5,351 matches
-
G. Călinescu”, unde activează, până în 1988, în cadrul sectorului de literatură română veche. A făcut parte din echipa de cercetători care a elaborat Dicționarul limbii române. Colaborează la „Analele Academiei Române”, „Cercetări de lingvistică”, „Cotidianul”, „Cumidava”, „Forum”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Ortodoxia”, „Revista cultului mozaic”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Studii teologice”, „Telegraful român”, „Tribuna României”, „Viața românească”, „Vieața nouă” ș.a., precum și la publicațiile „Dacoromania” (Freiburg), „Jahrbuch für östliche Latinität” (Freiburg-München). Este membră a Fundației
TOMA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290216_a_291545]
-
redactate între secolul I î. Hr. și secolul VI d. Hr. După destrămarea imperiului Maurya, India de nord-vest este reocupată succesiv de grecii din Bactriana și de indo-sciții veniți din Asia centrală. Buddhismul continuă să fie sprijinit de autoritatea statală ostilă „ortodoxiei” brahmanice. La sfârșitul secolului I și începutul secolului II d. Hr. un rol foarte important a avut regele indo-scit Kanishka (aprox. 78-123 d. Hr.), care a favorizat implantarea buddhismului în provinciile de nord est. El este considerat, alături de Aśoka, unul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
buddhismul făcea progrese peste tot. Între timp brahmanismul, care a suferit de pe urma competiției cu buddhismul, se readaptează la noile idei religioase și sociale; dând dovadă de o mare suplețe, reușește să integreze noile idei și să instaureze o mai cuprinzătoare „ortodoxie” - hinduismul -, în care vor intra și religiile populare care au înflorit între timp, śivaismul și vișṇuismul. Buddhismul a fost introdus în China cam la 500 de ani după moartea lui Buddha, deci în secolul I d. Hr.. Potrivit legendei, împăratul Ming
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Împins la Înfeudarea spiritului lor unor cauze politice absolutiste este tocmai falsul «absolut» pe care Îl descopereau În aceste pseudoreligii ale veacului. O credință religioasă autentică i-ar fi ferit de aceste rătăciri. Căci, să nu mi se vorbească despre «ortodoxia» lui Nae Ionescu, despre «mistica legionară», despre știința religiei (reală, dar numai ca știință, nu ca sursă de existență) la Eliade. Lipsiții aceștia de credință au căutat sacrul În sfera politicului (sau În cel mai bun caz În sfera unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Răsărit (octombrie 1983), la care au participat intelectuali români din exil (Radu Enescu, M.F. Enescu, L.M. Arcade, Vintilă Horia, Aureliu Răuță, Cicerone Poghirc), o comemorare a împăratului Traian, cu participarea, alături de români, si a unor intelectuali din Spania, colocviul Ortodoxia și Apusul (München, 1984) și, pe aceeași temă, o reuniune la Paris (1986), unde s-a ținut și un simpozion literar prilejuit de comemorarea centenarului morții lui Mihai Eminescu, în iunie 1989, din comitetul de coordonare făcând parte Aureliu Răuță
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
al Asociației medical-creștine „Christiana”, președinte al Asociației „Sf. Stelian - copiii străzii”, al Fundației „Elena Doamna”, președinte al Editurii Harisma, membru de onoare al Fundației „Memoria”, președinte executiv al Frăției Ortodoxe Române. Secretar de redacție, în perioada interbelică, al revistei săptămânale „Ortodoxia”, colaborator al revistelor „Glasul Bisericii” și „Studii teologice”, participant la numeroase congrese și conferințe din străinătate, i s-au decernat Premiul Senatului Universității din București (1942), Premiul revistei „Flacăra” (1990), titlul de doctor honoris causa al Universității Ecologice din București
GALERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287137_a_288466]
-
religiei (Îndrumări metodologice și didactice pentru predarea religiei în școală, 1990) și la o decriptare simbolică a rugăciunii Tatăl Nostru (Rugăciunea „Tatăl Nostru”, 2002), opera lui G. își așteaptă formula sub care să fie inclusă în tradiția scrierilor aparținând duhovnicilor ortodoxiei românești. SCRIERI: Jertfă și răscumpărare, București, 1973; Îndrumări metodologice și didactice pentru predarea religiei în școală, București, 1990; Rugăciunea „Tatăl Nostru”, București, 2002. Repere bibliografice: Radu Herjeu, Printre rânduri, București, 2001, 119-133; Dorin Popa, Cu Părintele Galeriu între Geneză și
GALERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287137_a_288466]
-
ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși acestui conglomerat un factor literar „incitator” (Marian Popa). O lucrare serioasă și bine documentată este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Repere bibliografice: D. Micu, „Visele au contururi precise”, CNT, 1963, 24; Zaharia Sângeorzan, O reconstituire mediocră, CRC, 1973, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 189
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
cu un eseu în care autorul concentrează o mare parte din ideile pe care se va întemeia publicistica sa dintre cele două războaie mondiale. Spiritul critic apare „în slujba și în ipostasul tradiționalismului”, iar cultura românească își are sursele în ortodoxie. Tot în 1921, apare eseul Creatorul naționalismului. Scrisă în contextul omagierii lui N. Iorga, cartea afirma întâietatea savantului, „creator de curent”, în privința întemeierii naționalismului ca doctrină culturală și politică. Profilul de teoretician al tradiționalismului se va definitiva în anii următori
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
Secolul”, „Curentul”, „Ideea națională”, „Cuget moldovenesc” (Bălți) ș.a. D. este un important ideolog al curentului ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea”. Încă din 1919, în articolul Dogmatismul național („Luceafărul”), se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În concepția înfocatului apologet al ortodoxismului, viața neamului românesc poate fi împărțită în „ere creatoare”: epoca primilor voievozi, urmată de „vârsta ortodoxiei dogmatizate” (secolele XVII-XVIII). Bunăoară, Mărturisirea ortodoxă a
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În concepția înfocatului apologet al ortodoxismului, viața neamului românesc poate fi împărțită în „ere creatoare”: epoca primilor voievozi, urmată de „vârsta ortodoxiei dogmatizate” (secolele XVII-XVIII). Bunăoară, Mărturisirea ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă ar constitui un act reformator ortodox de valoare egală cu doctrinele lui Calvin sau Luther. Corespondentul în literatura populară al acestui act de dogmatizare ar fi Miorița, iar „spiritul mioritic
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
secolele XVII-XVIII). Bunăoară, Mărturisirea ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă ar constitui un act reformator ortodox de valoare egală cu doctrinele lui Calvin sau Luther. Corespondentul în literatura populară al acestui act de dogmatizare ar fi Miorița, iar „spiritul mioritic” și ortodoxia ar constitui un „fundament de cultură originară” (Spiritul românesc creator). Cu o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie ideologică. În sfârșit, eseistul întocmește și un act
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
din toate marile secvențe de cugetare ale lumii românești și ale Sud-Estului european. Semnăturile celor doi frați se află și pe tălmăcirea, din grecește, a unei culegeri de omilii ale lui Ioan Chrisostom, dascălul de retorică practică al tuturor oratorilor ortodoxiei (între ei și al autorilor români de predici), cel care a prezidat „banchetul” elocinței de amvon în literatura română veche. Pentru Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, carte
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
de iubire o face, nu Înseamnă că efectele ei sunt lipsite de savoarea pe care doar Răul, și-ncă premeditat, le poate avea. IV. 3. Autoficțiune, autoficționari. Postmodernitatea poate nu este decît un romantism demitizat, scrie Mihail Neamțu În Gramatica ortodoxiei. Autoficțiunea consacră, În anii 90 ai secolului trecut, mitul romantismului demitizat. Poveste de iubire are toate datele - mai puțin pactul nominal, numele naratorului identic cu cel al autorului - unei autoficțiuni. Ea pune În scenă un „eu” aparent bolnav psihic, deși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
parte, s-o Închidă adică, „e un divertisment sau o minciună.”, Jean-Luc Nancy, Comunitatea absentă, Cluj-Napoca, Ideea, 2005, p. 110. Traducere de Emilian Cioc. Regis Jauffret, Sur un tableau noir, Paris, Gallimard, coll. « L’Infini », p. 19. Mihail Neamțu, Gramatica ortodoxiei. Tradiția după modernitate, Polirom, 2007 Lettre du 17 octobre, in Philippe Lejeune, Moi aussi, Paris, Seuil, 1984, p. 63 Serge Doubrovsky, Fils, Paris, Galilée, 1977, coperta a patra. Marie Darrieussecq, « L’Autofiction, un genre pas sérieux », in Poetique, septembrie 1996
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mihail Kogălniceanu. Interpretare radical-reacționară, Reacțiune radicală și revoluție în România), Mircea Vulcănescu (Logos și Eros), Horia Stamatu (Schițe pentru o artă poetică), Ștefan Ion George (Istoria Europei), Eugen Ionescu (Victor Hugo, Mircea Eliade și „Șantierul”, Efortul Arghezi), Virgil Godeanu (Procesul ortodoxiei), Andrei Flor (Ideile d-lui Iorga asupra problemelor actuale, „Pătru Lupu Maglavitu”). Versuri semnează Ștefan Ion George (din viitorul volum premiat în manuscris Argo, precum și tălmăciri din Georg Trakl), Horia Stamatu (poezii originale și traduceri din Villon și din Trakl
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
nu cunoaște bine nici o ramură sau tehnologie și poate, totuși, să conducă orice firmă aplicându-i un control financiar strict, gestiune de portofoliu și strategii de piață dure. Prin urmare, adevăratul responsabil al miopiei generalizate a economiei românești este noua ortodoxie a managementului. Conform acesteia, managerii români preferă analiza abstractă experienței concrete, interesându-se mai mult de reducerea costurilor de astăzi decât de competitivitatea tehnologică de mâine. De aceea, managerii noștri sunt mult mai dispuși să se angajeze În restructurări financiare
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
1946) și al cotidianului „Tribuna românească” (1946-1947). A făcut parte din grupările care au înființat periodicele „Albatros” (1941), „Argeș” (1966), „Oltul” (1968), în care a publicat versuri și articole. A mai fost secretar de redacție la „Biserica Ortodoxă Română” și „Ortodoxia” (1949-1965), la „România literară” (1968-1970) și a colaborat la alte numeroase reviste. O mențiune specială merită cronicile teatrale, precum și un amplu reportaj din „Ultima oră” (1945), intitulat Pe urmele războiului în Europa Centrală. A semnat și A.C.R., Arc, Al.
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
Zub, Ioan Chindriș, „Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian”, AIX, t. XXI, 1984; Gh. Platon, Ioan Chindriș, „Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian”, AUI, 1984; Șerban Cioculescu, „Decodarea” unei complexe personalități: George Bariț, RL, 1985, 38; Ioan Bizău, Ortodoxia liturgică a lui Inochentie Micu-Klein, „Renașterea”, 2001, 2. M.Pp.
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
Mircea Platon, Fără îndoială - isprăvi critice, Iași, 2001, 51-55; Radu G. Țeposu, Strălucirea manieristă a aforismului, „Cuvântul”, 1997, 11; Octavian Soviany, Împotriva secularizării, „Cuvântul” 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Despre Nae Ionescu, RL, 2002, 18, 19; Dorin Radu Micu, Pentru o ortodoxie realistă. Dialoguri cu Dan Ciachir, București, 2000; Tudorel Urian, Călătorii în lumea de ieri, RL, 2003, 31; Gheorghe Grigurcu, Amintirile unui meridional, RL, 2003, 36; Mircea Platon, O carte de umbră și variație, CL, 2003, 10. M.I.
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
simț al realității, avem toate șansele de a obține o imagine pertinentă despre acest uomo universale care a fost Dimitrie Cantemir. Astfel, în cărțile de tinerețe, precum Divanul și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, respectă cutumele culturii bizantine, axate pe valorile ortodoxiei, pe care le amestecă, fără a le deforma, cu altele protestante, filosofice, păgâne chiar, dar atitudinea sa nu este în răspăr cu direcția prioritară a spațiului cultural și confesional din care provine. Cu toate acestea, în Istoria ieroglifică el demontează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
provine. Cu toate acestea, în Istoria ieroglifică el demontează sistematic un set de simboluri normative ale creștinismului, procedeu rar în răsăritul european al debutului de secol XVIII, unde încă domină o atitudine dogmatică, de respect neștirbit față de valorile tari ale ortodoxiei, revelate prin intermediul unui sistem de simboluri care funcționează, într-un context favorabil, ca niște teofanii iconografice. De ce o face? Se va vedea, nu din spirit de frondă, nu din iconoclasm, nici din cauza unei modernități cu mult peste cea a cadrului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pentru a reuși să se impună ca model. Oricum, ceea ce ne interesează în acest capitol nu este o rezumare sau o analiză a scrierilor filosofico-teologice ale lui Cantemir, ci o evidențiere a atitudinii sale privitoare la sistemul religios, la tradiția ortodoxiei și o raportarea a acesteia la cultura spațiului și a epocii sale. O simplă inventariere a tipăriturilor din spațiul românesc de la finele secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea poate contura o imagine despre ideile care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Petrus Berchorius, Repertorium morale super totam Bibliam, Repertorium morale de proprietatibus rerum au fost cele mai folosite 6. Ceea ce atrage atenția în această scriere de tinerețe, dincolo de mesajul său conformist, este orientarea diversificată a surselor afectate. De la scrierile canonice ale ortodoxiei, la filosofia Antichității grecești, de la scriitorii latini, la cei orientali, de la stoici la protestanți, totul se amestecă într-un creuzet al gândirii cantemiriene, care dă semne că numai forțată de împrejurări acceptă corsetul dogmatic. În plus, preferința pentru unitarianul Andreas
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]