uimire 27. Ultimii ani ai vieții lui au fost nespus de triști: exilat de cetatea lui iubită pe care nu a mai revăzut‑o, asistând la înrobirea patriei, el
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
care le-a întemeiat în timpul călătoriilor misionare în diferite orașe, se vorbește despre asemenea „rătăciți” de la dreapta credință, care răstălmăcesc adevărul Evangheliei lui Hristos și răspândesc învățături greșite printre creștini. Sf. Apostol Pavel consideră că acești rătăciți sunt călăuziți de orgoliu și dorința de emancipare de sub Lege, considerând că diavolul îndeamnă la asemenea acțiuni. Ca și în vremea Apostolilor, și în veacurile care au urmat până azi, mulțimi de secte au răsărit în aria Bisericii creștine, și mai ales după apariția
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
întunericul cu cântecul său, lăsând să pătrundă lumina. Sculptura sa are luminozitate și spiritualitate, artistul manifestând repulsie față de tot ce e concret, trupesc, apropiat de realitate. El stilizează, vizând esența formei, esența structurii. Arta sa nu are monumentalitatea, trufia și orgoliul faraonilor egipteni, ci modestia și propensiunea spre frumos și spre lumină a unui țăran daco-român, conștient că lumea e pieritoare și trecătoare. Oltean, Brâncuși nu e povestitor ca moldovenii, ci se exprimă scurt, aforistic, prin parabole și simboluri. El este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
moarte care nu dovedește nimic între anii 1926-1929, iar abia în 1931 va fi publicat. E interesantă trecerea în capul listei a acestuia, semn că opera îi era deja cunoscută și apreciată de Camil Petrescu, cel ce își atribuie cu orgoliu rolul de deschizător de drumuri în evoluția romanului românesc modern. Valori precum idilicul și pitorescul sunt înlocuite cu analiza lucidă. Se trece de la sentimentalismul ce afecta obiectivitatea prozei la persoana a treia, către narațiunea la persoana întâi, formal subiectivă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
infidele, Editura pentru literatură, București, 1966, p. 177 footnote> Romanele urmăresc fiecare din alt punct de vedere, problema bărbatului. Mirel e adolescentul, Sandu din O moarte care nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din romanul Ioana e gelosul. Romanul lui Mirel este publicat în 1929, fiind primul în ordine cronologică și singurul în care se pune problema specificului. Opera are un aer tradițional și apare ca o evidență faptul că
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
călătorie halucinantă, pe care o voi pune-o iarăși pe hârtie. Mărturisesc că la un moment dat pierdusem noțiunea eternității căci ne separa și [începusem] să fiu iarăși gelos din pricina ei. Dealtfel, ceva ciudat: după ce m-a părăsit, din orgoliu probabil și din spaima unei suferințe nu m-am gândit la o scenă precisă de amor între noi. Acum, de când a murit și e a tuturor și a nimănui, de câte ori posed o femeie, mă mint că ar fi ea în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cea mai strictă, nu inventează nimic. Holban recunoaște că în Romanul lui Mirel sunt câteva invenții. În esență, situația eroului este chiar cea a autorului însuși care nu are capacitatea de a se obiectiva. Mirel are inteligența vie, ironică și orgoliul artistic al autorului: „Sunt un artist, se apără el de morala practică a celorlalți și nu aleg decât ceea ce e interesant din ceea ce ne înconjoară. Poate sunt nedrept. Dreptatea sau nedreptatea nu sunt insă valori estetice, singurele care mă preocupă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care a căutat să elimine adjectivul inutil. Subiectul este redus la maximum, fiind alcătuit dintr-o îmbinare de emoții. Autorul mărturisește că a scris dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic, adică din imitație, din orgoliu, din răzbunare. Peste tot există un motiv personal pe care s-a chinuit să-l mistifice. Autoflagelarea este un mijloc care îi aparține temperamental. În 1935, artistul care va mai trăi doar doi ani, spune că nu e absolut convins
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
radio nu se aude totdeauna bine, nu are mereu discuri la patefon și nu mai citește orice cu aceeași pasiune ca odinioară. Surprinzător chiar, Anton Holban spune că nu-i place literatura, că nu găsește în ea nici un motiv de orgoliu, și o scrie pentru că nu are altceva mai bun de făcut. Stilul este concis, sintetic, nediluat și se pliază pe nuanțele psihoemoționale consemnate în scris, păstrând prospețimea, unicitatea: „Personal, nu sunt în stare să lungesc scenele. Observațiile cele mai pline
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
instruită, cu propensiuni spre mondenitate, care se joacă de-a dragostea și de-a viața, într-un ritm și o formulă susceptibile de convenționalitate și artificialitate. Începutul romanului Jocurile Daniei stă sub semnul entuziasmului, al mirării existențiale și poate al orgoliului. Romancierul consemneză ex abrupto, fără pregătiri prealabile:” Cu frenezie m-am apropiat de Dania. În definitiv, a trecut foarte puțin timp de când o cunosc, abia câteva luni, și sunt între noi atâtea intimități foarte înaintate. Sunt întreprinzător. Mai ales ținând
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Nu-mi găsesc nici o valoare, mă doare bogăția ei, față de care mă simt atât de neînsemnat. Căci nu pot admite ca ea sa fie fata de împărat amorezată de un om de rând, eu.” De aici, suspiciunile, sentimentul ridicolului, suferința, orgoliul rănit: „prietenia noastră nu poate dura multă vreme, știam asta de la început. Socot că sunt între noi motive mai puternice, decât că unul este evreu și altul creștin. Firea ei mă umilește, nu voi suporta asta mult. Gândul de fugă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sau melancolic. Și în jur, ca un nimb, îmi vor pluti aventurile, cu detaliile care au fost știute precis de toți, și cu altele numai aflate aproximativ, și cu mărturisirile făcute prin cărți, aruncând lumini și umbre (rezultat poate al orgoliului meu, care n-a spus tot adevărul, sau a apăsat involuntar numai asupra anumitor adevăruri, nu totdeauna în favoarea mea de altfel, dar mai ales, rezultat al temperamentului meu, care a fost incapabil să orânduiască definitiv faptele și emoțiile și le-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ea va plânge și el o va strânge mereu. Și, cu o mișcare repede, își va strecura mâna sub cămașa ei. Fără gest ea va primi dorința lui, apoi se va deprinde.” Aceste proiecții mentale au rolul de a compensa orgoliul rănit al celui părăsit. Episodul trădării e reiterat și în nuvela Icoane la mormântul Irinei. Imaginația naratorului reconstituie “cea mai neînsemnată mișcare a capului, a mâinii, a piciorului. Voiam să văd tot ce se întâmplă cu ea, voiam să-mi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
câteva rânduri fără importanță. Curând cartea și caietul se pierd pe jos, se acoperă cu nisip.” Pasajul conține o metaforă a morții literaturii, tot mediul înconjurător inducând o stare de exacerbare a simțurilor: „Scot din toate aceste atâtea emoții, atât orgoliu de a trăi intens, de a fi în mine un foc cu arșițele și palpitările lui! De a descoperi atâtea lucruri noi, în mine, în vecini și în natură, atâtea taine, nebănuite. De a avea intuiții, în orișice moment. Simt
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui Lovinescu care urmărește citadinismul, snobismul, psihologismul și intelectualismul. Romanele urmăresc fiecare din alt punct de vedere, problema bărbatului. Mirel e adolescentul, Sandu din O moarte care nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din romanul Ioana e gelosul. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
prin respect pentru păstrarea vieții (agresiune mai scăzută, conviețuire, înclinație spre conciliere în raport cu conflictul). De altfel, în propria mea practică în calitate de șefă de bărbați, problema cea mai mare pentru mine a fost teama în situații de criză și, pentru ei, orgoliul exagerat în situații de competiție. Eu nu am educația pentru a-mi învinge repede teama, ei nu au educația pentru a-și învinge repede vanitățile. Încercăm să ne educăm împreună pentru ceea ce nu a intrat în patternul nostru de femei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
că în întreaga istorie patriarhală (adică istoria în care bărbații dețin monopolul resurselor politice, financiare, culturale), femeile au acționat ca să își facă și ele partea lor. Cea mai simplă și bătătorită cale este cea „feminină”: bărbații trebuie să fie flatați, orgoliul lor trebuie gâdilat, chiar dacă aceasta înseamnă să mimezi slăbiciunea, vulnerabilitatea, inferioritatea, dependența. Cum nu ai acces direct la resurse, ai acces la posesorii lor. Ei pot să fie luați în administrare, făcuți dependenți. Mai întâi, ei sunt real dependenți fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]